Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2133/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2133/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 5082/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 22 septembrie 2014
Sentința civilă nr. 2133
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta I. D.prinS. L. Independent al G. Școlar G. D. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul C. Național de Arte Regina M. cu sediul în C., ..11, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamantă consilier juridic E. L. M., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 157 noul Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru în baza art. 270 din Codul muncii.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată obiectul, părțile și stadiul pricinii, după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, potrivit cărora la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, raportat la art. 95 alin. 1 NCPC, în referire la art. 269 Codul muncii, art. 208, art. 210 din Legea 62/2011, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori excepții de invocat, Instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 NCPC, apreciind proba cu înscrisuri ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă cauzei, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, și o constată administrată.
La interpelarea instanței, reprezentantul reclamantei declară că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt incidente de soluționat, iar în temeiul art. 392 NCPC, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul reprezentantului reclamantei.
Reprezentantul reclamantei, consilier juridic E. L., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru considerentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 394 NCPC, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 1.07.2014 sub nr._, reclamanta I. D. prin S. L. INDEPENDENT AL G. ȘCOLAR G. D. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONAL DE ARTE REGINA M. obligarea acesteia la stabilirea drepturilor salariale astfel cum au rezultat din aplicarea Legii nr.330/2009, a Legii 285/2010 și a Legii 63/2011, prin raportare la Legea nr.221/2008, precum și la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu data de 1.09.2013 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate în unitatea de învățământ.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin O.G. nr.15/2008 au fost reglementate creșteri salariale ale personalului din învățământ pentru anul 2008, iar actul normativ menționat a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr.221/27.10.2008. Principala modificare a vizat majorarea coeficientului de multiplicare de 1.000 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008, și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși ulterior Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea OG 15/2008, aceasta a rămas aplicabilă în forma aprobată prin Legea 221/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse. Totodată, aplicabilitatea Legii 221/2008 pentru perioada 01.10._09 a fost confirmată prin Decizia în interesul legii nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva unităților de învățământ preuniversitar fiind obținute și hotărâri judecătorești de obligare la aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 pentru perioada menționată.
Cu privire la perioada 01.10._10, reclamanta a precizat că în baza Legii 330/2009, pârâta ar fi trebuit să mențină salariul din luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 30 alin.5 din lege. În plus, prin art. 5 alin.1 din OUG 1/2010, s-a prevăzut că începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 păstrează salariul avut la această dată.
Această modalitate de calcul a salariilor, ulterior datei de 01.01.2010, a fost confirmată și prin considerentele Deciziei nr. 877/28.06.2011 a Curții Constituționale, potrivit cu care reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea 221/2009 și nu cu OUG 41/2009.
Cu privire la perioada 01.01._11, reclamanta a învederat că Legea 285/2010 stabilește la art. 1 că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii 221/2008.
Referitor la perioada ulterioară datei de 13.05.2014, reclamanta a susținut că Legea 63/2011 a diminuat salariile personalului didactic la nivelul salariilor din lunile ianuarie-martie 2008, cu încălcarea Legii 221/2008 și a principiului stabilit de Legea 330/2009 și Legea 285/2010, privind menținerea salariilor la nivelul cuvenit anterior intrării lor în vigoare.
Prin reducerea intempestivă și discriminatorie a salariilor, numai în sistemul de învățământ, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât dreptul de a primi un salariu deja stabilit constituie un drept de proprietate în sensul Convenției. Totodată, prin adoptarea Legii 63/2011, a fost încălcată și speranța legitimă a reclamanților, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica și apăra drepturile patrimoniale, devenind iluzoriu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr.330/2009, Legii nr.285/2010, OG nr.15/2008, Legii nr.221/2008.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar adeverința emisa de unitatea școlară pârâtă.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază cererea reclamantei neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta este angajata unității de învățământ pârâte in funcția de profesor, potrivit adeverinței depusă la dosar (fila 11), în perioada care face obiectul cererii.
Art.1 alin. 1 lit. b) și c) din OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 prevedea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000 in raport de care era asigurata o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic si didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult fata de nivelul din 31 decembrie 2007.
OG nr. 15/2008 a fost aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008, majorându-se coeficientul de multiplicare de 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 acesta reprezentând valoarea de referința pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG nr.136/2008 si OUG nr. 151/2008 au fost modificate unele prevederi ale OG nr.15/2008, in sensul reducerii majorărilor salariale stabilite de puterea legislativa, prin lege. Prin decizii succesive ale Curții Constituționale a fost constatata insa neconstituționalitatea modificărilor aduse de Guvern la OG nr.15/2008, astfel cum fusese aprobata prin Legea nr.221/2008, consecința fiind aceea a recunoașterii îndreptățirii personalului din învățământ la plata drepturilor salariale, astfel cum au fost consacrate prin OG nr.15/2008.
Prin hotărâri judecătorești irevocabile, unitățile de învățământ preuniversitar au fost obligate la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, a Legii 330/2009 și a Legii 285/2010 și la plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.10.2008 –13.05.2011, actualizate cu indicele de inflația la data plății efective.
În acest sens, s-a reținut că Legea nr.330/2009 a garantat menținerea în cursul anului 2010 a salariului brut de care personalul în funcție a beneficiat la data de 31.12.2009.
Astfel, pentru punerea în aplicare a legii unice de salarizare a fost adoptată OUG nr. 1/2010, care la art. 5 alin.1 relua principiul nediminuării salariilor în plată la data de 31.12.2009, pentru ca la alin.6 să prevadă în mod expres că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009.
Cu privire la anul 2011, instanța retine ca salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementata prin Legea 285/2010, care la art.1 prevede că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. Începând cu 1.01.2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. 1 și 2 se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Prin urmare, criteriul de referință in determinarea salariului plătit personalului bugetar, cu începere din luna ianuarie 2011, îl reprezintă salariul din luna octombrie 2010, majorat cu 15%. Cum pentru considerentele anterior expuse, s-a reținut că în anul 2010 reclamanții erau îndreptățiți la calcularea salariului cu luarea în considerare a prevederilor Legii 221/2008, aceeași bază de calcul a fost avută în vedere și după 01.01.2011, cu aplicarea totodată a majorării de 15%.
La data de 13.05.2011, a intrat în vigoare Legea nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ, prin care s-au stabilit atât cuantumul brut al salariilor de încadrare cât si sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare, precum si metodologia de calcul al acestora. În consecință, începând cu data de 13.05.2011 s-a instituit un mod de calcul al salariului cuvenit personalului didactic si didactic auxiliar care nu mai depinde de salariul de baza aflat in plata la momentul intrării în vigoare a Legii 63/2011, astfel încât majorările salariale reglementate de Legea 221/2008 nu au mai subzistat noii reglementari.
Prin cererea de față, reclamanta a susținut că drepturile salariale cuvenite în baza Legii 63/2011 trebuie calculate tot prin raportare la algoritmul de calcul stabilit prin Legea 221/2008, Legea 330/2009 și Legea 285/2010, cu înlăturarea diminuării ce rezulta din aplicarea noului act normativ și care contravin art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Față de aceste susțineri se impune a fi reținut faptul că Legea nr. 63/2011 a fost declarată constituțională prin Deciziile nr. 575/04.05.2011, nr. 130/16.02.2012, nr. 31/05.02.2013 și nr. 291/22.05.2014 ale Curții Constituționale, iar criticile de neconstituționalitate au vizat tocmai încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulate din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un bun .
Pe această cale, instanța de contencios constituțional a reținut că în materia drepturilor salariale, CEDO face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată (cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94). Astfel, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, statul fiind cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Curtea Constituțională a examinat de asemenea și criticile referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, constatând că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, drepturile câștigate nu au fost cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
În ce privește instituirea unei pretinse discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice, prin aceleași decizii anterior menționate s-a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității.
Curtea Constituțională a constatat astfel că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Or, în acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, Legea nr. 63/2011 a dat expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.
În aceste condiții, Curtea Constituțională a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar a justificat instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.
În consecință, se constată că toate criticile reclamantei referitoare la neconformitatea Legii nr.63/2011 cu jurisprudența CEDO au constituit obiect de analiză al Curții Constituționale, cu prilejul verificării constituționalității actului normativ menționat. Cum puterea de lucru judecat care însoțește deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, instanțele de judecată sunt obligate să respecte întru totul aceste decizii, potrivit dispozițiilor art.147 alin.4 din Constituție, astfel că, pe calea unei analize proprii nu ar putea stabili că Legea nr.63/2011 este contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului (în acest sens sunt Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, Decizia nr.1415/2009, Decizia nr.414/2010, Decizia nr.415/2010).
Față de cele expuse, urmează a se reține că, ulterior datei de 1.09.2013, reclamanta a primit drepturi salariale calculate potrivit actului normativ aplicabil în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, conform Constituției și jurisprudenței CEDO, astfel încât cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta I. D.prinS. L. Independent al G. Școlar G. D. C., cu domiciliul procesual ales în C., ., județ C., în contradictoriu cu pârâtul C. Național de Arte Regina M. cu sediul în C., ..11, județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/ 29.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
