Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1479/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1479/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 10600/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1479
Ședința publică din 12 iunie 2014
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect contestație decizie de sancționare, acțiune formulată de reclamantul R. E. E. domiciliat in C., ., nr.53 A, ..B, . cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. CĂLĂTORI SA cu sediul in București, ..38, sector 1
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 02 iunie 2014 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12 iunie 2014 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamantul R. E.-E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători" S.A. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei pârâtei nr. L14/4/1/308/28.11.2013, să fie repuse părțile în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor bănești reținute nelegal (5% din salariul de bază pe o durată de o lună), cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată că la data de 28.11.2013 i-a fost înmânată personal, sub semnătură, decizia nr. L14/_ emisă de pârâtă, prin care s-a dispus sancționarea sa în temeiul art. 248 al. 1 lit. c) din Codul muncii cu reducerea salariului de bază cu 5% pe durată de o lună.
Ordinul DTV nr. 17/a/447/1971 instituie obligația mecanicului ca, în situația unei frânări urgente, să procedeze la întocmirea în dublu exemplar a unei note scrise, în cuprinsul căreia să fie prezentate datele de identificare ale locomotivei și ale mecanicului, circumstanțele în care s-a produs frânarea de urgență, precum și estimarea cauzelor ce au condus la efectuarea unei astfel de operațiuni.
Reclamantul susține că s-a conformat Ordinului mai sus menționat și a întocmit atât Nota de avizare, cât și raportul de eveniment, după care a înmânat Nota către IDM din stația Eforie Sud (prima stație de oprire), în vederea constatării și a efectuării verificărilor ce se impun.
Pârâta nu a înțeles să reclame vreun prejudiciu determinat direct sau indirect de nesemnarea de primire a exemplarului Notei de avizare predate la IDM din stația Eforie Sud.
În drept, s-a invocat art. 252 al. 5 din C. Muncii.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Au fost anexate acțiunii decizia nr. L_ /28.11.2013, invitația la ședința de informare privind avantajele medierii, interogatoriu.
În apărare, pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători" S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, pârâta a învederat că reclamantul este salariatul societății în funcția de mecanic de locomotivă la Depoul Medgidia.
Prin decizia de sancționare nr. L14/_ /28.11.2013 reclamantul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de o lună, conform art. 248 al. 1 lit. c) din Codul muncii, pentru încălcarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului - capitolul 2, pct. 2.1, al. 15.
Astfel, în data de 16.10.2013, la verificarea înregistrărilor aferente avizării frânărilor de urgență întocmite de personalul de locomotivă, s-a constatat că pentru frânarea de urgență produsă în data de 14.10.2013, în remorcarea trenului 8387, reclamantul întocmește Raport de eveniment și Nota de avizare către IDM, dar nota de avizare nu a fost semnată de primire de către impiegatul de mișcare din stația Eforie Sud, către care a fost predată nota.
În drept, pârâta a invocat art. 205 C. Pr. Civilă, art. 247, art. 248, art. 250-252 din C. Muncii, pct. 1 lit. a) din Ordinul DTV.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
A fost anexată întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriul propus spre administrare de reclamant.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin decizia nr. L_ /28.11.2013 emisă de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători" S.A. împotriva reclamantului R. E. E. a fost dispusă sancțiunea disciplinară constând în reducerea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de o lună, conform art. 248 al. 1 lit. c) din Codul muncii.
În sarcina reclamantului s-a reținut că în data de 16.10.2013, la verificarea înregistrărilor aferente avizării frânărilor de urgență întocmite de personalul de locomotivă, s-a constatat că pentru frânarea de urgență produsă în data de 14.10.2013, în remorcarea trenului 8387, reclamantul întocmește Raport de eveniment și Nota de avizare către IDM, dar nota de avizare nu a fost semnată de primire de către impiegatul de mișcare din stația Eforie Sud, către care a fost predată nota.
Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că, în conformitate cu prevederile fișei postului, reclamantul și-a asumat obligația de a efectua activitatea de mecanic de locomotivă în conformitate cu legislația, Instrucțiunile, Regulamentele și Dispozițiile în vigoare la nivelul unității.
Conform pct. 1 lit. a) din Ordinul DTV nr. 17/a/447/1971, mecanicul va aviza următoarele organe: a) IDM din prima stație cu oprire. Avizarea se va face prin notă scrisă în două exemplare din care un exemplar semnat de macenic se predă la IDM, iar celălalt exemplar semnat de primire de IDM va fi predat de către mecanicul de tură unde intră locomotiva sau mecanicului de schimb.
Nota de relații întocmită cu ocazia cercetării disciplinare relevă că reclamantul cunoștea prevederile Ordinului DTV nr. 17/a/447/1971 (fila nr. 23).
Instanța reține că reclamantului i se impută faptul că nota de avizare către IDM, pe care a întocmit-o cu ocazia frânării de urgență nu este semnată pentru luare în primire de către IDM.
Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de Codul muncii specifică pentru acestă ramură de drept. Celelte forme ale răspunderii de dreptul muncii (răspunderea patrimonială, răspunderea contravențională și cea penală) caracterizează alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul adminsitrativ și dreptul penal).
Disciplina muncii este o condiție obiectivă necesară și indispensabilă desfășurării activității în fiecare unitate. Atât timp cât salariații lucrează sub autoritatea angajatorilor, atunci este firesc ca salariații să respecte o anumită disciplină a muncii, așa cum este ea reglementată prin normele legale în vigoare, dar mai ales în conformitate cu prevederile regulamentului de ordine interioară, impus de anagajator.
Conform art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legatură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Aplicarea sancțiunilor disciplinare este premisă cu respectarea unor condiții de fond și de formă riguros reglementate de legislația muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abusive ale angajatorului. Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care i se aplică sancțiunea, inclusiv cu privire la căile de atac și termenele în care are dreptul să conteste temeinicia și legalitatea măsurilor dispuse prin voința unilaterală a angajatorului. (Decizia C.C.R. nr. 1675/2009, Decizia C.C.R. nr. 1243/2011).
Instanța reține că au fost respectate exigențele legale privind respectarea dreptului la apărare al salariatului cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, acesta având posibilitatea să-și expună punctul de vedere și apărările.
Decizia de sancționare întrunește cerințele formale prescrise de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În cauză, sunt întrunite și condițiile răspunderii disciplinare în persoana reclamantului.
În ceea ce priveste latura obiectivă - fapta, obiectul abaterii disciplinare - aceasta a fost dovedită în mod indubitabil de angajator, căruia, în temeiul dispozitiilor art. 272 din Codul muncii, îi revine sarcina probei în prezentul conflict de muncă.
Obiectul abaterii disciplinare este reprezentat de valoarea socială lezată (respectarea procedurilor care garantează siguranța circulației pe calea ferată), ca urmare a încălcării disciplinei la locul de muncă, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor curente de serviciu, de unde rezultă caracterul ilicit al faptei salariatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul dăunator, precum și gradul de periculozitate socială a abaterii disciplinare.
Abaterea disciplinară reprezintă acea formă a conduitei ilicite care se manifestă prin încălcarea cu vinovăție de către persoana încadrată în muncă a obligațiilor sale ce decurg din raportul juridic de muncă, obligații care formează în totalitatea lor disciplina muncii.
Sub acest aspect, instanța reține însă că pârâta nu neagă împrejurarea că manevra de frânare în regim de urgență a locmotivei a fost adusă la cunoștința IDM, iar reclamantului i se impută de fapt neglijența de care a dat dovadă prin fapta de a nu verifica la luarea în primire a Notei de avizare dacă IDM a semnat de luare în primire.
Este neîndoilenic că reclamantul nu a respectat întocmai procedura prevăzută la pct. 1 lit. a) din Ordinul DTV nr. 17/a/447/1971, însă evenimentul a fost adus la cunoștința organelor competente din cadrul societății, împrejurare în care se impune a se verifica dacă angajatorul s-a raporta la art. 250 din Codul muncii, potrivit cărora:
"Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
b) gradul de vinovăție a salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta".
Or, reclamantului i se impută o neglijență care nu a produs vreo urmare periculoasă pentru siguranța circulației pe calea ferată, acesta nu a mai fost sancționat disciplinar (fila nr. 25) și are o activitate îndelungată în cadrul societății (fila nr. 88), împrejurări care îndreptățesc instanța să considere că omisiunea imputată reclamantului este o faptă singulară, care nu va mai fi repetată.
Instanța reține suplimentar conduita cooperantă a reclamantului în fața comisiei de disciplină.
Pe baza considerentelor anterior menționate, se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate angajatului, respectându-se principiul conform cu care sancțiunile disciplinare se aplică gradual și întotdeauna cu respectarea exigenței proporționalității.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte acțiunea, va anula în parte decizia contestată, în sensul că înlocuiește sancțiunea reducerii salariului de bază cu 5% pe o perioadă de o lună cu sancțiunea avertismentului.
Instanța va dispune în consecință și restabilirea situației anterioare, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul în temeiul deciziei contestate.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține:
Reglementate de art. 453 N.C.P.C., cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
Acestea pot fi puse de instanță în sarcina părții aflate în culpă procesuală, însă condiționat de dovedirea lor de către partea interesată.
La dosar au fost depuse înscrisuri care atestă suportarea de către reclamant a cheltuielilor cu acest titlu (onorariu de avocat în cuantum de 868 lei), motiv pentru care instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 868 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. E. E. domiciliat in C., ., nr.53 A, ..B, . cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C. CĂLĂTORI SA cu sediul in București, ..38, sector 1.
Anulează în parte decizia nr. L14/_ /28.11.2013 emisă de pârâtă în sensul că înlocuiește sancțiunea reducerii salariului de bază cu 5% pe o perioadă de o lună cu sancțiunea avertismentului.
Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul în temeiul deciziei contestate.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 868 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
Pt. G. C.
Cf.art.426 alin.2 C. semnează
PREȘEDINTE DE COMPLET
A. N.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./06.07.2014
Primit si comunicat 28.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 2350/2014.... → |
|---|
