Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 952/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 952/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 6937/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.952
Ședința publică din 18 mai 2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – I. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul C. N. domiciliat în C., Al. Zmeurei nr.2 A, ..13, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA PRIN SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA CENTRUL ZONAL DE MARFA CONSTANTA, cu sediul ales în C., . nr.2 având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11 mai 2015, respectiv 18.05.2015, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată cu nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul C. N. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA PRIN SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA CENTRUL ZONAL DE MARFA CONSTANTA ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei de concediere nr. CZ 2.3/1046/7.08.2014 privind sancționarea reclamantului, reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținută anterior concedierii, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizare și alte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, obligarea pârâtei la plata daunelor morale, în cuantum de_ de lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că decizia este nelegală și netemeinică, deoarece pârâta nu a respectat procedura legală, respectiv ordinea de prioritate prevăzută de dispozițiile art. 69 alin. 2 lit. d și art. 69 alin. 3 din Codul muncii și nici criteriile prioritare și criteriile minimale aplicabile în cazul concedierii colective, prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 57 alin. 3 din anexa la Acordul înregistrat la CFR MARFA SA sub nr. 94/6.05.2014 prelungit prin act adițional nr. 1 la Acord, din 19.06.2014, și precizate la art. 4 pct. I și II. Reclamantul a mai precizat că la art. 5 din decizia de concediere, se menționează „cap. II – criterii minimale - lit. g”, ori litera g nu există.
Reclamantul a mai învederat faptul că nu există nici un înscris doveditor din care să rezulte că au fost stabilite obiective de performanță pentru consilierii juridici, astfel încât nu putea fi realizată nici evaluarea acestora și, prin urmare, nu puteau fi aplicate criteriile prevăzute în contractele colective de muncă, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. 2 lit. d din Codul muncii.
Un alt motiv de nulitate a deciziei îl constituie neaplicarea criteriilor prioritare prevăzute de art. 57 alin. 3 din Anexa la Acordul înregistrat la CFR Marfă cu nr. 94/6.05.2014. Astfel, a precizat că unul dintre salariații din cadrul Oficiului juridic, respectiv V. M., este asociat unic la . C.. Prin urmare, aceasta trebuia concediată, potrivit criteriilor prioritare.
Un alt motiv de nulitate a deciziei este faptul că la data emiterii acesteia, reclamantul se afla în concediu medical, respectiv în perioada 8.08.2014 – 12.08.2014.
Pe fondul deciziei, reclamantul a arătat că nu a fost îndeplinită condiția impusă de art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, respectiv desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Prin întâmpinare societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâta a precizat faptul că motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situația economico-financiară a societății, care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin Programul de Restructurare și Reorganizare și Proiectul de Concediere Colectivă, a căror aplicare a avut drept consecință desființarea postului salariatului.
Analizând probele administrate, instanța constată că între părți s-au stabilit raporturi de muncă, reclamantul fiind angajat, la data emiterii deciziei sancționate, în funcția de consilier juridic I.
Prin decizia nr. CZ 2.3/1046/7.08.2014, reclamantului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 55 lit. c, coroborat cu art. 65, alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 76 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. CZ 2.3/1046/7.08.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d, numai în cazul concedierilor colective; d)lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea motivelor de fapt ale concedierii colective, precum și a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități.
Reclamantul a arătat că decizia este nelegală și netemeinică, deoarece pârâta nu a respectat procedura legală, respectiv ordinea de prioritate prevăzută de dispozițiile art. 69 alin. 2 lit. d și art. 69 alin. 3 din Codul muncii și nici criteriile prioritare și criteriile minimale aplicabile în cazul concedierii colective, prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 57 alin. 3 din anexa la Acordul înregistrat la CFR MARFA SA sub nr. 94/6.05.2014 prelungit prin act adițional nr. 1 la Acord, din 19.06.2014, și precizate la art. 4 pct. I și II.
Potrivit răspunsului la interogatoriu al pârâtei, nu au fost stabilite criterii de performanță, dar în cazul reclamantului pe 2013 a fost evaluat profesional conform Regulamentului privind criteriile și procedura de evaluare a activității profesionale a personalului CFR MARFA SA, obținând nota 4,59. Instanța reține că reclamantul nu a contestat nota respectivă, ori procedura de evaluare a activității sale, astfel încât în cadrul prezentei acțiuni nu pot fi avute în vedere susținerile sale cu privire la modalitate de evaluare profesională a reclamantului, care nu pot reprezenta motive de anulare a deciziei de concediere, fiind vorba de proceduri distincte. În cadrul Acordului la CCM nr. 94/6.05.2014, modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 19.06.2014 (f. 42), la art. 57 alin. 3 sunt prevăzute criteriile prioritare și cele minimale la aplicarea efectivă a reducerii de personal după anularea posturilor vacante de natura celor desființate. Reclamantul a susținut că nu a fost aplicat criteriul prioritar, cu privire la salariații care cumulează două sau mai multe funcții sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt, având în vedere că salariatul care trebuia concediat este consilierul juridic V. M. avea calitatea de asociat unic la . C.. Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, precum și din răspunsul la interogatoriu, V. M. nu ocupa un post similar cu al reclamantului, acela de consilier juridic I, aceasta ocupând la data concedierii reclamantului postului de șef serviciu juridic documente secrete. Prin urmare, având în vedere că cei doi nu ocupau posturi similare, nu se impune analiza susținerii reclamantului cu privire la incidența sau nu a criteriilor prioritare invocate.
Cu privire la legalitatea deciziei de concediere, reclamantul a mai susținut că la art. 5 din decizia de concediere, se menționează „cap. II – criterii minimale - lit. g”, ori litera g nu există. Potrivit adresei comunicate reclamantului de către societatea pârâtă (f. 6), în cuprinsul deciziei de concediere s-a strecurat o eroare materială, constând în numerotarea și tipărirea eronată a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate la concediere potrivit legii și CCM, corect fiind „a,b,c,d,e,f,g,h,i,j,k”, în loc de „l,m.n,o,p,q,r,s,t,u,v”. Conținutul art. 57 alin. 3 din Acordul la CCM nr. 94/6.05.2014, modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 19.06.2014, respectiv a literei g, (f. 42) confirmă existența unei simple erori materiale în cuprinsul deciziei de concediere, nefiind vorba de un motiv de nulitate absolută a deciziei.
Un alt motiv de nulitate a deciziei invocat de către reclamant este faptul că la data emiterii acesteia, reclamantul se afla în concediu medical, respectiv în perioada 8.08.2014 – 12.08.2014. Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul Muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, potrivit legii. Instanța apreciază că legiuitorul a avut în vedere data emiterii deciziei, prin care se dispune concedierea, și nu data comunicării acesteia către salariat, cum, în mod greșit, susține reclamantul. Având în vedere că decizia a fost emisă la data de 7.08.2014, iar concediul medical al reclamantului a început la data de 8.08.2014, instanța reține că decizia a fost emisă în mod legal.
Condiția de legalitate impusă în cazul concedierii pentru reorganizarea activității este ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv și este serioasă când are la baza studii temeinice privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Cu privire la reclamant, prin probatoriul administrat se dovedește îndeplinirea cumulativă a acestor condiții.
În acest sens, reclamantul a ocupat postul de consilier juridic I. Din examinarea organigramelor și statelor de funcții, anterioare și ulterioare hotărârii de concediere a reclamantului, instanța constată că un post de consilier juridic I a fost suprimat din schema de personal. În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 76 lit.c) privind criteriul concret de prioritate, instanța apreciază că a existat un astfel de criteriu, respectiv nota obținută la evaluarea activității profesionale a personalului CFR MARFA SA. Cât privește motivarea în fapt a restructurării, aceasta a fost impusă de considerente de ordin economic, prezentate pe larg în cuprinsul deciziei contestate.
Având în vedere considerentele expuse, instanța urmează a respinge capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere, ca neîntemeiat. În baza principiului accesorium sequitur principalem, instanța va respinge ca neîntemeiate și capetele de cerere accesorii formulate de către reclamant, privind restabilirea situației anterioare și plata daunelor morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. N. domiciliat în C., Al. Zmeurei nr.2 A, ..13, jud. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFA CFR MARFA SA PRIN SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA CENTRUL ZONAL DE MARFA CONSTANTA, cu sediul ales în C., . nr.2.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. pt. A. B., aflat
în CO, semnează Președinte
complet,
C. B.
L. N.
GREFIER
I. D.
Tehnored.jud.C.B.
data 24.06.2015
emis 3 comunicări
data
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 397/2015.... → |
|---|
