Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 306/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 6203/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 306
Ședința publică din 12 februarie 2015
PREȘEDINTE – C. S. A.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
G. C.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul C. M. A., domiciliat în C., ., ..3, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. AL S. C. SRL, cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 29.01.2015, zi în care părțile prezente au pus concluzii, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 12.02.2015, dată la care s-a pronunțat sentința
TRIBUNALUL
Cu nr._ /201 din 22-08-2014 s-a inregistrat actiunea formulată de reclamantul C. M. A. în contradictoriu cu parata S.C. „AL S. C.” S.R.L., solicitand anularea deciziei nr. 135/18-07-2014, repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, reintegrarea pe postul detinut anterior, obligarea angajatorului la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva. A solicitat reclamantul si cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul arata ca la data de 15.03.2012 a incheiat cu parata contractul individual de munca nr. 1036, pe perioada nedeterminata. La data de 28-03-2012 a fost numit manager de proiect/reprezentant antreprenor pentru contract de lucrari CL15. Apreciaza reclamantul ca decizia nr. 135/18-07-2014 este lovita de nulitate, ca urmare a neacordarii compensatiei prevazuta de contractul colectiv de munca aplicabil si ca urmare a nemotivarii deciziei de concediere. In ceea ce priveste concedierea, sustine reclamantul ca nu exista o cauza efectiva, reala si serioasa pentru desfiintarea postului, intrucat nu a intervenit o reorganizare.
In drept, reclamantul a invocat art. 58, 65 – 66, art. 76 – 80 CM.
Actiunea este scutita de la plata taxelor de timbru.
In dovedirea actiunii, reclamantul a folosit proba cu inscrisuri.
Prin intampinare, parata S.C. „AL S. C.” S.R.L. a solicitat respingerea actiunii. Arata parata ca reclamantul si-a primit la zi drepturile salarile, inclusiv pentru cele 20 de zile de preaviz, precum si celelalte drepturi banesti. Apreciaza parata ca decizia de concediere este motivata prin raportare la Codul muncii si s-a datorat restrangerii activitatii angajatorului si/sau a reorganizarii societatii. Reorganizarea activitatii in sensul restrangerii acesteia a fost una reala si necesara, fiind adoptata in acest sens Hotararea nr. 2200/17-06-2014
Parata s-a folosit de proba cu inscrisuri.
La termenul din 15-01-2015, reclamantul a invocat exceptia nemotivarii deciziei de concedire, ce a fost invocata si prin cererea de chemare in judecata si asupra careia instanta se va pronunta odata cu analizarea legalitatii si temeiniciei incetarii contractului individual de munca.
Din actele si lucrarile osarului, instanta retine urmatoarele:
Cu nr. 1036/15-03-2012 (filele 22 – 24 dosar) a fost inregistrat contractul individual de munca incheiat intre S.C. „AL S. C.” S.R.L., in calitate de angajator, si C. M. A., in calitate de salariat. S-a stabilit ca durata contractului individual de munca este pentru o perioada nedeterminata, incepand cu data de 16-03-2012, pe functia de inginer constructii civile, industriale si agricole.
Prin actul aditional nr. 1 (fila 25 dosar) se modifica contractul individual de munca, in sensul ca, incepand cu data de 01-03-2014, reclamantul va ocupa functia de manager proiect.
La data de 20-06-2014, parata S.C. „AL S. C.” S.R.L. emite preavizul nr. 2259 (fila 21 dosar), prin care aduce la cunostinta reclamantului C. M. A. ca, datorita restrangerii activitatii pe santierul de la B. N., societatea este nevoita a renunta la serviciile lui incepand cu data de 18-07-2014.
Prin decizia nr. 135/18-07-2014 emisa de parata S.C. „AL S. C.” S.R.L. se dispune incetarea contractului individual de munca al reclamantului C. M. A., incepand cu data de 18-07-2014, in temeiul art. 58 coroborat cu art. 65 si 66 CM. (art. 2).
In preambulul deciziei nr. 135/18-07-2014 se mentioneaza ca incepand cu data de 18-07-2014 se desfiinteaza locul de munca al reclamantului C. M. A., ca urmare a reorganizarii.
Potrivit art. 65 CM - (1)Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
(2)Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Potrivit textului analizat, motivul concedierii, nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia. Nu mai este vorba de abateri disciplinare, de inaptitudine fizică sau psihică, ci de un fapt exterior lui: desființarea locului de muncă, care, evident, nu poate fi imputabilă în nici un mod salariatului afectat.
Art. 65 CM presupune existenta unor dificultăți economice și diminuarea activității, transformări tehnologice, modernizarea, automatizarea proceselor de producție, în toate cazurile impunându-se renunțarea la serviciile unor salariați, datorită desființării locurilor de muncă.
Condiția de legalitate impusă de lege este ca desființarea locului de muncă să fie insă efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții. Pentru a se constata dacă desființarea a avut loc în mod efectiv, trebuie să fie cercetat statul de funcții și/sau organigrama unității.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică există în realitate cu adevărat și nu o disimulează. Poate consta, după caz, în dificultăți economice, reducerea cheltuielilor, creșterea eficienței, a beneficiilor sau comasarea unor structuri ori compartimente, indiferent de persoana sau conduita salariatului.
Este serioasă, când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este aceea care face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
Instanța judecătorească este cea care apreciază caracterul real și serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, formându-și convingerea pe baza probatoriilor susținute de părți, raportat si la cele invocate in decizia de concediere.
Caracterul efectiv, real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din următoarele documente: programul de restructurare și reorganizare a societății; proiectul de concediere colectivă; tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții ale unității anterioare și ulterioare concedieri. Măsura concedierii se justifică dacă se face dovada că efectiv a avut loc o reorganizare și o restrângere reală, impusă de nevoile unității.
In cauza, parata S.C. „AL S. C.” S.R.L. nu a depus dovezi din care sa rezulte necesitatea desfiintarii postului reclamant, organigrama societatii anterior si ulterior concedierii, existenta unui program de reorganizare.
Din probele administrate, instanța apreciaza că incetarea contractului de muncă al reclamantului C. M. A. nu a avut la bază o reducere reală de personal și nici nu a fost impusă de nevoile unității, in conditiile in care in decizia contestata nu se face nici o mentiune cu privire la necesitatea desfiintarii postului reclamantului si impactul desfiintarii acestui post asupra activitatii firmei.
Mai mult, coroborand dispozitiile art. 76 cu cele ale art. 62 alin. 3 CM, care reglementeaza continutul obligatoriu al unei decizii de incetare a contractului individual de munca, se constata, analizand decizia nr. 135/18-07-2014, ca aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de lege.
Astfel, in continutul deciziei nr. 135/18-07-2014 nu se regasesc mentiunile obligatorii referitoare la motivele de fapt ale concedierii, singura mentiune fiind faptul ca a avut loc o reorganizare a societatii.
Este adevarat ca la dosarul cauzei exista o hotarare nr. 2200/17-06-2014 (fila 98 dosar) emisa de administratorul S.C. „AL S. C.” S.R.L., prin care se hotaraste reducerea cheltuielilor prin restrangerea activitatii societatii si desfiintarea postului de manager de proiect, destinat pentru executarea lucrarilor cuprinse in contractul CL15, insa instanta constata ca aceasta nu este mentionata ca si motiv al reorganizari/restrangerii activitatii nici in preavizul nr. 2259/20-06-2014 si nici in decizia nr. 135/18-07-2014.
Instanta apreciaza ca nu s-a procedat la motivarea in fapt a deciziei nr. 135/18-07-2014, mentiunea reorganizarii societatii fiind insuficienta si de natura a face imposibil controlul judecatoresc. Verificarea conditiilor prevazute de art. 65 alin. 2 CM presupune ca decizia de conciediere sa cuprinda suficiente elemente pe baza carora atat salariatul, cat si instanta sa poata constata temeinicia si legalitatea masurii unilaterale a anagajatorului.
Mențiunile și precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conțină decizia de concediere au rolul, în primul rând, de a-l informa concret și complet pe salariat cu privire la faptele, motivele de fapt și temeiurile de drept pentru care inceteaza contractul individual de munca.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 78 si art. 80 CM, instanta va admite actiunea formulată de reclamant, va anuleaza decizia nr. 135/18-07-2014, va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, va dispune reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii si va obliga parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei de concediere si data reintegrarii efective.
Instanta va respinge cererea reclamantului pentru cheltuieli de judecata, avand in vedere ca nu s-a facut dovada efectuarii unor astfel de cheltuieli, conform art. 452 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de reclamantul C. M. A., domiciliat în C., ., ..3, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. „AL S. C.” S.R.L., cu sediul în C., ., județ C..
Anuleaza decizia nr. 135/18-07-2014, repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere si dispune reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior concedierii.
Obliga parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei de concediere si data reintegrarii efective.
Respinge cererea reclamantului pentru cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Constanta.
Pronuntata in sedinta publica din 12-02-2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, C. S. A. Pt. G. C. aflată în
concediu medical, cf.art.426 al.4, teza I
semnează președinte complet
C. S. A.
L. N.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.C.S.A.
4 ex./04.03.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 845/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
