Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 09-11-2015, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 2984/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
-Î N C H E I E R E-
Ședința publică din 12.10.2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
M. A. B.
L. V. N.
GREFIER – L. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul I. A. -C., domiciliat în Slobozia, ..19, județul C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu domiciliul în C., ., . C..
Obiectul cauzei: contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 157 și următoarele din noul Cod de pr.civilă.
Grefierul expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. art. 270 din Codul muncii, și că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin (2) din noul Cod de procedură civilă.
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin grefa instanței, o cerere din partea reclamantului prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere disp. art. 258 din noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 255 din noul Cod de procedură civilă, constatând legală, verosimilă, pertinentă și concludentă proba cu înscrisuri solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată,o încuviințează și o constată administrată.
Referitor la proba testimonială cu doi martori, instanța constată că nu s-a indicat teza probatorie ce urmează a fi dovedită cu această probă, astfel că o respinge ca neutilă cauzei.
Instanța, socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
TRIBUNALUL,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
În temeiul art.396 C.pr.civ, amână pronunțarea cauzei la data de 26.10.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. M. A. B.
L. V. N.
GREFIER,
L. V.
Azi, 26.10.2015,
TRIBUNALUL,
Același complet, pentru aceleași motive,
DISPUNE:
În temeiul art.396 C.pr.civ, amână pronunțarea cauzei la data de 09.11.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. M. A. B.
L. V. N.
GREFIER,
L. V.
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
-SENTINȚA CIVILĂ NR.2984-
Ședința publică din 09.11.2015
PREȘEDINTE – C. B.
ASISTENȚI JUDICIARI
M. A. B.
L. V. N.
GREFIER – L. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul I. A.-C., domiciliat în Slobozia, ..19, județul C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu domiciliul în C., ., . C..
Obiectul cauzei: contestație decizie concediere.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 12.10.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 26.10.2015 ȘI 09.11.2015 și, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.02.2014, reclamantul I. A.-C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr. 731/16.12.2014, obligarea pârâtei la desfacerea contractului de muncă prin demisie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost încadrat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de agent de securitate, în cadrul societății pârâte. La data de 27.11.2014 a formulat și a depus la sediul societății cererea sa de demisie. Nimeni nu i-a comunicat că trebuie să se prezinte în continuare la lucru și nici nu ar fi avut de altfel posibilitatea, astfel încât a considerat că angajatorul a luat act de demisia sa. Ulterior, a aflta că i-ar fi fost comunicate la adresa din Fetești, unde reclamantul nu mai locuia, mai multe acte. Mai mult, a aflat că a fost convocat la sediul societății și s-ar fi făcut o cercetare disciplinară, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, datorită faptului că ar fi înregistrat mai mult de două absențe nemotivate. Reclamantul a învederat că măsura luată împotriva sa este una nelegală și netemeinică, pentru că a depus cererea de demisie și a adus la cunoștința angajatorului imposibilitatea de a se prezenta la lucru, conform contractului de muncă încheiat. De asemenea, de la data angajării și până la data demisiei și-a respectat toate obligațiile asumate în contractul individual de muncă. Referitor la decizia de concediere, reclamantul a arătat că aceasta nu i-a fost comunicată și că a primit doar un referat privind constatarea săvârșirii unei abateri disciplinare.
În drept, au fost invocate disp. art. 58 și urm. din Codul muncii.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, arătând că decizia este legală și temeinică. Pârâta a învederat faptul că reclamantul și-a depus demisia în data de 26.11.2014, însă acesta nu a respectat termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform art. L lit. B din c.i.m. și art. 81 Codul Muncii, preaviz pe care s-a obligat să-l respecte inclusiv prin înregistrarea demisiei, intitulată „demisie cu preaviz” și în cuprinsul căreia se arată explicit că „încetarea va produce efecte după expirarea perioadei de preaviz”. De altfel, societatea nu a renunțat la dreptul de preaviz, iar încetarea contractului trebuia să aibă loc începând cu data de 24.12.2014. Mai mult, atunci când și-a înregistrat demisia cu preaviz, reclamantul lipsea nejustificat deja de 2 zile, din 24.11.2014, fără să își anunțe superiorii sau să aducă documente justificative.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse înscrisuri.
Pentru dovedirea pretențiilor și a apărărilor formulate, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 4.09.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază cererea reclamantului neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de agent de securitate, în cadrul societății pârâte.
La data de 26.11.2014, reclamantul și-a depus demisia cu preaviz, aceasta fiind aprobată începând cu data de 24.12.2014. Ulterior, nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Pentru cercetarea prealabilă, contestatorul a fost invitat prin adresa nr. 3788/9.12.2014, iar ulterior Comisia de cercetare disciplinară a întocmit un referat privind constatarea săvârșirii unei abateri disciplinare, din data de 8.12.2014 (fila 13).
Prin decizia pârâtei nr. 731/16.12.2014 (fila 27) s-a dispus, în baza art. 248 – 252 din Codul muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, reținându-se în sarcina sa absentarea de la locul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 61 lit. a din Codul muncii, concedierea disciplinară poate să intervină în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Prin urmare, angajatorul poate dispune concedierea disciplinară în cazul săvârșirii cu vinovăție a unei singure fapte grave și în această situație trebuie să fie vorba de o faptă care perturbă substanțial activitatea unității, în sensul în care, din analiza tuturor elementelor de fapt, rezultă că, în mod rezonabil, menținerea în unitate a celui vinovat nu este posibilă, precum și în cazul încălcării repetate a obligațiilor de serviciu, situație care presupune săvârșirea a cel puțin două abateri disciplinare, însă, dacă este întrunită această condiție, nu criteriul cantitativ, respectiv numărul de abateri, este hotărâtor, ci componența lor calitativă.
În cauză, reclamantul nu a contestă situația de fapt în sensul că ar fi absentat de la locul de muncă. A susținut însă că nu a știut că trebuie să se prezinte la locul de muncă, ulterior prezentării demisiei.
Acesta nu a respectat însă termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform art. L lit. B din c.i.m. și art. 81 Codul Muncii, preaviz pe care s-a obligat să-l respecte inclusiv prin înregistrarea demisiei, intitulată „demisie cu preaviz” și în cuprinsul căreia se arată explicit că „încetarea va produce efecte după expirarea perioadei de preaviz”. Contrar susținerilor reclamantului din cuprinsul acțiunii, acesta nu trebuia să fie chemat la muncă, după înregistrarea demisiei, atâta vreme cât era obligat să cunoască prevederile legale și contractuale cu privire la termenul de preaviz. În consecință, acesta era obligat să meargă la serviciu, fiind în termenul de preaviz, perioadă în care avea toate drepturile și obligațiile oricărui salariat, începând cu obligația de a se prezenta la muncă.
Potrivit art. 247 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinara este o fapta în legătura cu munca si care consta într-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina reclamantului este dovedită.
În ceea ce privește necomunicarea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă la actualul domiciliu al reclamantului, instanța constată că decizia a fost comunicată la domciliul cu care figura reclamantul în evidențele societății, fără ca acesta să notifice vreo schimbare a domiciliului societății pârâte. Prin urmare, acesta nu se poate prevala de propria culpa, pentru a justifica anularea deciziei pentru necomunicarea la domiciliul său actual.
În consecință, instanța apreciază că măsura concedierii disciplinare a contestatorului este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul I. A.-C., domiciliat în Slobozia, ..19, județul C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu domiciliul în C., ., . C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.11.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
C. B. M. A. B.
L. V. N.
GREFIER,
L. V.
Tehnored.jud.C.B./4 ex./2.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Încheierea nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
