Pretentii. Sentința nr. 552/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 552/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 552/2015
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr.552
Ședința publică din 26.06.2015
PREȘEDINTE: L. M.
Asistenți judiciari: D. B., C. Z.
Grefier: A. E. G.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în materia litigii de muncă, formulată de către reclamantele A. A., domiciliată în București, ., sector 5, V. O., domiciliată în municipiul Ploiești, .. 63 A, ., ., C. L. F., domiciliată în București, ., ., ., toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, Calea Griviței, nr. 24, sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, ., P. de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3 și Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București, Calea Griviței, nr. 24, sector 1, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 23.06.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra procesului de față:
Prin acțiunea, înregistrată la acest tribunal sub nr._ /16.03.2015, A. A., V. O. și C. L. F. cheamă în judecată pe pârâții: M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Tribunalul București și Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pentru a fi obligați la plata de daune interese moratorii, constând în dobânda legală, reprezentând prejudiciu suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin hotărâri judecătorești definitive și executorii, de la data emiterii hotărârilor și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Reclamantele susțin că prin sentința civilă nr.26/01.10.208 a Curții de Apel București, secția a VII –a civilă, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat și prin sentința civilă nr.2648/26.03.2010 a Tribunalului București, secția a VII –a civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr.5002/R/17.11.2010 a Curții de Apel București, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților drepturi salariale, constând în spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și spor de confidențialitate, pentru perioada: septembrie 2004 – 01.10.2008 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, actualizate cu rata inflației.
Pârâții, deși sunt în posesia acestor titluri executorii, până la data promovării prezentei acțiuni au achitat doar parțial sumele datorate, prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr.75/2008 și O.U.G. nr.71/2009, aprobată prin Legea nr.113/2010.
Prin eșalonarea plății drepturilor salariale până în anul 2016, reclamantele consideră că s-a ajuns la o situație prejudiciabilă prin depășirea exigențelor de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile oferite prin art.6 CEDO și art.1 din Primul Protocol adițional, precum și la o ingerință în dreptul lor de proprietate.
Reclamantele invocă în susținerea acțiunii și dispozițiile art.1531 alin.1 Cod civil, potrivit căruia, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligațiilor, iar dacă acest lucru nu este posibil, are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare (daune interese).
Cum în cauză este vorba de o obligație de a da, constând într-o sumă de bani, executarea silită este totdeauna posibilă iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii, reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
În continuare, prin acțiune se argumentează îndeplinirea tuturor condițiilor ce se pentru obligarea pârâților la plata dobânzii.
Reclamantele mai susțin că termenul de prescriere de 3 ani pentru promovarea acțiunii a fost respectat, ținând cont de întreruperea lui prin acte de executare voluntară a obligației și de recunoaștere a debitului.
Pârâtul M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a invocat dreptului la acțiune în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată și de natura pretențiilor, solicitând să se constate că dreptul la acțiune este prescris, întrucât titlurile executorii (hotărârile judecătorești) sunt pronunțate anterior datei de 16.03.2012.
Pe fond, pârâtul, referindu-se la Decizia nr.2/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, susține că, în aplicarea dispozițiilor art.1082 și 1088 cod civil de la 1864, daunele interese moratorii sub forma dobânzii legale, pot fi acordate, în sensul că exclude obligația, imperativul categoric, lăsând la aprecierea instanțelor posibilitatea aprecierii asupra îndeplinirii condițiilor legale privind acordarea dobânzilor.
În aprecierea îndeplinirii condițiilor de legalitate, în opinia pârâtului, instanța trebuie să țină cont și de Decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională dintre I.C.C.J., pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, în sensul că judecătorii au dreptul de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extensivă.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin întâmpinare, a invocat la rândul său, două excepții: excepția de necompetență teritorială a Tribunalului B. și excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la excepția competenței teritoriale, D.I.I.C.O.T. susține că în temeiul art.269 alin.1 și 2 Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz sediul. Totodată, în temeiul art. 208 și 210 din Legea nr.62/2011, competența de soluționare, în primă instanță a conflictelor individuale de muncă aparține tribunalului în a cărei circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Cum în speță, reclamantele A. A. și C. L. F. au domiciliul în circumscripția Tribunalului București, și V. O. în circumscripția Tribunalului Prahova și toate cele trei reclamante au locul de muncă în municipiul București, D.I.I.C.O.T. solicită declinarea competenței în favoarea instanței competente.
Cu privire la prescrierea dreptului la acțiune, pârâta consideră că reclamantelor nu li se cuvine plata de dobânzi anterior datei de 16.03.2012, pe considerentul că acțiunea de față tinde la realizarea unor accesorii la creanța principală, dar pe cale principală, astfel că nu se cuvine decât pentru ultimii trei ani anteriori datei de înregistrare a acțiunii și numai pentru sumele rămase neexecutate la data promovării acțiunii.
Tribunalul, în temeiul art.248 Cod de procedură civilă, constatând că au fost invocate mai multe excepții, stabilește că prioritară este excepția necompetenței teritoriale.
Sub acest aspect, instanța constată că obiectul litigiului îl reprezintă drepturi bănești de natură salarială izvorâte din raporturi juridice asimilate raporturilor de muncă.
De asemenea, tribunalul reține că reclamantele au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Potrivit art.127 Cod de procedură civilă, dacă un procuror are calitatea de reclamant într-o cerere, indiferent de natura ei, de competența instanței la care se desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Reclamantele din cauza de față nu sunt în situația reglementată de textul citat, astfel că pentru stabilirea competenței teritoriale sunt incidente dispozițiile art.210 din Legea dialogului social nr.62/2010, potrivit căreia, conflictele individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În speță, reclamantele domiciliază în circumscripții diferite ale tribunalelor dar au locul de muncă în circumscripția aceluiași tribunal – Tribunalul București.
Având în vedere aceste argumente, tribunalul, în temeiul art.132 Cod de procedură civilă, constată ca fiind fondată excepția necompetenței Tribunalului B. și urmează să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Celelalte excepții, ca și pe fond, urmează să se pronunțe instanța competentă: Tribunalul București.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari, care au făcut parte din completul de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București – Secția litigii de muncă și asigurări sociale, a acțiunii promovate de reclamantele A. A., domiciliată în București, ., sector 5, V. O., domiciliată în municipiul Ploiești, .. 63 A, .. A1, ., județ Prahova, C. L. F., domiciliată în București, ., ., ., sector 5, toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, Calea Griviței, nr. 24, sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. P. – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, ., P. de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3 și Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București, Calea Griviței, nr. 24, sector 1.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.06.2015.
Președinte, Cu vot consultativ Grefier,
L. M. Pentru asistenți judiciari, A. E. G.
D. B. C. Z. (aflat în CO) ( aflat în CO) |
Președinte complet Președinte complet L. M. L. M. |
Red. M.L
Dact. S.M.
4 exp/15.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 259/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
