Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 547/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 547/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 194/113/2015
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 547
Ședința publică de la 26.06.2015
Președinte – A.-M. Cășaru
Asistenți judiciari – D. B., C. Z.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației împotriva deciziei nr._/2.12.2014 și a deciziei 5489/10.12.2014 formulată de contestatoarea P. P. CNP:_, cu domiciliul în B., . . ., în contradictoriu cu intimata C. Națională „Poșta Română” SA, cu sediul în București, . sector 2.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 18.06.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de drepturi de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015 sub nr._, formulată în contradictoriu cu intimata C. Națională Poșta Română SA, contestatoarea P. P. a contestat decizia nr._/02.12.2013 și decizia nr. 5489/10.12.2014 emise de intimată, solicitând anularea lor ca nelegale si pe cale de consecință:
- fie menținerea deciziei anterioare de concediere colectiva nr. 8761/06.09.2013, pentru a putea beneficia de măsurile de protecție socială prevăzute de OUG 36/2013;
- fie restabilirea situației anterioare, prin reintegrarea sa în postul deținut anterior, începând cu data de 12.12.2014, precum și plata drepturilor salariale de care a fost lipsită începând cu aceasta data si până la data reintegrării efective.
Contestatoarea a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că a avut funcție de oficiat la OPDC B. - Oficiul poștal de distribuire centralizata. La data de 6.06.2013 a fost internata de urgenta la Spitalul Județean de Urgenta B. - Secția Oncologie și începând cu aceasta data, timp de 18 luni, s-a aflat in concediu medical pana la 11.12.2014. În acest timp, prin Hotărârea C.A. nr. l75/14.06.2013 intimata a aprobat Planul de disponibilizare nr._ elaborat conform OUG 36/2013 privind masurile de protecție sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective. Urmare unei testări profesionale din 13.08.2013, la care contestatoarea nu a participat deoarece era în concediu medical, aceasta a fost declarata respinsa si trecuta pe lista personalului disponibilizat prin desființarea postului ce îl deținea. Prin decizia nr. 8761/6.09.2013 intimata a concediat-o pe contestatoare conform art. 65 și art. 66 Codul muncii, încetarea activității prin concediere colectiva urmând sa opereze efectiv la expirarea celor 20 zile de preaviz care au început sa curgă de la data comunicării deciziei. Contestatoarea a învederat că decizia a fost înregistrata la OJP B. sub nr. 317/_/12.09.2013, dar nu i-a fost comunicata la domiciliu, iar intimata nu a ținut seama de nici unul din cele 8 criterii de disponibilizare menționate in preambulul deciziei.
A mai arătat că la data de 08.12.2014 a revenit la locul de munca, dar nu a putut reîncepe serviciul pentru ca dirigintele oficiului i-a spus ca postul său nu mai exista, fiind restructurat. Deși a cerut decizia de disponibilizare, aceasta nu i-a fost predată, spunându-i-se că a fost restituită la DRU Constanta.
Contestatoarea a susținut că a fost forțată sa depună cerere de încetarea contractului de munca prin acordul părților ca sa își poată căuta un alt loc de muncă, deși postul său fusese desființat si erau aplicabile prevederile art. 58, art. 65 si art. 66 din Codul muncii și beneficia de masurile si compensațiile stabilite de contractul colectiv de muncă la nivelul Companiei Naționale Poșta Română. Astfel, a pierdut și dreptul la un ajutor de șomaj pana la găsirea unui eventul loc de munca. La 06.01.2015 a fost sfătuita de avocat să ceară de la DRU Constanta decizia de concediere colectiva, care i-a fost transmisă în copie cu scrisoarea nr.119.4/33/13.01.2015, împreună cu copie de pe decizia nr._/02.12.2013 de anulare a deciziei de concediere, care de asemenea nu i-a fost comunicata niciodată.
În opinia contestatoarei, decizia nr._/02.12.2013, deși emisa legal in aplicarea prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii, este nula cât timp a anulat o decizie de concediere colectiva care și-a produs efectele mai înainte de a fi anulata, postul său fiind desființat încă de la 12.09.2013. Deși decizia de concediere colectiva nu mai exista, efectele concedierii colective s-au produs la data revenirii sale la serviciu, astfel că la 08.12.2014, prin inducere in eroare, a fost determinată să ceară încetarea activității prin acordul părților de pe un post care nu mai exista urmare masurilor de disponibilizare colectiva nr. 317/14.2011.
Contestatoarea a mai arătat că intimata a emis decizia nr. 5489/10.12.2014, de încetare a activității prin acordul părților, care nu i-a fost comunicată până în prezent și pe care o contestă pentru faptul că a fost determinata prin viclenie si forța sa formulez o astfel de cerere. La 21.0l.2015 a primit de la intimată răspuns la petiția adresată directorului general, prin care s-a arătat că în data de 08.12.2014 a fost informata de către reprezentanții OJP B. ca postul ocupat de ea a fost desființat ca o consecința directa a aplicării Hotărârii C.A.-CNPR nr. l75/14.06.2013, urmând a se emite decizie de concediere conform art. 65 și art. 66 Codul muncii.
Contestatoarea consideră că daca postul său fusese desființat urmare disponibilizării colective din 2013, nici contractul individual nu putea urma o alta cale, lipsindu-i obiectul; fiind singura care ar fi putut contestata decizia de concediere colectiva, nu ar fi recurs la contestație cât timp, conform art. 7 din OUG 36/2013, i s-ar fi aplicat masurile legale de protecție . care nu este în întreținerea nimănui, are 50 ani si cu greu își poate găsi un alt loc de munca, mai ales că este încă sub supraveghere medicala și tratament oncologic. În lipsa postului începând cu data de 12.06.2013 nu mai avea calitatea de salariat în evidentele de personal ale unității si nu mai putea formula nici o cerere in aceasta calitate.
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 266-268 Codul muncii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nelegală si netemeinică.
În apărare a arătat că începând cu data de 14.06.2013 si până la data de 30.11.2014 contractul individual de muncă al contestatoarei a fost suspendat, aceasta aflându-se în concediu medical. În perioada august - septembrie 2013, la nivelul Companiei Naționale Posta R. S.A. s-a desfășurat un amplu proces de reorganizare si restructurare, in urma căruia au fost afectați de concedieri colective un număr de 3650 de salariați. Acest proces a avut drept scop eficientizarea activității si redimensionarea personalului raportat la volumul de munca existent, întrucât în ultimii patru ani s-au înregistrat pierderi financiare semnificative. Masurile pentru redresarea situației situația economico - financiare a societății au impus necesitatea optimizării structurii operaționale a rețelei poștale prin redimensionarea personalului si reducerea punctelor de lucru. Luându-se in considerare prevederile O.U.G. nr. 36/2013 in luna iunie 2013 s-a elaborat Planul de Disponibilizare aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 175/14.06.2013, care a avut ca rezultat disponibilizarea personalului operativ, precum si proporțional, a celui din categoriile auxiliar si funcțional-administrativ.
Intimata a susținut că, pe lângă cauzele reale si serioase care au determinat concedierea, postul ocupat de contestatoare a fost desființat efectiv si nu se mai regăsește in cadrul organigramei Companiei Naționale Posta R. S.A. Totuși, având in vedere ca la acea dată contestatoarea se afla în concediu medical, văzând prevederile art. 60 alin. 1 Codul muncii, decizia 8761/06.09.2013 a fost abrogata prin decizia nr._/02.12.2013. La data de 08.12.2014, după revenirea din concediul medical, contestatoarea a formulat cerere de încetare a contractului individual de munca, înregistrată sub nr. 17/_/08.12.2014 la Oficiul Județean de Posta B. si sub nr. 119.4/5889/08.12.2014 la Direcția Resurse Umane - Dispersie Teritoriala Constanta. Ulterior cererii a fost emisa decizia nr. 5489/10.12.2014 primita de contestatoare în data de 17.12.2014, conform confirmării de primire, anexata acesteia, contrar afirmațiilor acesteia din cererea de chemare in judecata.
În drept a invocat art. 201, art. 205-208 Cod procedura civila și Codul muncii.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că apărarea intimatei este nefondata deoarece pentru a fi inclusa pe tabelul celor 3650 salariați disponibilizați, în penultimul aliniat al preambulului deciziei de concediere intimata a notat ca în desfășurării procedurii privind testarea profesionala/selectarea personalului, contestatoarea a fost declarata respinsa.
A învederat că această motivarea este falsă, dat fiind faptul ca la data de 01.08.2013, la care intimata susține că a fost testata profesional, fusese supusa unei intervenții chirurgicale în Italia si se afla in perioada de supraveghere postoperatorie.
De asemenea, a reiterat susținerile că în urma concedierii colective beneficia de prevederile O.U.G. nr. 36/2013, că deși s-a abrogat decizia de concediere colectivă postul său a rămas efectiv desființat, că nu i-a fost comunicată nici decizia de concediere si nici decizia de abrogare a acestei decizii și că la 08.12.2014, când s-a prezentat la locul de muncă pentru a anunța că din data de 12.12.2014 își reia activitatea a fost informată că postul fusese desființat, fără a i se comunica și decizia de desființare a postului.
Contestatoarea consideră că în aceste condiții a fost determinată în mod viclean să formuleze cererea de încetare a activității cu 12.12.2014 prin acordul părților.
Ca dovadă a invocat faptul că în ultima zi de concediu medical a înregistrat la intimată cererea nr. 119.4/218 prin care solicita să i se comunice dacă postul său este desființat si urmare cărei decizii, iar prin scrisoarea nr.119.4/218/19.01.2015 i s-a răspuns că în data de 08.12.2014 a fost informată de către reprezentanții OJP B. ca postul i-a fost desființat ca o consecință directă a aplicării hotărârilor C.A.-CNPR nr. 175/14.06.2013 si nr. 206/30.09.2013, urmând a i se emite decizie de concediere conform art. 65 si art. 66 Codul Muncii, cu efectuarea unui preaviz de 20 zile lucrătoare.
A mai arătat că întrucât la data emiterii deciziei de concediere colectivă era în concediu medical, nu a putut opta pentru nici unul din posturile vacante din organigrama noua a C.N.P.R. Mai mult, prezentându-i-se o situație nereala, a fost determinata sa formulez cerere de încetarea activității prin acordul părților, măsură care a defavorizat-o.
Pentru motivele arătate a solicitat anularea deciziei de abrogare a deciziei de concediere colectivă; anularea deciziei de încetarea activității prin acordul părților pe motivul ca cererea de încetare a formulat-o fără a cunoaște ca postul său fusese desființat încă din iunie 2013 și ca pe aceasta cale a fost lipsita de orice măsura de protecție legală; restabilirea situației anterioare datei de 12.12.2014, acordarea preavizului legal de 20 zile lucrătoare începând cu data reluării activității, urmând a înceta efectiv activitatea in baza deciziei de concediere colectiva nr. 8761/06.09.2013 la expirarea preavizului.
La solicitarea părților, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Contestatoarea P. P. a avut funcția de oficiant urban în cadrul intimatei C. Națională Poșta Română SA, iar potrivit certificatelor medicale depuse la dosar, în perioada 06.06._14 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Prin decizia nr. 8761/06.09.2013 (filele 29-33) intimata a hotărât că, începând cu data expirării termenului de preaviz, contestatoarea este concediată conform art. 65, art. 66 Codul Muncii și art. 26.1 și art. 26.3 din Contractul Colectiv de Muncă 2008-2018, cu modificările si completările ulterioare, având dreptul la plăți compensatorii în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă și ale OUG nr. 36/2013.
Potrivit celor arătate în motivarea deciziei, concedierea s-a dispus din motive care nu țin de persoana salariatei, ca urmare a desființării efective a postului ocupat, ca o consecință directă a aplicării Hotărârilor Consiliului de Administrație C.N. Poșta Română S.A. nr.175/14.06.2013 si nr.206/30.07.2013 prin care s–a aprobat planul de disponibilizare.
În decizie s-au menționat și motivele economice și de management care au determinat desființarea postului contestatoarei, precum și criteriile de stabilire a ordinii de priorități în cazul acestei concedieri colectiv.
Legat de aceste criterii s-a precizat că s-a ținut seama de faptul că, în urma desfășurării procedurii privind testarea profesionala/selectarea personalului organizata de către C.N. Posta R. S.A. conform regulilor stabilite de comun acord cu Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România - organizație sindicala reprezentativa la nivelul unității, prin procesele verbale nr. 101.4/5583-423/13.08.2013 si nr. 101/4987-424/14.08.2013 contestatoarea a fost declarată respinsă.
În art. 6 al deciziei s-a stipulat că aceasta va fi comunicată salariatei și va produce efecte de la data comunicării.
Întrucât la data emiterii deciziei contestatoarea se afla în concediu medical, intimata a emis decizia nr._/02.12.2013 (fila 34) prin care, în temeiul prevederilor art. 60 alin. 1 lit. a-h din Legea nr. 53/2003, a abrogat decizia nr. 8761/06.09.2013 începând cu data de 02.12.2013.
Deși a susținut că a comunicat contestatoarei această decizie, intimata nu a făcut dovada celor afirmate.
În consecință, instanța reține că intimata a trimis decizia nr._/02.12.2013 și decizia nr. 8761/06.09.2013 abia prin adresa nr. 19.4/218/13.01.2015 (fila 33), la solicitarea contestatoarei.
În adresa nr. 119.4/218/19.01.2015 (fila 35) emisă de intimată tot la cererea contestatoarei, s-a arătat că, întrucât 11.12.2014 era ultima zi de concediu medical, in data de 08.12.2014 contestatoarea a fost informata de către reprezentanții OJP B. ca postul ocupat de ea a fost desființat ca o consecința directa a aplicării Hotărârilor Consiliului de Administrație al C.N. Posta R. S.A. nr. 175 /14.06.2013 si nr. 206/30.09.2013, urmând a se emite decizie de concediere conform art. 65, art. 66 din Legea 53/2003 si art. 26.1 si art. 26.3 din CCM 2008/2018, cu efectuarea unui termen de preaviz de 20 zile lucrătoare. Prin cererea înregistrata la O.J.P. B. sub nr. 317/14.011/08.12.2014, aprobata de Sef OJP B., contestatoarea a solicitat încetarea activității cu acordul părților conform art. 55 lit. b din Codul Muncii începând cu 12.12.2014, drept pentru care a fost întocmita decizia nr. 5489/10.12.2014, astfel că nu va beneficia de salarii compensatorii sau de prevederile OUG 36/2013.
Instanța constată că într-adevăr, ca urmare a cererii menționate în adresă și aflată în copie la dosar (fila 43), intimata a emis decizia nr. 5489/10.12.2014 (fila 44) prin care a decis că începând cu data de 12.12.2014 contractul individual de muncă al contestatoarei încetează, având în vedere prevederile art. 55 lit. b din Codul Muncii coroborate cu cele ale art. 23.1 lit. b din Contractul colectiv de muncă 2008/2009.
Această decizie a fost comunicată contestatoarei la data de 17.12.2014, așa cum reiese din confirmarea de primire depusă la dosar (fila 45).
În termenul prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011 a contestat atât decizia menționată anterior, cât și decizia nr._/02.12.2013.
Analizând cele două decizii, instanța constată următoarele:
Deși a învederat că intimata a emis decizia de concediere colectivă fără a respecta criteriile de prioritate și că în mod nereal a menționat că a fost declarată respinsă la procedura de testare profesională organizată la data când se afla în concediu medical, contestatoarea nu a solicitat anularea deciziei nr. 8761/06.09.2013.
În această situație, se constată că aspectele de nelegalitate invocate de contestatoare cu privire la această decizie sunt lipsite de relevanță, la fel ca și apărările intimatei referitoare la caracterul real și serios al cauzei care a determinat desființarea efectivă a postului ocupat de contestatoare.
Se mai reține că prin decizia nr. 8761/06.09.2013 nu s-a dispus desființarea postului contestatoarei, așa cum susține aceasta, ci concedierea ei ca urmare a faptului că postul îi fusese desființat în urma aplicării Hotărârilor Consiliului de Administrație C.N. Poșta Română S.A. nr.175/14.06.2013 si nr.206/30.07.2013.
Cu alte cuvinte, efectul deciziei de concediere este încetarea raportului de muncă dintre părți, iar nu desființarea postului din organigrama intimatei, care reprezintă cauza concedierii.
Nu poate fi primită susținerea contestatoarei că decizia de concediere colectivă și-a produs efectele mai înainte de a fi anulată prin decizia nr._/02.12.2013.
Aceasta deoarece, conform celor prevăzute în art. 6 din decizia nr. 8761/06.09.2013, ea urma să producă efecte de la data când a fost comunicată salariatei.
Or, după cum s-a reținut mai sus, decizia a fost comunicată contestatoarei prin adresa nr. 19.4/218/13.01.2015, deci ulterior emiterii deciziei nr._/02.12.2013 a cărei anulare se solicită.
Se constată astfel că intimata a procedat în mod legal atunci când, observând că decizia de concediere a fost emisă în perioada în care contestatoarea se afla în incapacitate temporară de muncă, a abrogat-o prin decizia nr._/02.12.2013.
Situația dificilă în care se află contestatoarea nu constituie un motiv care să justifice menținerea măsurii concedierii luate cu încălcarea interdicției prevăzute de art. 60 alin. 1 lit. a Codul muncii.
Față de cele arătate instanța reține că la momentul în care contestatoarea a solicitat încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b Codul Muncii, acest contract era încă în vigoare.
Este adevărat că la data de 08.12.2014, înainte de a-i expira concediul medical, contestatoarei i s-a comunicat de către reprezentantul intimatei că postul i-a fost desființat ca urmare a aplicării hotărârilor Consiliului de Administrație.
Aceasta nu poate fi considerată însă o dovadă de viclenie din partea intimatei, în scopul de a o determina pe contestatoare să ceară încetarea contractului, așa cum se susține în contestație.
Dimpotrivă, atât timp cât i s-a adus la cunoștință că postul său nu mai există, contestatoarea avea interesul să aștepte să fie concediată în temeiul art. 65 Codul muncii, pentru a beneficia de măsurile de protecție socială.
Prin urmare, intimata nu poate fi considerată vinovată pentru faptul că încetarea raportului de muncă s-a produs din inițiativa contestatoarei.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că cele invocate de contestatoare nu sunt întemeiate, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea P. P. CNP:_, cu domiciliul în B., . . ., în contradictoriu cu intimata C. Națională „Poșta Română” SA, cu sediul în București, . sector 2.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 iunie 2015.
Pt. Președinte, Cu vot consultativ Pt. Grefier,
Cășaru A.-M. Pt. Asistenți Judiciari A. B.
(C.O.) B. D. Z. C. (C.O.)
Președinte Tribunal (C.O.) (C.O.) Grefier-șef secție
P. B. Președinte Tribunal Președinte Tribunal G. D.
P. B. P. B.
Red. CAM/24.07.2015
Tehnored. S./4 ex.
| ← Reconstituire vechime. Sentința nr. 203/2015. Tribunalul BRĂILA | Pretentii. Sentința nr. 265/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
