Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 616/2015. Tribunalul CONSTANŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:

Instanța, reținând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea adresata Tribunalului C. la data de 10.11.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S.C. U. S.A. C., în contradictoriu cu pârâtul A. E., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1833 lei cu titlu de indemnizație de concediu necuvenuită și contravaloarea echipament folosit.

În considerentele cererii reclamanta învedereaza instantei că, în perioada 1 octombrie 2013 – 1 iulie 2014, pârâtul a fost salariatul societății, ca docher mecanizator.

Se susține că, pentru îndeplinirea atribuțiilor de docher mecanizator și conform prevederilor contractului colectiv de muncă, pârâtul a primit în folosință echipamentul de protecție aecvat ( respectiv bocanci, cască protecție, combinezon, geacă, pelerină), iar în perioada 16 aprilie – 30 mai, a beneiciat de concediu legal de odihnă aferent anului în curs (24 zile lucrătoare și 7 zile lucrătoare concediu suplimentar aferent muncii în condiții speciale, beneficiind în acest sens de indemnizația de concediu de odihnă corespunzător zilelor la care avea dreptul.

Mai arată reclamanta că, prin cererea înregistrată sub nr. 2616/2.06.2014, pârâtul a solicitat încetarea activității începând cu data de 2 iunie 2014, solicitare ce i-a fost aprobată cu un preaviz de 15 zile.

Susține pârâta că, întrucât ulterior acestei solicitări, pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, acumulând 20 zile absențe nemotivate, prin decizia nr. 35/1.07.2014, raporturile de muncă dintre societate și pârât, au încetat din data de 1 iulie 2014, din vina exclusivă a pârâtului. Astfel, ca urmare a prevederii menționate în art. 24.5 din contractul colectiv de muncă, raportat la faptul că pârâtul a efectuat concediul de odihnă în intervalul 16 aprilie – 30 mai 2014, se apreciază că, pârâtul este obligat să restituie societății suma de 1.475 lei drept indemnizație de concediu necuvenită. De asemenea, potrivit art. 48 din Contractul icolectiv de muncă al societății, în contul echipamentului de lucru neolosit, pârâtul are de dat suma de 393 lei. Prin urmare, debitul aferent pârâtului este de .868 lei, respectiv 1.475 lei indemnizație concediu de odihnă și 393 lei valoare echipament, urmând ca din această valoare să se scadă suma de 35 lei, salariu depus în iunie 2014.

În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile contractuluicolectiv de muncă al societății, art. 256, 266 și art. 270 Codul muncii, art. 411 și 453 Cod procedură civilă.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, nu a formulat întampinare și nu a solicitat probe în apărare.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin prezenta cerere reclamanta S.C. U. S.A. C. a formulat o actiune in raspundere patrimoniala prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de plata sumei de 1833 lei cu titlu de indemnizație de concediu necuvenuită și contravaloarea echipament folosit.

Pârâtul A. E. a fost salariat în cadrul societatii reclamante S.C. U. S.A. C., în perioada 1 octombrie 2013 – 1 iulie 2014, iar pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, conform prevederilor contractului colectiv de muncă, a primit în folosință echipamentul de protecție adecvat.

Potrivit punctului I din contractul individual de muncă al pârâtului nr. 720/30.09.2013, pârâtul a avut dreptul la concediu anual de odihna pe o durata de 21 de zile lucrătoare, în raport cu durata muncii.

În perioada 16 aprilie – 30 mai 2014, pârâtul a beneficiat de concediul legal de odihnă aferent anului în curs – 24 zile lucrătoare și 7 zile lucrătoare concediu suplimentar aferent muncii în condiții speciale, beneficiind în acest sens de indemnizația de concediu de odihnă corespunzătoare.

Prin decizia nr. 35/01.07.2014 angajatorul a dispus concedierea pârâtului, în baza art. 61 lit.a) din C.muncii, cu începere din data de 01.07.2014.

Încetarea contractului individual de muncă al pârâtului, cu începere din data de 01.07.2014, deci anterior expirarii termenului de 1 an pentru care încasase indemnizatia de concediu, a determinat recalcularea de către angajator a acestor drepturi bănești în functie de timpul efectiv lucrat pe anul 2014, rezultand o diferenta de 1.475 lei net.

În consecință, inmemnizația de concediu de odihnă aferentă anului 2014, în sumă de 1.475 lei și 393 lei contravaloare echipament, reprezinta sume încasate necuvenit. Din această sumă, urmează a fi scăzută suma de 35 lei, reprezentând reținerile pe luna mai ( fila 18 din dosar).

Întinderea debitului rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu a fost contestată de către pârât.

Având în vedere situația de fapt retinută, instanța apreciază că sunt întrunite cerințele legale pentru admiterea cererii.

Potrivit art. 145 C.muncii (2)”Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective aplicabile, și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic”.

Art.150(1) C. muncii ,, Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.

(2)Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.

De asemenea, potrivit art. 24.5 din contractul colectiv de muncă al . cazul în care, după efectuarea concediului de odihnă, contractul de muncă încetează din vina sau la inițiativa salariatului, acesta este obligat să restituie societății cuantumul indemnizației de concediu și al primei de vacanță corespunzător perioadei nelucrate, de la data încetării contractului individual de muncă și până la sfârșitul anului”, iar potrivit at. 48 din contractul colectiv de muncă al societății „ salariații cărora le încetează contractul colectiv de muncă din vina sau la inițiativa lor sunt obligați să restituie contravaloarea echipamentului de protecție în funcție de timpul rămas până la terminarea duratei de folosință a acestuia”.

Art. 256 alin.1 C.muncii statuează că ,, Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.

În baza considerentelor de fapt si de drept expuse, instanta va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1833 lei, reprezentând contravaloare indemnizație concediu de odihna încasata necuvenit și contravaloare echipament nefolosit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta .>cu sediul în C., Incinta port nou, D. 44, județul C., în contradictoriu cu pârâtul A. E., cu domiciliul în C., ., ..A, ..