Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 845/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 845/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 4022/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 4 mai 2015
Sentința civilă nr. 845
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile – litigiu de muncă formulată de reclamanta S. M. R. domiciliată în C., str. ..185A, ..A, ., în contradictoriu cu pârâta U. O. C. cu sediul în C., ., județ C., având ca obiect contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat T. C. pentru reclamantă și consilier juridic A. S. pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 153 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Cererea este scutită de plata taxei timbru potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier prin care se arată obiectul, părțile și stadiul pricinii, după care:
Conform dispozițiilor instanței, consilier juridic A. S. depune la dosar Regulamentul Intern al Universității O. C..
Avocat T. C. nu solicită comunicarea acestuia sau amânarea cauzei întrucât are cunoștință de conținutul regulamentului.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art.244 din noul Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului.
La interpelarea instanței, părțile declară că nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat.
Instanța, în temeiul art. 392 din noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților.
Avocat T. C. pune concluzii de admitere a cererii conform susținerilor de la termenul anterior, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic A. S. solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, conform celor susținute în întâmpinare și în notele scrise depuse la dosar.
În baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare cu privire la fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., la data de 21 mai 2014, sub număr de dosar _ , reclamanta S. M. R.a chemat în judecată pârâta U. „O." din Constanta, solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să dispună constatarea nulității absolute a Deciziei de sancționare nr. 98/17.04.2014, cu consecința anularii sancțiunii aplicate respectiv „avertisment scris", obligarea intimatului angajator U. „O." din Constanta la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de despăgubiri morale și la plata cheltuielilor de judecată .
În fapt, reclamanta a aratat că a fost angajată in cadrul Universității “O.” C. încă din anul 1994 pe postul de asistent universitar iar din anul 2009, in baza Deciziei nr. 53/16.02.2009, ulterior fiind titularizată pe postul de șef lucrări universitar la catedra farmacie pe disciplina Microbiologie, Virusologie, Parazitologie, Imunologie si Imunopatologie.
Din vara anului 2013, pe fondul problemelor de natura penală descoperite in cadrul Universitatii O. din C., în contextul în care pe rolul organelor judiciare se aflau în lucru plângeri penale formulate împotriva membrilor din conducerea Universitatii O. din Constanta dar și din conducerea Facultății de Farmacie pentru săvârșirea de către aceștia a numeroase fapte de natură penală, a fost declanșată o amplă acțiune de excluderea din corpul cadrelor didactice a persoanelor indezirabile. Pentru atingerea obiectivului înlăturării din cadrul Universitatii O. din Constanta a persoanelor considerate periculoase, a fost declanșată de către dna Decan al Facultății de Farmacie ample acțiuni împotriva cadrelor didactice care nu o susțineau în funcția deținută printre cei vizați fiind si reclamanta. A aratat reclamanta că în perioada septembrie-octombrie 2013, cu ocazia efectuării unui control de către Corpul de Control al ministrului din cadrul Ministerului Educației si Cercetării, aceasta a dat o nota de relații și a sesizat organului de control asupra săvârșirii de către Decanul Facultății de Farmacie, dna R. S., de abateri grave de la legalitate. Ca urmare a acestor demersuri, între reclamantă și dna Decan R. S., s-a declanșat un conflict deschis motiv pentru care dna Decan s-a hotărât ,folosindu-se de poziția ierarhica pe care o deținea în cadrul Universitatii O. din Constanta a o înlătura pe reclamantă din cadrul universității.
Dupa o lungă perioadă de tracasare, in data de 22.04.2014, i-a fost comunicata Decizia de sancționare nr. 98/17.04.2014 emisa de către Rectorul Universității O. din Constanta prin care s-a dispus sancționarea reclamantei cu „ avertisment" in temeiul art. 312 (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii, motivarea în fapt a deciziei fiind aceea ca reclamanta ar fi săvârșit următoarele abateri disciplinare: „absentarea nemotivata de la activitățile didactice aferente normei sale didactice, în speța laboratorul de Microbiologie, Virusologie si Parazitologie în datele de 03.12.2013,10.12.2013, 17.12.2013".
Pe calea de excepție reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului angajatorului de aplicare a sancțiunii disciplinare raportat la disp. art. 251 alin. (1) din Codul Muncii și art. 252 alin. (1) din Codul Muncii. Față de aceste dispoziții legale a solicitat instanței sa constate ca sancțiunea disciplinara a avertismentului stabilita in baza Deciziei de sancționare nr. 98/17.04.2013 a fost aplicata cu depășirea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștința de către angajator despre săvârșirea de către aceasta a abaterii disciplinare aceasta fiind data la care Referatele de sesizare ale abaterii disciplinare au primit data certa prin înregistrarea in registrul general al angajatorului respectiv dat de 24.01.2014 pentru Referatul nr. 560 ( nr. Facultatea de farmacie 3361/21.12.2013 si data de 28.01.2014 pentru Sesizarea nr. 669 (nr. Fac. Farmacie 94/24.01.2014).
În opinia reclamantei, fiind în prezența unor fapte disciplinare de natura a atrage sancțiunea ușoara a avertismentului, angajatorul avea posibilitatea si trebuia sa își exercite prerogativa disciplinară respectiv de a face toate verificările si de a emite decizia de sancționare în termenul legal de 30 de zile care curge tot de la data luării la cunoștința a faptelor reclamate ca abateri disciplinare. Cum sancțiunea a fost aplicată abia in data de 17.04.2014 (dupa 3 luni), in baza Deciziei nr. 98, apreciază că aceasta a fost dispusa cu depășirea termenului de prescripție de 30 de zile calendaristice prevăzut de lege.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta a susținut nelegalitatea si netemeinica deciziei contestată sub aspectul modului de desfășurare a procedurii de cercetare disciplinară prealabilă în temeiul art. 251 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 cât și cu privire la legalitatea înscrisului sancționator reprezentat de decizia nr. 98/17.04.2014. Astfel ca potrivit dispozițiilor legale invocate, art. 251 din Codul muncii reclamanta a arătat ca etapele obligatorii ale cercetării disciplinare, stabilite de lege sub sancțiunea nulității absolute, nu au fost parcurse, respectiv: referatul de sesizare, decizia de numire a organului care este împuternicit cu efectuarea cercetării, convocarea scrisa a autorului faptei la efectuarea cercetării disciplinare, ascultarea salariatului, întocmirea raportului efectuării cercetării disciplinare si emiterea deciziei de sancționare. Reclamanta a arătat că actele de sesizare prin care se i se impută săvârșirea abaterilor disciplinare nu îndeplinesc condițiile legale si nu pot constitui un act începător al procedurii de cercetare disciplinară acestea nepurtând rezoluția de efectuare a cercetării disciplinare - element obligatoriu pentru declanșarea acestei proceduri - si nu constituie un act începator al procedurii de cercetare disciplinară a acesteia. În opinia sa doar în urma rezoluției angajatorului se putea întocmi decizia de numire a comisiei de cercetare disciplinară în speță a comisiei de analiza.
Reclamanta a mai invocat și neregularitați în legătură cu sesizarea nr. 560/23.01.2014 ai cărei semnatari sunt membrii Comisiei formate din Decan S. R., Prodecan SL dr. Paris S. si SL dr. E. C. L.. Aceasta a arătat că potrivit art. 109 din Carta UOC, orice comisie poate fi constituită în mod legal si împuternicită numai in baza unei Hotărâri a Consiliului Facultății (în speța a Facultății de Farmacie) aceasta fiind unica structura decizională si deliberativă a facultății, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față.
De asemenea au fost invocate și neregularități de ordin procedural în ceea ce privește derularea cercetării disciplinare. Astfel: convocarea trimisa reclamantei nr. 139/13.02.2014 nu cuprindea clar obiectul cercetarii, i-a fost refuzată solicitarea de a i se remite copii ale actelor de sesizare a abaterilor disciplinare și de pe toate înscrisurile aflate la dosarul de cercetare disciplinară, nu s-a dat curs solicitării privind administrarea în apărare a probei cu martori, lipsa timpului acordat pentru pregătirea unei apărări complete și effective.
În ceea ce privește Decizia de sancționare nr. 98/17.04.2014, reclamanta a solicitat ca instanța sa constate ca decizia contestate este nelegală si netemeinică pentru nerespectare cerințelor de forma, respectiv: încalcarea disp. art. 252 alin. 2 lit a) CM, în conținutul deciziei nefiind descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, încălcarea disp. art. 252 alin. 2 lit. b) din Codul muncii potrivit căruia in decizie trebuie cuprinse prevederile legale care au fost încălcate de salariat, încălcarea disp. art. 252 alin. 2 lit. c) din Codul muncii potrivit căruia in decizie trebuie cuprinse in mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, decizia de sancționare a fost emisă cu încalcarea dispozițiilor prevăzute de art. 65 din Regulamentul Intern al UOC potrivit cărora, in cazul sancțiunilor mai blânde, sanctiunea disciplinara se stabilește de către consiliile facultăților iar decanul pune in aplicare aceste sancțiuni, în cazul reclamantei decizia de sancționare nr. 98/17.04.2014 fiind emisă de un organ necompetent respectiv de Rectorul universității .
În situația în care instanța va trece peste aspectele invocate anterior, reclamanta a solicitat sa se constate că nu se face vinovată de încălcarea obligațiilor legale reținute în sarcina sa și, în temeiul disp. art. 253 din Legii nr. 53/2003 (Codul Muncii), a solicitat instanței obligarea intimatului angajator U. „O." din Constanta la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei cu titlul de despăgubiri morale pentru traumele emoționale și suferințele de ordin fizic, precum și gravele atingeri aduse onoarei și reputației profesionale, cauzate de procedura disciplinară careia i-a fost supusă, finalizată cu aplicarea sancțiunii disciplinare.
In drept, reclamanta a invocat art. 268 si art. 253 din Codul muncii, art.453 din Cod proc. civ. precum si alte dispozițiile legale invocate în cuprinsul contestației.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri: Decizia nr. 98/17.04.2014 si dovada de comunicare a acesteia către contestatoare,adresa nr. 171/15.11.2013 de înaintare către conducerea UOC a celor 5 memorii prin care au fost semnalate abaterile de la legalitate ale Decanei Facultății de Farmacie, sesizările nr. 3361/21.12.2013 si nr. 94/24.01.2013, adresele nr. 16/28.01.2014 si nr. 691/28.01.2014, hotărârea Comisiei de Etica nr. 18/26.02.2014, extras din Regulamentul Intern a UOC - Art. 10, Art. 81,sesizările formulate de contestatoare către Departamentele I si II de Științe Farmaceutice, nr. 1459/14.02.2014 către Consiliul de Administrație al UOC, nr. 1461/14.02.2014 către Comisia de Etica, nr. 48/14.02.2014 către Președintele Senatului, nr. 1460/14.02.2014 către Rectorul UOC, adresele nr.1323/12.02.2014, nr. 1324/12.02.2014, nr. 38/12.02.2014, hotărârea Comisiei de Etica nr. 19/12.02.2014,referatele nr. 39/12.02.2014 si nr. 1325/12.02.2014,sesizările nr. 560/24.01.2014 si nr. 669/28.01.2014,cererea nr. 17/30.01.2014 de recuzare a dlui. Mosnianu C. din calitatea de membru al Comisiei de analiza, convocarea nr. 1398/13.02.2014 si nr. 2078/04.03.2014, adresele nr. 1527/17.02.2014, nr. 1538/18.02.2014, nr. 1604/18.02.2014, procesul-verbal din 24.02.2014, adresa nr. 2114/04.03.2014, nota explicativa înaintata de contestatoare Comisiei de analiza in data de 05.03.2014, contract individual de munca nr. 995/03.10.1994, Decizia nr. 53/16.02.2009, Fisa postului, extras din Carta UOC - Art. 109, Art. 116, Art. 117, certificatele de concediu medical . nr._ si nr._, cu fisa UPU nr. 1684/28.04.2014, raportul psihologic nr. 3/14.05.2014, contractul de prestări servicii nr. 041/23.12.2013, factura . nr. 0135/14.05.2014 si chitanța nr. 092/14.05.2014, ziarul „Replica de Constanta" din data de 25 februarie 2014,sesizarea către Decan nr. 634/25.03.2014, sesizarea nr.2219/05.03.2014 adresata Comisiei de analiză .
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe această cale, pârâta a susținut că actele și faptele prezentate de către reclamantă ca relevante nu au fost cele luate în considerare și analizate de către comisia de disciplină, sactiunea disciplinară fiind aplicată doar în considerarea celor menționate în referatele de sesizare nr. 560/23.01.2014 și nr. 669/28.01.2014, a documentelor și susținerilor părților implicate .
În referire la excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii disciplinare a solicitat a fi respinsă având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 16 din 12 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M.Of. nr. 817 din 05.12.2012, potrivit cu care “… momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.
Pârâta a arătat că în speța de față raportul comisiei de analiză a fost înregistrat la Senatul universitar sub nr. 119/19.03.2014 iar la registratura generală sub nr. 3572/10.04.2014. Având în vedere că Decizia de sancționare a fost emisă în data de 17.04.2014, aceasta înseamnă că pârâta a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. (I) din Codul muncii, fapt pentru care a solicitat respingerea excepției .
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că faptele cercetate au fost cele din sesizarea nr. 669/28.01.2014 și din adresa 560/23.01.2014 prin care a fost semnalat faptul că activitățile didactice de la Laboratorul de Microbiologic virusologie, parazitologie din datele 19.11.2013, 3.12.2013, 10.12.2013 și 17.12.2013 nu au fost susținute de către șef lucrări dr. S. M. R., ci de către o persoană care nu are calitatea de cadru didactic al Universității, respectiv d-na P. R. A. și faptul că studenții au semnalat absența ș.l.dr. S. M. R. și în data de 21.01.2014, arătând că activitatea didactică la Laboratorul de microbiologic virusologie și parazitologie a fost susținută în intervalul orar 8-10 și 10-12 de către o persoană necunoscută.
În vederea verificării aspectelor sesizate prin adresele sus-menționate comisia de analiză pentru conferențiari/asistenți/lectori/șef lucrări din cadrul Universității „O." din C. a declanșat procedura cercetării prealabile.În urma cercetărilor efectuate, comisia de analiză a concluzionat că S. M. R., prin natura funcției, trebuia să cunoască faptul că lucrările practice la care a absentat făceau parte din norma ei de bază și că fără acordul scris al organelor de conducere ale facultății ale universității, au fost ținute de o persoana care nu este angajată a Universității ”O." din C.. Față de aceste aspecte, comisia a recomandat aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 312 alin. 2 lit. a din Legea nr. 1/2011. Comisia de analiză a înaintat raportul său Senatului Universității, respective Consiliului Facultății de Farmacie care, prin Hotărârea nr. 68/15.04.2014, a hotărât sancționarea reclamantei cu sancțiunea prevăzută de art. 312 (2) lit. a din Legea 1/2011, respectiv avertisment, concretizată prin emiterea Deciziei nr. 98/17.04.2014 .
Referitor la nelegalitatea procedurii prealabile aceasta este combătută prin însăși modul de derulare al cercetării disciplinare în baza rezoluției prezente pe actul de sesizare. Comisia de analiză nu a contestat modul în care a fost sesizată, neconsiderând că a fost împuternicită de o persoană fără drept, aceasta reținând că a fost împuternicită să realizeze cercetarea de către conducătorul instituției prin serviciul de specialitate, reclamanta nemenționand niciun text de lege care să susțină afirmațiile sale.
In ceea ce privește susținerile referitoare la componența și numirea comisiei de analiză, pârâta a menționat faptul că în cadrul Universității ”O." din C. există o comisie unică de analiză pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârșite de conferențiari/asistenți/lectori/șef lucrări, numită în conformitate cu dispozițiile art. 314 alin. 2 și 3 din Legea nr. 1/201 I. prin Hotărârea Senatului Universității „O." din C. nr. 398/29.04.2013 .
Fața de susținerile reclamantei că a fost convocată în fața comisiei de analiză cu încălcarea prevederilor art. 251 alin. 2 din Codul Muncii, respectiv convocarea nu a precizat obiectul cercetării, pârâta a arătat că atât adresa nr. 1398/13.02.2014, cât și adresa nr. 2078/04.03.2014 precizează foarte clar obiectul cercetării, faptele care au condus la demararea procedurii cercetării disciplinare, respectiv absența nemotivată a reclamantei de la activitățile didactice de la Laboratorul de Microbiologie, virusologie, parazitologie în perioada semestrului I al anului universitar 2013-2014, precum și susținerea activităților aferente Laboratorului menționat de către alte personae . A mai arătat pârâta că, în respectarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Legea 53/2003, angajatorul este ținut să menționeze prevederile încălcate de salariatul cercetat doar în decizia de sancționare, acesta fiind singurul text de lege care reglementează obligația angajatorului de a preciza expres aceste dispoziții, la momentul emiterii deciziei de sancționare.
Privitor la afirmația parâtei că i-a fost încălcat dreptul la apărare, pârâta a arătat ca au fost respectate dispozițiile legale și, conform art. 251 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, comisia de analiză i-a respectat reclamantei dreptul de a formula și susține apărări, respectiv i-a permis să depună înscrisuri în sprijinul afirmațiilor sale .
Pârâta a evidențiat faptul că propunerea comisiei s-a bazat pe înscrisurile care au evidențiat că S. M. R. trebuia să fie prezentă la locul de muncă în perioada în discuție și a înscrisurilor și declarațiilor persoanelor audiate care evidențiază absența acesteia. Mai mult de atât, comisia a avut în vedere si faptul că la ședința din data de 05.03.2014, însăși reclamanta a afirmat că nu s-a prezentat la Laboratoarele de microbiologie de marți și a trimis-o pe d-na P. în locul ei și chiar a și remunerat-o pentru acest lucru.
În referire la motivele de nulitatea absolută a Deciziei de sancționare nr. 98/17.04.2014, pârâta a solicitat a fi respinse pentru următoarele motive: în ceea ce privește susținerile privind lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinară, sec arată că actul de sancționare descrie foarte clar și cuprinzător abaterea, statuând că fapta reclamantei constă in absentarea nemotivată de la activitățile didactice aferente normei sale didactice, în speță laboratorul de Microbiologic, virusologie si parazitologie în datele de 03.12.2013, 10.12.2013, 17.12.2013, solicitând înlăturarea susținerile reclamantei și să se constatate că Decizia nr. 98/17.04.2014 descrie abaterea disciplinară conform cerinței art. 252 alin. 2 lit. a din Legea 53/2003, evidențiind toate aspectele care o individualizează: în ce constă, data comiterii, modalitatea comiterii ; în ce privește sustinerea privind încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. b din Codul Muncii solicită a fi respinse întrucăt Legea 53/2003 stipulează imperativ că decizia de sancționare este singurul act care trebuie să evidențieze, sub sancțiunea nulității absolute, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; în referire la încălcarea art. 252 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, pârâta a arătat că nici acestea nu pot fi reținute având în vedere că Decizia nr. 98/17.04.2014 menționează motivul pentru care apărările reclamantei au fost înlăturate, întrucât salariata cunoștea conținutul normei sale didactice. Din probele administrate de comisie a reieșit că salariata cercetată a recunoscut că activitățile didactice aferente laboratorului de Microbiologie, virusologie și parazitologie din datele menționate mai sus au fost susținute, fără acordul angajatorului, de o persoană care nu are calitate de salariat al Universității, “O." din C. ", reclamanta încercând inducerea în eroare a instanței de judecată afirmând că orele respective au fost plătite în baza cererii în regim de plata cu ora ; în ceea ce privește susținerile reclamantei privind încălcarea dispozițiilor art. 65 din Regulamentul Intern al Universității “O.” din C., pârâta a arătat că aceste susțineri nu constituie motiv de nulitate absolută și că din interpretarea dispoziției legale menționate, rezultă că în mod corect reprezentantul legal al instituției a pus în aplicare Hotărârea Consiliului Facultății de Farmacie nr. 68 din 15.04.2014 .
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunele morale pretinse de doamna S. R. M. a solitat a fi respinse întrucât reclamanta trebuie să facă dovada întrunirii condițiilor necesare angajării răspunderii civile a pârâtei și anume: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a vinovăției instituției pârâte, apreciind că lipsește cel mai important element al răspunderii civile și anume - fapta ilicită. A mai arătat că reclamanta nu poate solicita valabil daune morale, pentru că a fost sancționată pentru o abatere pe care ea însăși a recunoscut-o. F. de toate aceste aceste cosiderente pârâta a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art .205-208 C. pr. Civ., Legea 53/2003, Legea nr.1/2011.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare au fost atașate o . înscrisuri: decizia Rectorului nr. 98/17.04.2014, adresa nr. 3827/16.04.2014, hotărârea Consiliului Facultății de Farmacie nr. 68/15.04.2014, raportul comisiei de analiză, adresa nr.530/13.03.2014, adresa nr. 501/11.03.2014,procesul verbal al comisiei de analiză din data de 5.03.2013. ora 14:30, documentele depuse la comisie de d-nul M. H.. Director de Departament în cadrul Facultății de Farmacie, adresa nr. 2218/05.03.2014,adresa nr. 2219/05.03.2014, procesul verbal al comisiei de analiză din data de 5.03.2013, nota explicativă și înscrisurile depuse de S. M. R. la ședința din data de 5.03.2014, adresa nr. 2078/04.03.2014, adresa nr.2114/04.03.2014, procesul verbal al comisiei de analiză din data de 17.02.2014, împuternicirea avocațiala depusă de avocatul reclamantei, adresa nr. 1398/13.02.2014, procesul verbal al comisiei de analiză din data de 14.02.2014, tabelul nominal cu cadrele didactice care au funcționat în regim de plata cu ora în anul universitar 2013-2014, semestrul I, decizia nr. 290/09.10.2013, comunicările nr. 2455/24.10.2013. 2956/19.11.2013, 3326/17.12.2013, 238/31.01.2014, fișa postului d-nei S. M. R., contractul individual de muncă al d-nei S. M. R., decizia nr. 53/16.02.2009, procesul verbal al ședinței comisiei de analiză din data de 12.02.2014, declarațiile date de studenți în fața Comisiei de analiză în ședința din data de 12.02.2014, adresa decanului Facultății de Farmacie nr. SP 4/12.02.2014 cu înscrisurile anexate: orarul Facultății de Farmacie pentru anul II de studii semestru I. statul de funcții și de personal didactic pentru anul universitar 2013-2014, tabelul nominal cu cadrele didactice care au funcționat în regim de plata cu ora în anul universitar 2013-2014, semestrul 1, cererea reclamantei din data de 7.10.2013 pentru susținerea orelor prin plata cu ora, referatele formulate de reclamantă pentru plata orelor desfășurate în regim de plata cu ora. Decizia nr. 1808/01.10.2013 (depusă și de reclamantă în fața comisiei). încadrarea reclamantei în anul universitar 2013-2014, Fișa disciplinei, fișă de post a Directorului de departament (draft), adresa nr. 1224/10.02.2014 însoțită de înscrisurile aferente, adresa nr. SP 2/12.02.2014, adresa nr. 1305/12.02.2014 (SP 31/13.02.2014), procesul verbal al ședinței comisiei de analiză din data de 6.02.2014, hotărârea Senatului Universității „O." din C. nr. 398/29.04.2013, hotărârea Senatului Universității ”O.” din C. nr. 1357/28.1 1.2013, hotărârile Senatului Universității “O." din C. nr. 75 și nr. 76 din data de 30.01.2014, adresa nr. 669/28.01.2014 însoțită de declarațiile studenților, adresa nr. 560/23.01.2014 însoțită de procesul verbal din data de 17.12.2013. proces verbal de prezență, declarațiile studenților și tabelul cu rezultatele studenților, convenția nr. 109/06.03.2014, adresa nr. 1856/25.02.2014, procesul-verbal din data de 24.02.2014, adresa nr. 3202/06.12.2013.
La data de 07.07.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care, invocând dispoziții din Carta Universității "O." din Constanta a subliniat faptul că nu exista vinovăție in cauză și nu există un rezultat dăunător cu legătura de cauzalitate între faptă si rezultat, motivat de faptul ca orele de laborator s-au desfășurat sub supravegherea doamnei dr. P. A.-R., studentii beneficiind de pregătirea profesionala si experiența unui cadru didactic cu înalta calificare profesionala, egala cu cea a reclamantei și nu au fost prejudiciați in activitatea de pregătire si evaluare .
Totodată, înainte de primul termen de judecată din data de 22.09.2014, reclamanta a formulat cerere de completare a cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata contravalorii zilelor neremunerate, cu titlu de absențe nemotivate, actualizate cu dobanda legală și indicele de inflație, de la data scadenței și până la achitarea efectivă a acestora.
În întâmpinarea la cerere de completare a cererii de chemare în judecată, pârâta a solicitat respingerea motivat de faptul că reprezintă un accesoriu, urmare a constatării legalității și temeiniciei Deciziei nr. 98/17.04.2014. Aceasta a precizat că reclamanta și-a încasat de la unitatea angajatoare toate drepturile salariale la care era îndrituită, mai puțin sumele aferente zilelor în care a figurat cu absențe nemotivate, activitatea din aceste date fiind susținută de o persoana ce nu avea calitatea de cadru didactic .
La data de 3 noiembrie 2014 părțile au solicitat acordarea unui termen în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Față de împrejurarea că nu a s-a realizat înțelegerea părților, instanța a încuviințat și ad ministrant proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu doi martori propuși de reclamantă, respectiv P. A. R. și M. H..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Contestatoarea a fost angajată în cadrul Universității “O.” C. din anul 1994 inițial pe postul de asistent universitar, iar din anul 2009, în baza Deciziei nr. 53/16.02.2009, a fost titularizată pe postul de sef lucrări universitar la catedra Farmacie pe disciplina Microbiologie, Virusologie, Parazitologie, Imunologie si Imunopatologie.
Indeplinirea atribuțiilor specifice postului ocupat presupunea, printre altele susținerea orelor de curs la disciplina Microbiologie, virusologie, parazitologie, imunologie si imunopatologie. F. de aceste responsabilități stabilite prin Contractul individual de munca nr.995/3.10.1994 si fișa fostului, si atribuite prin Decizia privind norma didactica si norma în regim de plata cu ora nr.1808/01.10.2013, reclamanta avea obligația îndeplinirii sarcinilor de serviciu astfel stabilite. Aplicarea sancțiunii disciplinara contestate este motivata ca o consecință a neîndeplinirii acestei sarcini profesionale. Astfel ca, prin sesizarea nr.560/23.01.2014 și nr.669/28.01.2014 conducerea Universitatii O. Constanta este încunostiintata de faptul că activitatea didactica la laboratorul de Microbiologie, virusologie, parazitologie, imunologie si imunopatologie este susținută de d-na P. R. A., persoană ce nu ar avea calitatea de cadru didactic universitar si fără contract de munca în anul universitar 2013-2014, aceasta înlocuind-o pe d-na S. M. R. care absenta nemotivat. Comisia a demarat cercetarea in urma sesizării studenților din data de 16.12.2013, constatând absența recamantei, titular a postului in datele de 19.11.2013,3.12.2013, 10.12.2013 si 17.12.2013 si susținerea activitații didactice de d-na P. R. A..
Urmare a acestei cercetări a fost convocată comisia de analiză din cadrul Universitatii “O.” Constanta care a demarat procedura de cercetare disciplinară. În cadrul anchetei desfăsurate comisia a cercetat referatele de sesizare, a procedat la audierea semnatarilor sesizarii nr.560/23.01.2014, a studiat actele în baza carora d-na dr. S. M. R. își desfașoară activitatea in cadrul universitații, a audiat decanul si prodecanul Facultatii de Farmacie, precum si directorul de departament din cadrul Facultatii de Farmacie, iar la final a fost convocată si reclamanta care a recunoscut ca activitățile didactice aferente laboratorului de Microbiologie, virusologie si parazitologie din zilele de marti din lunile noiembrie-decembrie au fost susținute de catre d-na P. A. R.. Totodată a recunoscut ca a primit contravaloarea pentru orele din norma de bază, respectiv din plata cu ora si a arătat că din sumele primite pentru plata cu ora remitea o parte d-nei P. A.. Față de aceste aspect, comisia a recomandat aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art.312 alin.2 lit.a din Legea nr.1/201. Comisia de analiza a înaintat referatul sau Consilului Facultatii de Farmacie care, a hotărât sancționarea reclamantei cu avertisment, Rectorul Universitatii O. din Constanta emițând Decizia nr.98/17.04.2014 .
Procedând la analiza legalității și temeiniciei actului decizional contestat, prin prisma criticilor formulate de reclamantă și raportat la disp. art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. 98/17.04.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În apărare, reclamanta a invocat lipsa descrierii faptei ce constituie abatere disciplinara. Această susținere nu poate fi primită ca motiv de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât însăși petenta recunoaște că decizia cuprinde formularea “fapta salariatei constă în absentarea nemotivată de la activitațile didactice aferentei normei sale didactice in speța laboratorul de Microbiologie, virusologie si parazitologie în datele de 3.12.2013, 10.12.2013 si 17.12.2013”, mențiuni pe care instanța le consideră îndestulatoare în respectarea dispozitiilor art.252 alin.2 lit.a) C.M.
Un alt motiv de nulitate absolută invocat a fost nerespectarea dispozițiilor art.252 alin.2 lit.b) C.M. în sensul lipsei mențiunii privind prevederile legale ce au fost încălcate de salariat. Analizând cuprisul deciziei contestate (fila 24 Vol I), rezultă cu claritate din cuprinsul art.2 al acesteia, textele legale care nu au fost respectate de catre reclamantă, motiv pentru care instanța constată că un astfel de motiv de nulitate nu subzistă.
Susținerile referitoare la încălcarea dispozitiilor art.252 alin.2 lit.c) C.M. potrivit căruia în decizie trebuie cuprinse in mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sunt combatute de mentiunile alin.5 a art 1 al deciziei contestate, respectiv faptul ca din cercetarea demarată a reiesit faptul că salariata cunoștea conținutul normei sale didactice. Mai mult, atât din actele analizate pe parcursul cercetării disciplinare cât și din cele supuse cercetării judecătorești, a reieșit faptul că reclamanta a recunoscut ca activitațile didactice aferente laboratorul de Microbiologie, virusologie si parazitologie erau activitați stabilite în sarcina sa însă, urmare a unei ințelegeri verbale cu martora P. R. A. au stabilit ca orele să fie susținute de aceasta din urmă, aceasta fiind remunerată din suma pe care reclamanta urma să o încaseze ca salariu, deși martora nu avea contract pentru acel an cu U..
Astfel, se constată că in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern și codul etic care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.
Critica reclamantei privind prescripția dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, este nefondată, avand in vedere dispozitiile Deciziei nr. 16 din 12 noiembrie 2012 a Inaltei Curti de Casație si Justiție care stabilește că momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrarii raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unitații. În cazul de fața, raportul comisiei a fost înregstrat la registratura generală la data de 10.04.2014 (fila 109 dosar), decizia de sancționare fiind emisă în data de 17.04.2014, cu respectarea termenului prevăzut de lege.
De asemenea apărarea reclamantei privind nelegalitatea deciziei contestate a vizat modul de desemnare al comisiei de analiza a abaterilor disciplinare. Reclamanta a susținut că numai pe baza sesizărilor pe care ar fi fost aplicată rezoluția angajatorului se putea numi comisia de cercetare disciplinara, respectiv comisia de analiza. Și această critica este neîntemeiată întrucât din actele dosarului, rspectiv Hotararea Senatului Universitatii nr.398/29.04.2013, Hotărârea Senatului nr. 1357/30.01.2014 (filele 83,84 Vol.III) coraborate cu dispozițiile art.314 alin.2 si 3 din Legea nr.1/2011si art. 66 din Regulamentul intern al Universitatii “O.” din C., rezultă că în cadrul Universitatii “O.” exista o comisie unica de analiza pentru investigarea abaterilor disciplinare savarșite de conferentiari/asistenți/lectori/șef lucrari, comisie care pentru cercetarea referatelor de sesizare 560/23.01.2014 si 669/28.01.2014 a fost condusă de Moșnianu C. ca președinte prin Hotarârea Senatului nr.75/30.01.2014 ( fila 86 Vol III), urmare a recuzării presedintelui titular, F. A..
Un alt aspect de nelegalitate vizat de reclamantă a fost acela că prin convocarea nr. 1398/13.02.2014 obiectul cercetării nu era clar precizat. Or, analizand cele doua adrese prin care reclamanta a fost convocată în fața comisiei de analiza nr.1398/13.02.2014 (fila 178 Vol I) si 2078/04.03.2014 (fila 172 vol I), instanța constată că obiectul cercetării este clar precizat si se refera la absența nemotivată a reclamantei de la activitațile didactice aferente laboratorului de Microbiologie, virusologie si parazitologie.
Reclamanta a invocat faptul ca i-a fost refuzată cererea de eliberare a copiilor de pe documentele ce au stat la baza cercetării disciplinare. Însă, din nota explicativă (fila 142 vol I) dată de reclamantă cu ocazia audierii de catre comisia de analiză, rezultă că aceasta a deținut actele ce au stat la baza cercetării disciplinare, invocand lipsa timpului necesar pregatirii unei apărări eficiente.
Referitor la aspectul încălcării dreptului la apărare cu ocazia desfașurării cercetarii disciplinare, prin refuzul de a se da curs solicitării de administrare a probei cu martori propuși de catre reclamantă, instanța a analizat modul de desfășurare al anchetei demarate în ceea ce privește respectarea legalității procedurii. Dispozitiile art.65 pct.5 al Regulamentului intern al Universitații “O.” din C. (fila 120 Vol III) prevăd obligativitatea aplicarii sancțiunii disciplinare numai dupa efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de aceasta în apărare. Reglementarea procedurii nu prevede obligativitatea audierii pentru comisie, a tuturor persoanelor propuse în apărare. Această solicitare a putut fi reiterată ulterior în fața instanței de judecată, ceea ce s-a și realizat, sens în care au și fost audiați martorii P. R. A. si M. H.. Declarațiile martorilor au reliefat faptul ca exercitarea activitaților didactice de catre martora P. R. A. în locul reclamantei a fost doar ca urmare a înțelegerii verbale dintre cele două, martora neavând contract de colaborare cu U. pentru anul universitar 2013-2014. Martorul M. H. a confirmat faptul că nu a existat vreo aprobare, fie ea si tacită, din partea conducerii universității în acest sens.
Potrivit art. 58 din Regulamentul intern (fila 119 vol.III), sunt considerate abateri disciplinare: absențe nemotivate, repetate de la locul de muncă, manifestările care aduc atingere prestigiului universității, părăsirea locului de muncă fără motiv întemeiat și fără a avea, în prealabil, aprobarea șefului ierarhic.
Or, din probele administrate, inclusiv răspunsul la integoratoriul administrat reclamantei, rezultă că aceasta a absentat nemotivat de la activitățile didactice aferente normei sale didactice, în datele de 3.12.2013, 10.12.2013 și 17.12.2013, activitatea didactică fiind susținută de către o persoană care nu avea calitatea de salariat al Universității.
Raportat la dispozițiile legale menționate și la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că existența faptei reținute în sarcina reclamantei este dovedită.
În consecință, pentru considerentele expuse, instanța apreciază că măsura sancționării disciplinare cu avertisment a contestatoarei este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. M. R., domiciliată în C., str. ..185A, ..A, ., în contradictoriu cu pârâta U. O. DIN C., cu sediul în C., ., județ C., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4.05.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Asist.Jud. RAG/2ex/27.05.2015
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 248/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 306/2015.... → |
|---|
