Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 492/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 9653/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.492
Ședința publică din 6 martie 2015
PREȘEDINTE – R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamantul S. M.- cu domiciliul în Medgidia, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. C. MARFA SA- cu sediul în C., .. 38 și S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA- cu sediul în C., . nr. 2, având ca obiect contestație decizie concediere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 6 februarie 2015, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 februarie 2015 și 6 martie 2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamantul S. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S. C. Marfa SA și S. C. Marfa SA Sucursala Muntenia Dobrogea, anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă al reclamantului nr.CZ2.3/946 din data de 15.10.2013 emisă de S. „C. Marfă” SA, obligarea pârâtelor la reintegrarea efectivă a reclamantului pe funcția și postul ocupate la momentul concedierii, obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor prevăzute de art. 80 alin. 1 Codul muncii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamantul a fost angajat al societății pârâte în funcția de mecanic locomotivă, iar prin dispoziția nr.CZ2.3/946 din data de 15.10.2013 CIM a fost desfăcut începând cu data de 15.10.2013, în temeiul disp.art.248 lit.e din codul muncii și art.44 alin 1 lit.e din Regulamentul intern al societății angajatoare, act care i-a trimis fost prin poștă, la data de 17.10.2013, când se afla în concediu medical.
Se învederează că reclamantul nu a săvârșit abaterile disciplinare care îi sunt imputate și nu a participat la săvârșirea nici unei fapte penale, așa cum se reține în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C., care constituie documentul în baza căruia pârâta a construit acuzațiile. Faptul că a fost trimis în judecată nu înseamnă că a fost declarat vinovat și condamnat definitiv de vreo instanță de judecată, beneficiind de prezumția de vinovăție.
Reclamantul susține că pârâta a avut în vedere, la luarea măsurii de concediere, doar acuzațiile Parchetului, fără a avea în vedere și criteriile enumerate în dispozițiile art. 266 din Codul Muncii, aplicând sancțiunea cea mai severă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesual pasive și lipsa calității procesual pasive a pârâtei S. C. MARFĂ SA Sucursala C., excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că specialiștii C. Marfa SA au verificat diagramele înregistrate de către instalația ICL la locomotiva DA – 1077 la trenurile la care s-a efectuat reconstituirea și s-a constatat un consum crescut de combustibil al motorului diesel, dar instalația ICL nu a indicat sustragerea de combustibil. În baza acestei reconstituiri efectuată de organele judiciare cu specialiștii C. Marfă asupra modului de operare, s-a întocmit un proces-verbal de comisia participantă la acțiune.
În urma informării organelor judiciare asupra rezultatului interpretării probelor strânse de C. Marfă, Parchetului de pe lângă Judecătoria C. în dosarul penal nr. 6676/P/2013 a stabilit că cei 11 mecanici de locomotivă, printre care și contestatorul în cauză sunt învinuiți pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În data de 8.10.2013, la convocarea efectuată conform prevederilor Codului Muncii de către comisia de cercetare disciplinară prealabilă s-au prezentat un număr de 9 mecanici de locomotivă din 11 convocați. În urma cercetării administrative, salariații prezenți au recunoscut că își cunosc atribuțiile și responsabilitățile, precum și faptul că sunt gestionari ai cantității de motorină pe care o iau în primire în rezervorul locomotivei pe care o deservesc și au obligația să o folosească în mod eficient în timpul serviciului. Aceștia nu au putut explica cum în urma efectuării însoțirilor de către organele de control din perioada 18.08-6.09.2013 pe secția Medgidia – Tulcea Marfuri și retur, cantitățile de combustibil au fost mult mai mici decât în perioada monitorizată, în perioada în care sustrăgeau și vindeau motorina pârâtei din instalația ICL a locomotivelor, neînregistrând aceste acțiuni.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 19.09.2014, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Sucursalei Muntenia și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a aceleași părți, ca lipsită de obiect, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Asupra exceptiei lipsei capacității de folosință
Potrivit art 13 alin 6 lit c din HG 582/1998 „Adunarea Generala a actionarilor hotărăște cu privire la înființarea și desființarea de sucursale, agenții și de alte subunități fără personalitate juridică;”
Prin urmare, persoana juridica dobindeste capacitate de folosinta de la data dobindirii personalitatii sale juridice.
Potrivit art 19 alin 2 din HG 582/1998 privind atributiile directorului general al C. Calatori „Directorul general poate delega din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.F.R. Marfă.„
În cauză nu s-a făcut dovada acestei delegări de competență.
Chiar dacă s-ar retine ca a operat o delegare de competență în ceea ce privește atribuția de a încheia contracte de muncă, acest lucru nu înseamnă decât faptul ca directorul sucursalei acționează în numele directorului general care se degrevează de executarea efectiva a atribuției respective, însă care răspunde în continuare de actele și faptele efectuate în numele său de către directorul regionalei.
Prin urmare, chiar dacă contractul de muncă ale reclamantului este încheiat de către directorul sucursalei, acesta acționează ca un mandatar al directorului general, calitatea de angajator fiind astfel păstrată de S. C. Marfa SA.
În speța de față, persoana care are calitatea de angajator și capacitate de folosința este S. C. Marfa SA, astfel ca instanța apreciază ca pârâta S. C. Marfa SA Sucursala Muntenia Dobrogea nu are capacitate de folosința, fapt pentru care va admite excepția lipsei capacității de folosință a acesteia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a sucursalei Muntenia Dobrogea, instanța constată că a rămas fără obiect.
Asupra fondului cauzei
Analizând probele administrate, instanța constată că între părți s-au stabilit raporturi de muncă, reclamantul fiind angajat ca mecanic locomotivă.
Prin dispoziția nr.CZ2.3/946 din data de 15.10.2013 contractul individual de muncă al reclamantului a fost desfăcut începând cu data de 15.10.2013, în temeiul disp.art.248 lit. e din codul muncii și art.44 alin 1 lit. e din Regulamentul intern al societății angajatoare.
Faptele reținute au fost redate pe larg în dispoziția contestată în principal imputându-i-se reclamantului că în diferite zile din lunile iunie-august 2013, în care a efectuat serviciu ca mecanic sau ca mecanic ajutor cu E. V. a înregistrat consumuri de motorină comparate cu consumul real cu circa 200-350 kg mai mari decât cel normal.
Din analiza legalității deciziei de sancționare disciplinară contestată, prin prisma criticilor formulate de reclamant și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, se constată că a fost expusă situația de fapt reținută de comisia de cercetare disciplinară, dar și apărările formulate de salariat, în acest ultim sens arătându-se că “salariații prezenți au recunoscut că își cunosc atribuțiile …precum și faptul că sunt gestionari ai cantității de motorină pe care o iau în primire în rezervorul locomotivei deservite și au obligația să o folosească în mod eficient în timpul serviciului și nu pot explica cum în urma efectuării însoțirilor de către organele de control cantitățile de combustibil au fost mult mai mici decât în perioada monitorizată de organele de cercetare penală în perioada în care sustrăgeau și vindeau motorină, instalația ICL neînregistrând aceste acțiuni”.
Verificând legalitatea actului emis de angajator, instanța constată că decizia de sancționare cuprinde toate elemente obligatorii, Dispoziția nr.CZ2.3/946 fiind legală.
Prin acțiune se invocă și netemeinicia deciziei de sancționare, raportat la faptele constatate cu ocazia cercetării disciplinare.
Conform disp. art.247 din Codul muncii angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Reclamantul, alături de alți angajați ai societății pârâte, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, formându-se dosarul penal nr._/212/2013, în prezent aflat în faza de rejudecare a fondului în fața instanței de judecată.
Din analiza înscrisurilor existente în dosarul de cercetare disciplinară întocmit de către pârâtă, rezultă că sancțiunea desfacerii contractului de muncă a fost aplicată în baza faptelor reținute în cadrul dosarului penal întocmit, cercetarea disciplinară realizându-se pornind de la constatările Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
În cauză, față de faptele ce au fost reținute în sarcina contestatorului, instanța nu poate reține că sunt imputabile reclamantului, atâta vreme cât acesta nu a fost condamnat definitiv, până la finalul procesului penal beneficiind de prezumția de vinovăție.
Instanța apreciază că, întrucât nu există o condamnare definitivă a reclamantului, acesta ar suferi deja consecințele unei eventuale condamnări, prin calificarea faptelor reținute de angajator drept abateri disciplinare, pentru care se poate aplica o sancțiune disciplinară.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. b din codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Prin urmare, în aceste cazuri legea acordă dreptul angajatorului să suspende contractul individual de muncă al salariatului până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, având în vedere prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta.
Angajatorul, procedând la suspendarea contractului pe perioada judecării procesului penal, nu se pronunță de fapt asupra vinovăției sau nevinovăției angajatului și nici asupra răspunderii sale penale. Măsura suspendării durează doar până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, având deci un caracter provizoriu, întrucât în cazul în care salariatul va fi achitat, acesta să aibă dreptul la repararea pagubei și reluarea activității anterioare(art.52 al.2).
În consecință, instanța constată că în aceste cazuri, angajatorul ar putea lua doar această măsură, a suspendării contractului individual de muncă, nu și măsura mult mai drastică a desfacerii contractului individual de muncă, înainte de stabilirea vinovăției salariatului în cauză în procesul penal, printr-o hotărâre definitivă.
Raportat la aceste considerente, instanța constată faptul că nu este îndeplinită condiția de temeinicie a emiterii deciziei contestate, întrucât angajatorul nu poate face dovada existenței vinovăției salariatului, raportat la faptele reținute în sarcina sa, până în momentul pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare.
În consecință, instanța urmează să admită contestația și să dispună anularea deciziei nr.CZ2.3/946 din data de 15.10.2013 de încetare a contractului individual de munca al reclamantului, emisă de pârâtă.
De asemenea, angajatorul va fi obligat să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data de 15.10.2013 și până la data efectivei reintegrări, în conformitate cu dispozițiile art.80 alin 1 C.muncii.
În temeiul dispozițiilor art. 80 alin. 2 C. Muncii, instanța va dispune, ca urmare a solicitării salariatului, repunerea părților în situația anterioara emiterii actului de concediere, obligând pârâta la reintegrarea efectivă a reclamantului pe funcția și postul deținute la data concedierii.
În baza art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 1000 de lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite contestația formulată de reclamantul S. M.- cu domiciliul în Medgidia, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții S. C. MARFA SA- cu sediul în C., .. 38 și S. C. MARFA SA SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA- cu sediul în C., . nr. 2.
Dispune anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă al reclamantului nr.CZ2.3/946 din data de 15.10.2013 emisă de S. „C. Marfă” SA.
Obligă pârâta la reintegrarea efectivă a reclamantului pe funcția și postul deținute la data concedierii.
Obliga parata să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data de 15.10.2013 și până la data efectivei reintegrări.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei, reprezentând onorariu de avocat.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06.03.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
R. I. S. A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.jud.R.I.S./9.04.2015/5 ex.
emis 3 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
