Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 491/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 491/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 687/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.491
Ședința publică din 05.03.2014
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – M. J.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect drepturi bănești, privind pe reclamanta L. I. cu domiciliul în C., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul procesual ales la SCA „C. & C.” din București, .. 80 -84, parter, sector 1.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2014, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise și față de imposibilitatea de constituire a completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2014, 19.02.2014, 26.02.2014 și la 05.03.2014 când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamanta L. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. L. PLUS SRL înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ se solicita pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de salariat a reclamantei în funcția de practicant în perioada 10.01._11 în cadrul . la punctul de lucru din C., . cu consecința dobândirii vecinii pentru această perioadă, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.010 lei cu titlu de salariu brut cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 10.01._11 ca efect al admiterii capătului 1 de cerere, suma de 7.711 lei cu titlu de salariu cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 14.04._12 în zilele de sărbătoare legală, sâmbăta și duminica, a sumei de 2.000 de lei daune interese pentru neplata la timp a drepturilor salariale .
În motivare, reclamanta arată că a desfășurat în perioada 10.01._11 în cadrul . SRL activitatea de cosmetician sub formă de practicant având un program de lucru de 8 ore/zi de luni până vineri fără ca angajatorul să îi perfecteze forme legale de angajare și fără să fie remunerată, fără a lucra în zilele de sâmbătă și duminică.
Se mai arată că în continuarea acestei perioade reclamanta a avut calitatea de salariată a pârâtei în funcția de cosmetician potrivit CIM nr.29/13.04.2011 pe o perioadă determinată de 3 luni începând cu data de 14.04._11 și în continuare în baza actului adițional la CIM pe o perioadă nedeterminată .În luna august 2012 a intervenit modificarea CIM numai în ce privește schimbarea funcției din cosmetician în asistent farmacie.
Reclamanta arată că programul de lucru nu a fost uniform având o repsrtizare inegală în 3 ture:8-16 ,10-19, 14-22 de luni până vineri, iar sâmbăta 9-19, duminica 8-14 cu promisiunea verbală a angajatorului că aceste ore vor fi plătite cu sporurile prevăzute de codul muncii. Reclamanta arată că astfel a lucrat în perioada 14.04._12 fără a fi remunerată și fără a i se acorda zile libere în compensare atât în zilele de sărbătoarel legală cât și în zilele de sâmbătă și duminică, respectiv un număr de 648 ore pentru care pârâta îi datorează un spor de 150% respectiv suma de 7711 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemiată cu cheltuieli de judecată .
În motive, pârâta a arată că reclamanta a fost salariată societății în funcția de cosmetician și că daorită specificului activității soceității durata timpului de lucru este repartzată înegal cu respectarea duratei normale a timpului de lucru de 40 ore pe săptămână.
De asmeenea potrivit dispozițiilor din Regulamentul Inetrn al . SRL prin excepție durata timpulude uncă, ce include și rele supimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă ,calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice să nu depășească 48 ore pe săptămână „, „munca suplimenatră se compensează cu ore libere plătite în următoarele 60 de ile după efectuarea acesteia .În cazul în cae compensarea prin ore libere nu este posibilă în luna următoare munca suplimentară va fi plătitiă cu un spor minim de 75% din salariul de bază „, iar pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate se acordă 2 zile leibere consecutive și plata ni spor l salariu de 5 %”.
Referitor la solicitarea reclamantei de achitare a sumei de 7711 lei cu titlu de salariu cuvenit și neplătit pentru munca depusă în zilele de sărbătoare legală, sâmbătă și duminică precum și a sumei de 2000 de lei cu titlu de daune interese pentru neplata la timp a salariului pârâta a arătat că a achitat integral salariul cuvenit dar și orele suplimentare.
În ceea ce privește primul capăt de cerere pârâta arată că potrivt legii nr.258/2007 practica elevilor și studenților se organizează și se desfășoară pe baza unui contract cadru de colaborare sau a unei convenții încheiată între organizator și partenerul de practică și nu se întemeiază pe n contract de muncă.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri :contract individual de muncă și acte adiționale, pontaje și state de plată și proba cu expertiza contabilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta L. I. a fost angajată în funcția de cosmetician în cadrul pârâtei . SRL începând cu data de 14.04.2011 pe perioadă determinată de 3 luni, în baza contractului nr.29/13.04.2011 . la data de 14.07.2011 a fost prelungit contractiâul pe perioadă nedeterminată.(adeverința nr.5/12.12.2012)
Prin decizia nr.5/12.12.2012 s-a dispus ca începând cu 12.12.2012 încetează contractul individual de muncă al reclamantei începând cu data de 12.12.2012.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea calității de salariat a reclamantei în perioada 10.01._11 în cadrul . SRIL cu consecința dobândirii vechimii în muncă pentru această perioada, instanța reține următoarele:
Din adeverința nr.116/30.I.2013 emisă de Școala Postliceală Hipocrate rezultă că pentru anii școlari 2008-2009, 2009-2010, 2010-2011, 2011-2012 și anul curent școlar până în noiembrie 2012, elevii Școlii Postliceale „Hipocrate „ C. calificarea Asistent medical de farmacie au efectuat stagiul de practică în farmacii –parteneri de practică –doar în baza fișelor de stagiu practic eliberate de această instituție, partenerii de practică nefiind obligați să plătească elevii practicanți pentru orele de practică efectuate.
Conform art. 4 alin.1 din Legea nr.258/2007 privind practica elevilor și studenților „Practica elevilor și studenților se organizează și se desfășoară pe baza unui contract-cadru de colaborare sau a unei convenții, după caz, încheiată între organizator și partenerul de practică.” Din interpretarea acestui text de lege rezultă inaplicabilitatea codului muncii referitoare la obligativitatea încheierii unui contract individual de muncă .
Având în vedere dispozițiile legale de mai sus, rezultă că pârâta nu avea obligația încheierii contractului individual de muncă în baza cărui reclamanta a rfi dobândit calitatea de salariat.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capetele de cerere referitoare la constatarea calității de salariat a reclamantei în perioada 10.01._11 în cadrul . SRIL cu consecința dobândirii vechimii în muncă pentru această perioada ca neîntemeiată și cel privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.010 lei cu titlu de salariu brut cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 10.01._11 ca neîntemeiate .
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 7.711 lei cu titlu de salariu cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 14.04._12 în zilele de sărbătoare legală, sâmbăta și duminica și a sumei de 2000 lei cu titlu de daune –interese pentru neplata la timp a drepturilor salariale, instanța reține următoarele:
Conform codului muncii ART. 112
(1) Pentru salariații angajați cu normã întreagã durata normalã a timpului de muncã este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe sãptãmânã.
ART. 113
(1) Repartizarea timpului de muncã în cadrul sãptãmânii este, de regulã, uniformã, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu douã zile de repaus.
(2) În funcție de specificul unitãții sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegalã a timpului de muncã, cu respectarea duratei normale a timpului de muncã de 40 de ore pe sãptãmânã.
ART. 114
(1) Durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãși 48 de ore pe sãptãmânã, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin excepție, durata timpului de muncã, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungitã peste 48 de ore pe sãptãmânã, cu condiția ca media orelor de muncã, calculatã pe o perioadã de referințã de 4 luni calendaristice, sã nu depãșeascã 48 de ore pe sãptãmânã.
ART. 122
(1) Munca suplimentarã se compenseazã prin ore libere plãtite în urmãtoarele 60 de zile calendaristice dupã efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiții salariatul beneficiazã de salariul corespunzãtor pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
(3) În perioadele de reducere a activitãții angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plãtite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în urmãtoarele 12 luni.
ART. 123
(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plãtite nu este posibilã în termenul prevãzut de art. 122 alin. (1) în luna urmãtoare, munca suplimentarã va fi plãtitã salariatului prin adãugarea unui spor la salariu corespunzãtor duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentarã, acordat în condițiile prevãzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncã sau, dupã caz, al contractului individual de muncã, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bazã.
Pârâta nu neagă împrejurarea că reclamanta a lucrat în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale însă susține că reclamantei fie i s-a compensat cu timp liber plătit, fie, atunci când compensarea cu timp liber nu a fost posibilă reclamanta a primit un spor de 100%din salariul de bază.
Pârâta mai învederează instanței că pentru zilele lucrate în zilele de sâmbătă și/ sau duminică reclamanta a beneficiat atât de compensarea cu timp liber cât și de un spor de 5% din salariul de bază.
Pentru verificarea modului în care s-a făcut compensarea sau plata orelor suplimentare, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă având ca obiective: determinarea numărului de ore suplimentare prestate de reclamantă; determinarea sporului cuvenit reclamantei pentru munca suplimentară prestată precum și modul de compensare a orelor suplimentare pentru perioada 14.04.2011 – 18.11.2012.
Răspunzând obiectivelor stabilite de către instanța, expertul a stabilit că reclamanta a lucrat un număr de 223 ore (sâmbăta și duminica ) și 39 ore(sărbători legale) . Totodată expertul arată că pârâta a plătit un număr total de 374 de ore (142-2011, 232-2012) deci un număr superior de ore celor efectiv lucrate.
La raportul de expertiză părțile nu au formulat obiecțiuni.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză dublate de statele de salarii care atestă plata orelor suplimentare și de foile colective de prezență, instanța constată caracterul nefondat al capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 7.711 lei cu titlu de salariu cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 14.04._12 în zilele de sărbătoare legală, sâmbăta și duminica și a sumei de 2000 lei cu titlu de daune –interese pentru neplata la timp a drepturilor salariale, urmând a respinge aceste capete de cerere.
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 1.000 de lei onorariu avocat redus conform art.274 alin. 3 c.pr.civ . având în vedere complexitatea redusă a cauzei și valoarea pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge capetele de cerere privind pe reclamanta L. I. cu domiciliul în C., ., ., în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul procesual ales la SCA „C. & C.” din București, .. 80 -84, parter, sector 1, referitoare la constatarea calității de salariat a reclamantei în perioada 10.01._11 în cadrul . SRIL cu consecința dobândirii vechimii în muncă pentru această perioada ca neîntemeiată și cel privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2.010 lei cu titlu de salariu brut cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 10.01._11 ca neîntemeiate.
Respinge capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 7.711 lei cu titlu de salariu cuvenit și neplătit pentru munca depusă în perioada 14.04._12 în zilele de sărbătoare legală, sâmbăta și duminica și a sumei de 2000 lei cu titlu de daune –interese pentru neplata la timp a drepturilor salariale ca nefondate.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1.000 de lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu redus conform art.274 alin.3 c.pr.civ.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
M. J.
Tehnored.jud.D.I.F./05.03.2014/4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1386/2014.... → |
|---|
