Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1945/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1945/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 3981/118/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1945
Ședința publică din 04.09.2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – M. J.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta D. L. domiciliată în C., . în contradictoriu cu pârâtul . cu sediul în C., ..123, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2015, cele dezbătute fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integranta din prezenta hotărâre și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.09.2015, când s-a hotărât:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta D. L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 1/06.05.2015 privind sancționarea cu avertisment scris.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, apreciind că angajatorul a încălcat termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, în interiorul căruia putea aplica sancțiunea disciplinară.
În susținerea excepției menționate, reclamanta a învederat că prin decizia contestată i s-a imputat faptul că, în calitatea sa de consilier juridic, nu a procedat preventiv și nu a formulat apel în termen împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul C. în Dosar nr._, ceea ce a determinat respingerea apelului ca tardiv.Or, omisiunea de a formula cererea de apel s-a produs în intervalul 05.09._14, care a reprezentat termenul de apel de 10 zile, calculat de la data reală a comunicării hotărârii,astfel cum a fost reținută de instanța de judecată.
A concluzionat reclamanta în sensul că între ultima zi în care avea obligația să acționeze preventiv, respectiv 16.09.2014 și data emiterii deciziei de sancționare, aceea de 06.05.2015, s-a scurs un interval de timp mai mare de 6 luni, fiind astfel încălcate prevederile art. 252 alin.1 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, reclamanta a precizat că a formulat apel în ultima zi a termenului calculat în funcție de data înregistrării la secretariat a comunicării hotărârii.Această întârziere a fost determinată și de împrejurarea că directorul general al unității, care trebuia să semneze apelul, s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 08.09._14, iar ulterior a mai reținut documentul pentru a lua cunoștință despre conținutul cererii, abia după câteva zile luând decizia înregistrării apelului la instanță.
Pentru dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar înscrisuri:decizia nr. 1/06.05.2015, declarație olografă formulată în cursul cercetării disciplinare, proces-verbal al comisiei de cercetare disciplinară din data de 22.04.2015.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, pârâta a susținut că data săvârșirii faptei nu este cea de 18.09.2014, întrucât reclamantei nu i s-a imputat faptul că nu a formulat apel, ci că prin inacțiunea sa a determinat respingerea apelului ca tardiv.Despre acest aspect, conducerea societății a luat cunoștință odată cu afișarea soluției pe portalul instanței de judecată, astfel că termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare a început să curgă de la data la care directorul societății a luat cunoștință despre concluziile raportului de cercetare disciplinară.
Pe fondul cauzei, pârâta a menționat că reclamanta a recunoscut fapta pentru care a fost sancționată disciplinar, în condițiile în care în calitatea sa de consilier juridic, avea obligația de a întreprinde în termen toate actele necesare în vederea reprezentării corecte a societății în fața instanțelor de judecată.
La primul termen de judecată, reclamanta a completat motivele de contestație, în sensul invocării prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară și din perspectiva termenului de 30 de zile de la data la care angajatorul a luat cunoștință despre abaterea disciplinară.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța va analiza cu prioritate apărările legate de prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, în condițiile în care acestea vizează legalitatea deciziei contestate, iar o eventuală admitere a lor nu ar mai face necesară verificarea temeiniciei deciziei.
Astfel, prin decizia nr. 1/06.05.2015 s-a reținut că reclamanta, angajată a societății pârâte în funcția de consilier juridic, nu a procedat preventiv în acțiunile întreprinse, în sensul că nu și-a luat marja de timp de siguranță pentru depunerea cererii de apel nr. 7400/19.09.2015, procedând la înregistrarea acesteia cu întârziere față de data confirmării de primire, ultima zi fiind 16.09.2014.
În concret, reclamantei i s-a imputat neexercitarea în termen a apelului împotriva Sentinței civile nr. 1747/05.08.2014 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, prin care a fost admisă contestația la o decizie de sancționare disciplinară, formulată de un alt consilier juridic al societății.Prin decizie irevocabilă a Curții de Apel C. a fost admisă excepția tardivității formulării apelului, stabilindu-se că termenul de apel a început să curgă de la data la care hotărârea atacată a fost primită de angajații firmei ce asigurau paza unității, iar nu de la data ulterioară la care s-a efectuat înregistrarea de către secretariat.
Prin cererea de față, reclamanta a susținut că angajatorul a nesocotit termenele înăuntrul cărora putea proceda la aplicarea sancțiunii disciplinare, potrivit art. 252 alin.1 Codul muncii.
Textul de lege menționat reglementează două termene diferite de prescripție a dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară:termenul de 30 de zile calendaristice, calculat de la data la care angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii și termenul de 6 luni, calculat de la momentul săvârșirii faptei ce constituie abatere disciplinară.
Întrucât momentul luării la cunoștință despre existența abaterii disciplinare nu se poate situa în afara termenului de 6 luni de la săvârșirea faptei, în ipoteza de față, în care se invocă încălcarea ambelor termene, se impune examinarea cu întâietate a respectării de către angajator a termenului de 6 luni.
În legătură cu acest termen, cel mai important aspect ce se impune a fi reținut este legat de elementul de referință stabilit chiar de către legiuitor în vederea calculării termenului și care exclude orice manifestare de voință a angajatorului, astfel încât momentul de început al termenului de prescripție să nu depindă sub nicio formă de arbitrariul celui care aplică sancțiunea.
De altfel, cu privire la cele două termen de prescripție reglementate de art. 252 alin.1 Codul muncii, în doctrină s-a realizat o distincție clară între caracterul subiectiv al termenului de 30 de zile, care implică luarea la cunoștință de către angajator a abaterii disciplinare și caracterul obiectiv al termenului de 6 luni, calculat doar în funcție de data săvârșirii faptei, independent de momentul la care aceasta a fost cunoscută de angajator.
În consecință, dacă în ceea ce privește termenul de 30 de zile, se poate vorbi despre o oarecare intervenție a angajatorului în determinarea momentului de început al prescripției, în ceea ce privește termenul de 6 luni, trebuie analizată în mod exclusiv conduita salariatului, pentru a se stabili acțiunea sau inacțiunea ce a adus atingere normelor de disciplina muncii, în considerarea căreia a fost aplicată sancțiunea disciplinară.
Pornind de la aceste considerații teoretice legate de calcularea termenului de prescripție de 6 luni, instanța constată că în speță, reclamanta a fost sancționată pentru lipsa de diligență în formularea unei cereri de apel, constând în omisiunea sa de a înregistra apelul în termenul procedural de 10 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești atacate.După cum rezultă atât din cuprinsul deciziei contestate, cât și din apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, ceea ce s-a imputat reclamantei a fost inacțiunea sa pe durata termenului legal de apel, determinând astfel respingerea căii de atac ca tardiv formulate, prin Decizia civilă nr. 181/17.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosar nr._ .
Reținând acest element material al abaterii disciplinare, nesocotirea de către reclamantă a obligațiilor de serviciu, sub forma omisiunii de a acționa potrivit sarcinilor stabilite prin contractul individual de muncă și fișa postului, a avut caracter continuu, prelungindu-se pe durata termenului de apel ce trebuia respectat și epuizându-se la data la care expira acest termen legal.Or, după cum s-a consemnat și în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară, ultima zi a termenului de apel, în care reclamantei îi revenea obligația de a acționa preventiv, pentru ocrotirea intereselor societății, a fost data de 16.09.2014, aceasta fiind data săvârșirii faptei omisive calificate ca abatere disciplinară.
Potrivit celor anterior expuse în considerente, momentul săvârșirii faptei se stabilește în funcție de criterii obiective, care nu depind de voința angajatorului, astfel că, în cazul de față, este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta a luat cunoștință despre conduita neconformă a reclamantei abia după pronunțarea deciziei de către instanța de apel.Data săvârșirii faptei nu poate fi decât una-cea la care s-a consumat acțiunea sau inacțiunea contrară obligațiilor de serviciu, independent de orice factori externi care au determinat ulterior calificarea acestei fapte ca și abatere disciplinară.
Față de cele expuse, instanța apreciază că termenul de 6 luni de prescripție a dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară a început să curgă din data de 16.09.2014.Acest termen s-a împlinit deci la 16.03.2015, astfel că prin emiterea deciziei de sancționare la data de 06.05.2014, au fost nesocotite dispozițiile art. 252 alin.1 teza a 2 a Codul muncii.
Pentru aceste considerente, va fi admisă excepția prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară, invocată ca principal motiv de contestație, cu consecința admiterii cererii și a anulării deciziei nr.1/06.05.2015, privind sancționarea reclamantei cu avertisment scris.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară.
Admite cererea formulată de reclamanta D. L. domiciliată în C., . în contradictoriu cu pârâtul . cu sediul în C., ..123, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Anulează decizia nr.1/06.05.2015 emisă de pârâtă, privind sancționarea reclamantei cu avertisment scris.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE ASISTENȚI JUDICIARI
A. C. A. B.
R. G.
GREFIER
M. J.
Tehnored.jud.A.C.
4EX./24.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
