Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1420/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1420/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 10049/118/2013
Dosar nr._
T. C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1420
Ședința publică din 6 iunie 2014
PREȘEDINTE – R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
-A. B.
-R. G.
GREFIER - I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanții A. D., M. D., P. M., N. A. R., C. V., M. F.,T. L.- toți cu domiciliul ales la T. C., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN M. ECONOMIEI SI FINANTELOR- cu sediul în București, ., sector 5, M. J.- cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C.- cu sediul în C., ., T. C.- cu sediul în C., ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 6 iunie 2014, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanții A. D., M. D., P. M., N. A. R., C. V., M. F.,T. L. au solicitat - în contradictoriu cu S. R. prin M. Economiei și Finantelor, M. J., C. de A. C., obligarea pârâților la plata premiul anual aferent anilor 2010- 2012, precum și pentru viitor, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu", reactualizat în funcție de indicele inflației la data plății efective și la plata dobânzilor legale aferente acestor sume.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt angajați în cadrul Serviciului de Probațiune C., fiind plătiți din fonduri publice. Se învederează că în conformitate cu prevederile art.25 din Legea nr. 330/2009 aplicabila personalului bugetar în anul 2010, la sfârșit de an orice bugetar, personalul bugetar beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate. Dispozițiile acestui text au fost abrogate prin legea nr. 284/2010.
Din cuprinsul art. 25 din legea nr. 330/2009 rezultă că dreptul la premiu anual este un drept de natură salarială, fiind acordat „pentru activitatea desfășurată", în raport de perioada lucrată. Singura condiție pentru reducerea sau neacordarea acestui premiu se referă la desfășurarea necorespunzătoare a activității sau sancționarea disciplinară.
Se precizează că niciunul dintre reclamanți nu a fost sancționat în cursul anului 2010 pentru modul de desfășurare a activității profesionale.
Fiind un drept de natură salarială, premiul anual intră sub sfera de protecție a art. 1 din primul Protocol la CEDO, el constituind un „bun" în sensul acestui text, astfel cum a fost interpretat de organele de aplicare a Convenției.
Se apreciază că prin aplicarea textului ait. 8 din legea nr. 285/2010 se aduce atingere unui drept fundamental, reglementat printr-o normă cu forță juridica superioară, respectiv art. 1 din Primul Protocol la CEDO, iar instanța judecătorească națională poate retine inaplicabilitatea unei dispoziții normative adoptate de legiuitorul intern, pe motiv că această normă aduce atingere unui drept fundamental al uneia dintre părți, reglementat printr-un act normativ cu caracter internațional, pe care România 1-a integrat în ordinea juridică proprie, concluzie ce se deduce din interpretarea art. 20 din Constituția României.
Fată de cele de mai sus, având în vedere circumstanțele concrete ale cazului de față, se apreciază că, în cazul reclamanților, aplicarea art. 8 din legea nr. 285/2010 a condus la încălcarea dreptului fundamental de proprietate al acestora, reglementat de art. 1 din Primul Protocol la CEDO sau, cu alte cuvinte, aplicarea legii interne a produs efecte contrare Convenției în cazul de față.
Prin urmare, aplicarea legii interne a produs efecte contrare convenției, prin aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010, fiindu-ne încălcat dreptul nostru de proprietate, realizându-se în concret o privare de bunuri, respectiv o privare de dreptul dobândit la primirea premiului anual, drept prevăzut pe perioada anului 2010 în art. 25 din Legea nr. 330/2009. Efecte similare s-au produs și în ce privește prima de concediu de odihnă aferentă anilor 2011-2013 și în continuare.
În drept, se invocă dispozițiile legale evocate mai sus precum și prev. art. 25 din L.nr.330/2009, art. 8 și 9 din legea nr.25/2010 și art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitata respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu există nici un temei de drept în baza căruia să fie acordată prima de vacanță pentru perioada 2011 – 2013. Referitor la plata premiului anual aferent anului 2010 se arată că disp.art.25 din legea nr.330/2009, care reglementau acest drept au fost abrogate prin prevederile art.39 pct.w din legea nr.284/2010, iar începând cu luna ianuarie 2011 aceste prime nu se mai acordă, conform art.8 din legea nr.285/2010.
Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conform art.282 C.muncii. Se învederează că rolul acestui minister este de administra bugetul de stat, iar proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, în speță, M. Public. Se mai susține că MFP nu se numără printre autorii neplății drepturilor bănești solicitate, sarcină ce revine exclusiv angajatorilor.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Considerentele tribunalului
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP
Art. 267 din Codul muncii prevede că pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al codului de procedură civilă.
Deși Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de angajator, având în vedere disp. art. 19 din legea 500/2002 privind finanțele publice, în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, MFP ar trebui ținut în proces în calitate de pârât, în măsura în care acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu această instituție.
În prezenta cauză, instanța constată că această entitate nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât, de către reclamanți, ci are doar calitatea de reprezentant al Statului român, care are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, excepția invocată prin întâmpinare urmează a fi respinsă.
Asupra fondului cauzei
1. Cu privire la premiul anual aferent anului 2010
Conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, ce va trebui calculat, dupa împlinirea perioadei de referinta, prin media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Textul a fost abrogat incepand cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea 284 din 2010, publicata in MO in data de 28 decembrie 2010, iar in ceea ce priveste al. 4 al acestui articol, efectele aplicarii lui au fost, modificate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar in anul 2011, lege care si ea a fost publicata in MO tot in data de 28 decembrie 2010.
Prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, potrivit prevederilor acestei legi.
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariilor din sectorul bugetar au inclus și suma unică, aferentă premiului anual solicitat de reclamanți.
Sintetizând evoluția cronologică a dispozițiilor legale relevante, se constată că prin art. 25 alin.(1) din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Prin art.1 alin. (2) din acest act normativ s-a stabilit că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute de această lege.
Prin art.39 alin.(1) lit. w) din Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut abrogarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009.
Abrogarea expresă directă a actului normativ anterior ce avea același obiect de reglementare a fost realizată în conformitate cu normele de tehnică legislativă, conținute de art. 64 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000, republicată.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, aplicarea acestui act normativ se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază, salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale de aplicare.
În acest scop, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, iar art. 8 din acest act normativ a prevăzut că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Prin această reglementare s-a modificat modalitatea de plată a premiului anual, aferent anului 2010, aceasta fiind transformată, dintr-o executare uno ictu, într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de C. Constituțională.
Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, de principiu, sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate ca atare de Constituție, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, ceea ce aparține competenței și opțiunii sale exclusive, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
În referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, C. Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un „bun” în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Întrucât, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în prezent abrogată, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, s-a considerat că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților, pe de o parte, și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice, pe de altă parte.
Întrucât legiuitorul a modificat doar modalitatea în care statul urmează să execute în totalitate această obligație financiară, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul și întinderea creanței, C. Constituțională a stabilit că nu au fost încălcate prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.
De asemenea, instanța de contencios constituțional nu a reținut nici încălcarea principiului neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi.
Totodată, s-a observat și că, faptul includerii sumelor corespunzătoare premiului anual aferent anului 2010 în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar conform art. 1 din Legea nr. 285/2010, rezultă din aceea că, potrivit prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare din domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției cu cel care s-a acordat în luna decembrie 2011, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pentru anul 2011.
În raport de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și față de jurisprudența Curții Constituționale, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor instanței de contencios constituțional sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009 s-a statuat că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite un control al constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională, iar examinarea de constituționalitate și convenționalitate efectuată în abstract prin aceste decizii se impune instanțelor de judecată învestite cu soluționarea cauzelor analizate.
În consecință, premiul pretins de reclamanți nu poate fi acordat pe cale jurisprudențială în configurarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 330/2009, pe baza efectuării, de către instanțele de judecată, a unui examen de constituționalitate și convenționalitate a normelor cuprinse în art. 8 din Legea nr. 285/2010 sub aceleași aspecte asupra cărora instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în precedent, prin decizii cu efecte general obligatorii.
Pe de altă parte, nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât măsura legislativă, de plată eșalonată a premiului aferent anului 2010, prin includerea sumelor corespunzătoare în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu afectează dreptul reclamanților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între cheltuielile și veniturile publice, urmărind un scop de utilitate publică.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat pe cale judecătorească, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Raportat la considerentele expuse și, de asemenea, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 21/din_ prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că:” în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”, decizie ce este obligatorie pentru instanță, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, T. va respinge cererea reclamanților, întrucât nu este fondată.
2. Cu privire la prima de vacanță aferentă anilor 2011, 2012 și 2013, precum și pentru viitor
T. constată că nici această cerere a reclamanților nu este fondată, raportat atât la considerentele expuse anterior, cât și pentru cele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Conform dispozițiilor art. 9 alin (2) din Legea 285/2010 „In anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii și prime de vacanță.”
Ulterior, prin art. 7 alin. (2) din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea 283 din 14 decembrie 2011, legiuitorul a decis în sensul că: „ în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță".
Această prevedere a fost ulterior prelungită și pe parcursul anului 2013 prin art. 2 din OUG 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare. În consecință, la momentul formulării prezentei acțiuni civile nu există nici un temei de drept în baza căruia să fie acordată prima de vacanță pentru perioada 2011-2013.
În sprijinul acestor susțineri este și practica Curții europene de justiție; prin Hotărârea din 7 iulie 2011, M. Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ș. A. și alții, pronunțată în cauza C-310/10, C. de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată de C. de A. Bacău într-o cauză similară prezentei, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă. C. a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43 și nici art. 77 din Directiva 2000/78 - texte pe care C. a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socio-profesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și C. Constituțională abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană a afirmat că "...nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia de către instanța de contencios constituțional (paragraful 47).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanți, întrucât nu este fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții A. D., M. D., P. M., N. A. R., C. V., M. F.,T. L.- toți cu domiciliul ales la T. C., ., în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN M. ECONOMIEI SI FINANTELOR- cu sediul în București, ., sector 5, M. J.- cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C.- cu sediul în C., ., T. C.- cu sediul în C., ., ca nefondată.
Cu apel, care se depune la T. C., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. Pt.A. B.
aflată în C.O.conf.426 al.2 C.
semnează PREȘEDINTE COMPLET
R. I. S.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.S./1.07.2014/ 13 ex.
emis 11 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
