Anulare act. Sentința nr. 351/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 351/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 8982/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.351
Ședința publică din 18.02.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – R. B.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta C. M. L. domiciliată în C., ..16, .. A, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta A. NAVALĂ ROMÂNĂ cu sediul în C., Incinta port C. nr.1, județul C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru reclamanta avocat P. I., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar iar pentru pârâta răspunde consilier juridic M. M., în baza delegației depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului depune înscrisurile solicitate și note de ședință, pe care le comunică și părții adverse.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 C. constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii, în sensul anulării deciziei emisă în luna august 2013, conform notelor scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată. Arată că din răspunsul la interogatoriu rezultă faptul că modul în care a procedat pârâta este nelegal, întrucât recuperarea prejudiciului nu se poate realiza de angajator în baza unei decizii de imputare. Cât privește salarizarea, pe de o parte nu se știe dacă grila de salarizare a fost aplicată iar pe de altă parte nu se cunoaște modul în care s-a stabilit această grilă, care nu se referă la întreg personalul. Totodată, precizează că în speța de față există o lege a amnistiei fiscale.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii, având în vedere că decizia emisă este una legală, fiind motivată în fapt și în drept. Susține că această măsură a fost dispusă ca urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi iar decizia Curții de Apel nu a făcut altceva decât să stabilească că prejudiciul este cert. De asemenea, arată că în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.124/2014.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta C. M. L. a chemat în judecată pe pârâta A. Navală Română, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 1034/02.08.2013 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în cadrul instituției pârâte, având funcția de inspector de specialitate gr. III, iar prin decizia contestată s-a stabilit în sarcina sa un prejudiciu rezultat din încasarea unor drepturi salariale brute necuvenite, în cuantum de 2.670 lei.
A mai susținut reclamanta că prin decizie nu s-a explicat modalitatea de calcul a prejudiciului și nici nu s-a atașat o notă de constatare și evaluare a pagubei.Totodată, pe aceeași cale s-a dispus reducerea salariului stabilit prin contractul individual de muncă, măsură ce nu putea fi stabilită decât pe baza unui act adițional la acest contract.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar deciziile nr. 1034/29.08.2013 și nr. 1007/14.08.2013 emise de pârâtă și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, probă încuviințată și administrată de instanță.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a învederat că decizia contestată a fost emisă ca urmare a constatărilor Curții de Conturi privind acordarea nelegală a unor majorări salariale în cursul anului 2012, rezultată din interpretarea eronată a dispozițiilor Legii 284/2010 și ale OUG 19/2012.Reclamanta s-a numărat printre salariații care au beneficiat de o asemenea majorare salarială, concretizată prin actul adițional nr. 1174/10.12.2012 la contractul individual de muncă, astfel că s-a încadrat în eșantionul angajaților ce au constituit subiect al controlului Curții de Conturi.
A mai menționat pârâta că în cuprinsul deciziei se menționează că reținerile salariale se vor efectua numai cu acordul expres al salariatului, iar în caz contrar, doar în temeiul unui titlu executoriu. Prin urmare, dacă salariatul nu își exprimă acordul în acest sens, decizia are rol pur informativ.
În dovedirea celor susținute, pârâta a depus la dosar documentația pe baza căreia a emis decizia contestată.
Prin încheierea din 15.01.2014 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 413 alin.1 pct. 1 C.prc.civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului C.-Secția de C. Administrativ și Fiscal.Reluarea judecății s-a dispus la termenul din 07.01.2015, în condițiile depunerii la dosar a Sentinței civile nr. 450/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1385/10.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
La ultimul termen de judecată, reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei contestate și din perspectiva emiterii acesteia cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la recuperarea prejudiciului cauzat de un salariat în patrimoniul angajatorului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
În urma controlului efectuat în cadrul Autorității Navale Române de către Curtea de Conturi-Camera de Conturi a Județului C., control al cărui rezultat a fost consemnat în procesul verbal de constatare din data de 14.02.2013, s-a impus autorității pârâte să ia măsuri legale pentru stabilirea întinderii prejudiciului creat prin acordarea unor majorări salariale nelegale în anul 2012, precum și pentru recuperarea acestora.
Astfel, prin procesul verbal de control anterior menționat s-a reținut că la un număr de 24 de persoane cu funcții de execuție au fost majorate drepturile salariale în anul 2012, pe baza unor acte adiționale la contractele individuale de muncă încheiate în urma unor referate privind volumul de muncă prestată.S-a stabilit pe această cale că salariul acordat a fost cel maxim aferent funcțiilor similare din statul de funcții al ANR, nu cel aferent funcțiilor similare din cadrul serviciului, biroului sau compartimentului respectiv și nu s-a specificat numărul de clase succesive acordat pentru a se determina creșterea.
Pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite de Curtea de Conturi, pârâta a emis decizia nr. 1007/14.08.2013, prin care a dispus recuperarea prejudiciului începând cu data de 01.09.2013, de la fiecare angajat în parte, urmând ca în cazul în care nu există acordul expres al acestuia, să se procedeze la obținerea unui titlu executoriu.
În cazul reclamantei, prin decizia nr. 1034/29.08.2013 s-a stabilit un prejudiciu de 2.670 lei, reprezentat de drepturi salariale brute necuvenite calculate până la data de 31.08.2013.
Prin cererea de față, reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei menționate, atât din perspectiva procedurii de recuperare a prejudiciului, aplicată de pârâtă, cât și în ceea ce privește stabilirea caracterului necuvenit al salariului majorat încasat în anul 2012.
Sub cel dintâi aspect, instanța va avea în vedere dispozițiile exprese ale art.169 alin.1 și 2 Codul muncii, potrivit cu care „nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege”, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului fiind posibile numai dacă „datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Totodată, art. 254 alin.1 Codul muncii prevede că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin această reglementare, legiuitorul a eliminat instituția juridică a răspunderii materiale, introducând o instituție nouă-a răspunderii patrimoniale, ca o garanție în plus în ocrotirea drepturilor salariatului.În consecință, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului, angajatorul trebuie să obțină o hotărâre judecătorească de obligare la plată a acestuia, decizia de imputare, ca act juridic prin care se materializează dreptul de creanță al unității față de autorul faptei cauzatoare de prejudicii, nemaifiind reglementată prin dispozițiile Codului muncii.
Pentru aceste motive, instanța constată că decizia de imputare emisă de pârâtă excede mijloacelor juridice prevăzute de lege în scopul angajării răspunderii patrimoniale a salariatului, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 169 Codul muncii.
Nu pot fi reținute argumentele pârâtei în sensul că în lipsa acordului expres al salariatului pentru efectuarea reținerilor din salariu, decizia contestată are doar valoarea unui act de informare, întrunind astfel condițiile de legalitate.
Natura juridică a actului unilateral emis de pârâtă nu poate fi apreciată în funcție de existența acordului salariatului de a se conforma dispozițiilor referitoare la recuperarea prejudiciului.Elementele intrinseci acestui act juridic sunt cele ale unei decizii, iar nu ale unei simple adrese cu rol informativ, pe care de altfel pârâta avea posibilitatea de a o emite anterior, în vederea stabilirii punctului de vedere al reclamantei față de existența pretinsului prejudiciu.
În aceste împrejurări, o eventuală menținere a deciziei analizate, ca efect al calificării acesteia ca având un rol pur informativ, ar determina subzistența unui act juridic emis în mod unilateral de către angajator, prin care acesta stabilește întinderea pagubei cauzate de reclamantă, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, impuse de art. 169 și art. 254 Codul muncii.
În concluzie, decizia nr. 1034/29.08.2013 a fost în mod nelegal emisă de către pârâtă, astfel că se va dispune anularea sa, fără a mai fi necesar să se verifice dacă sumele a căror recuperare se urmărește de pârâtă au fost sau nu acordate în mod legal, respectiv dacă trebuie sau nu recuperate de la reclamantă, aceste aspecte fiind tipice unei acțiuni în angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. M. L. domiciliată în C., ..16, .. A, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta A. NAVALĂ ROMÂNĂ cu sediul în C., Incinta port C. nr.1, județul C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Anulează decizia nr. 1034/29.08.2013 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
R. B.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./12.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1191/2015. Tribunalul CONSTANŢA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
