Anulare act. Sentința nr. 183/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 8946/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.183
Ședința publică din 29 ianuarie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect anulare act, acțiune formulată de reclamantul B. P. domiciliat in C., . Bis, județul C., in contradictoriu cu pârâta A. N. ROMÂNĂ cu sediul in C., Incinta Port, Clădirea ANR nr.1
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2015 și au fost consemnate in încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr. _, reclamantul B. P. a chemat în judecată pe pârâta A. Navală Română, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei pârâtei nr. 1048/29.08.2013, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul susține că prin decizia contestată pârâta a reținut în sarcina sa încasarea necuvenită a sumei de 22.925 lei, reprezentând drepturi salariale brute calculate până la data de 31.08.2013.
Pârâta a dispus recuperarea prejudiciului începând cu data de 01.09.2013, prin rețineri de 1/3 din salariul net cuvenit, cu încadrarea în termenul de prescripție de 3 ani de la data producerii pagubei, cu condiția ca salariatul să-și exprime expres acordul în acest sens.
Reclamantul a învederat că și-a exprimat dezacordul cu privire la reținerea sumei imputate cu titlul de prejudiciu, întrucât angajatorul nu a indicat perioada avută în vedere, criteriile folosite pentru determinarea întinderii prejudiciului și modalitatea de calcul a acestuia.
Prin aceeași decizie s-a stabilit de către pârâtă un salariu de 5.569 lei începând cu data de 01.09.2013, fără a se indica un temei legal al acestei măsuri.
Reclamantul a mai arătat că nu s-a încheiat ulterior un act adițional care să ateste modificarea contractului individual de muncă și nici nu cunoaște criteriile avute în vedere de angajator pentru determinarea acestui cuantum al salariului.
În drept, s-au invocat art. 211 din Legea nr. 62/2011, Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă.
În probațiune, reclamantul a anexat decizia contestată, Decizia emisă de pârâtă sub nr. 1007/14.08.2013, dovada realizării procedurii prealabile a medierii.
Pârâta A. Navală Română a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, decizia contestată a fost emisă ca urmare a constatărilor emise de Curtea de Conturi, care se referă între altele la acordarea nelegală a unor majorări salariale în cursul anului 2012 către salariați ai A.N.R.
Pârâta susține că a contestat în instanță decizia emisă de Curtea de Conturi și a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului.
Pârâta a mai învederat că nu era legal ca un șef de serviciu să fie salarizat la nivelul unui director de direcție, ci în temeiul art. II din O.U.G. nr. 80/2010 cu modificările și completările ulterioare.
Decizia contestată a avut în vedere atât decizia A.N.R. nr. 1007/14.08.2013, cât și temeiurile din Codul muncii cu privire la recuperarea prejudiciului înregistrat de A.N.R. prin plata unor drepturi salariale necuvenite.
În cuprinsul deciziei s-a menționat că reținerile salariale se vor efectua numai cu acordul expres al salariatului, iar în caz contrar doar în temeiul unui titlu executoriu.
În drept, s-au invocat art. 205 și 206 C. pr. civilă.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta a solicitat ca judecata să se facă și în lipsa sa.
A fost anexată documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin Încheierea pronunțată de instanță la data de 20.02.2014, instanța a dispus conform art. 413 al. 1 pct. 1 N.C.P.C. suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului C..
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin decizia emisă de pârâta A. Navală Română sub nr. 1007/14.08.2013, a fost stabilit prejudiciul creat prin plăți nelegale, reprezentând drepturi salariale acordate nelegal salariaților cu funcții de execuție și de conducere din cadrul A.N.R., până la data de 31.08.2013.
Astfel cum rezultă din anexa la decizia menționată, decizia se referă și la reclamant, care la acel moment îndeplinea funcția de șef serviciu în cadrul pârâtei.
În cuprinsul deciziei s-a mai menționat că recuperarea se va realiza începând cu data de 01.09.2013 prin rețineri din salariu în rate lunare, numai cu acordul expres al salariatului. În situația în care salariatul nu este de acord cu restituirea sumei încasate în mod necuvenit, se va proceda la obținerea titlului executoriu.
Pârâta a emis în consecință decizia nr. 1048/29.09.2013, prin care s-a reținut în sarcina reclamantului un prejudiciu de 22.925 lei, creat prin plăți nelegale constând în drepturi salariale brute încasate necuvenit și calculate până la data de 31.08.2013.
Prin aceeași decizie, reclamantului i-a fost stabilit un salariu de bază lunar de 5.569 lei, începând cu data de 01.09.2013 (art. 3).
La baza emiterii dispoziției contestate a stat Decizia nr. 29/07.03.2013 a Curții de Conturi, privind calcularea și recuperarea prejudiciului creat de plata unor drepturi de personal care exced prevederilor legale.
Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor (art. 254 alin. 1 din Codul muncii).
În situația în care părțile nu se înțeleg prin învoială asupra cuantumului prejudiciului, singura cale aflată la îndemâna angajatorului care se pretinde a fi fost păgubit este de a sesiza instanța competentă de dreptul muncii.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens, prin Decizia nr. 24/2003, constatând că interzicerea oricăror rețineri din salariu fără ca existența datoriei să fie stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă este conformă dispozițiilor constituționale.
Conform prevederilor art. 169 alin. (1) și (2) Codul muncii, „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege” iar „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
În cauză, problema care se impune a fi analizată este cea a legalității modalității de recuperare a sumelor pe care pârâtul angajator le consideră încasate necuvenit de către reclamanții salariați, iar nu problema legalității drepturilor salariale a căror recuperare se urmărește.
În ceea ce privește legalitatea dispoziției contestate, se constată că o astfel de procedură de recuperare a prejudiciului de la angajat nu mai este posibilă după . noului Cod al Muncii – aprobat prin Legea nr. 53/2003, nemaifiind prevăzută de lege.
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperării pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de imputare, care își găsea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat. Față de această situație, instanța nu este ținută a verifica dacă sumele a căror recuperare se urmărește de pârât au fost sau nu acordate în mod legal, implicit dacă au fost încasate în mod corect sau în mod necuvenit de salariat, ci dacă trebuie sau nu trebuie recuperate de la reclamant în această modalitate.
Instanța ia act și că reclamantul nu a fost de acord cu stabilirea prejudiciului în sarcina sa și nici cu modificarea salariului (filele nr. 8 și 9), nefiind încheiat un act adițional la contractul individual de muncă.
Pentru aceste motive, dispoziția emisă de pârâtă este nulă, fiind lipsită de temei legal și contravenind dispozițiilor imperative ale art. 169 din Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse, instanța va anula decizia emisă de pârâtă sub nr. 1048/29.08.2013.
Instanța reține totodată că pârâta este în culpă procesuală, întrucât a determinat pe reclamant să inițieze demersul judiciar.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 al. 1 C. pr. civilă, instanța va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 1.200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform chitanței depuse la dosarul cauzei (fila nr. 98).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. P. domiciliat in C., . Bis, județul C., in contradictoriu cu pârâta A. N. ROMÂNĂ cu sediul in C., Incinta Port, Clădirea ANR nr.1.
Dispune anularea deciziei nr. 1048/29.08.2013 emise de pârâta A. Navală Română.
Obligă pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care va fi depus la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
Pt. G. C.
Semnează cf.art.426 al.4 C.
PREȘEDINTE COMPLET,
A. N.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./02.03.2015
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
