Pretentii. Sentința nr. 1177/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1177/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 51/98/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1177
Ședința publică din 3 iunie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. M., B. N., M. M., P. Ș., C. T. E., T. N., N. M. C., S. E., I. A.,V. I., P. N., E. L., B. C. E., A. L. N., N. M. – M., B. M. VICTORIȚA, C. V., B. TITIȚA, BEȘEA F., O. T., M. D., C. N., H. F., H. E., B. M., S. A., M. C., P. F., M. V., toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia, ., județul C., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI - cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în C., ., jud. C. și T. C., cu sediul în C., . C, jud. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 din Codul Muncii.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
T., verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 Cod de procedură civilă, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu .
Instanța, în considerarea art.394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții S. M., B. N., M. M., P. Ș., C. T. E., T. N., N. M. C., S. E., I. A.,V. I., P. N., E. L., B. C. E., A. L. N., N. M. – M., B. M. VICTORIȚA, C. V., B. TITIȚA, BEȘEA F., O. T., M. D., C. N., H. F., H. E., B. M., S. A., M. C., P. F., M. V., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. C. și T. C., au solicitat:
- obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 si in continuare, până la includerea acestuia in salariu, reactualizat in funcție de indicele de inflație la data plății efective; .
- obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești in vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr.13/2001 privind dobânda legală.
- obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerului Public sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivare, reclamanții arată că, acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază.
Se susține că, raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Mai arată că, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, C. Constituțională a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Se apreciază că, din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului - în majorările salariale prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de C. Constituțională.
Se mai apreciază că, dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Susțin reclamanții că, interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a ne îndreptăți la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, apreciază reclamanții că, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul Deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci stabilește că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
Se învederează că, în acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din Legea nr.330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce ne privește astfel:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Se arată că, dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46). De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată În Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului. din sectorul bugetar.
Apreciază reclamanții că, dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, consideră că este de observat că prin art.1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 aIin.2 din Constituție principiul neretroactivității legilor.Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Se susține că, de aceea în determinarea câmpului de aplicare a legilor in timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, in momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau in raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă in momentul încheierii lor.
Relevă reclamanții că, norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele, fiind adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului. principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi
Consideră că, în cazul lor, dreptul de a incasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
De asemenea, arată reclamanții că, este de observat că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Se apreciază că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Așadar dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Arată reclamanții că, procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Se apreciază că, lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea noastră de acest bun in sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor anterior menționate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
De asemenea, apreciază reclamanții că trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 "(anexată alăturat) având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de C. de A. Bacău) secția Civilă - România - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Se mai arată că, concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 200/43/CE cu privire la punerea in aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale act. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate in sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le considera contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de C. de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Justiției solicită respingerea acțiunii, invocând în acest sens Decizia ÎCCJ nr. 21/18.11.2013.
Inițial, cauza a fost înregistrată la T. Ialomița – secția civilă, însă prin sentința civilă nr. 482/E/31.03.2015 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului C..
Investit cu soluționarea cauzei, T. C. constată următoarele:
Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfășurată, personalul plătit din fonduri publice beneficiază de un premiu anual, ce va trebui calculat, după împlinirea perioadei de referință, prin media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea:
„ART. 25
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”
Textul de mai sus a fost abrogat începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin Legea 284 din 2010, publicata in MO in data de 28 decembrie 2010, iar în ceea ce privește al. 4 al acestui articol, efectele aplicării lui au fost, modificate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar în anul 2011, lege care și ea a fost publicată în MOf. tot în data de 28 decembrie 2010.
Potrivit art. 25 din Legea 330/2009, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care personalul a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate, iar in cazul in care lucrătorul a desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare, ori a săvârșit abateri pentru care a fost sancționat disciplinar, premiul anual putea fi redus in tot sau numai in parte. Aceste drepturi, nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
După cum rezultă din prevederile al. 4 ale articolului sus menționat, plata premiului anual urma să se facă pentru întregul personalul bugetar, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă. În ceea ce privește al. 4 al acestui articol, efectele aplicării lui au fost modificate/abrogate prin prevederile art. 8 din Legea 285 din 2010, ce prevede salarizarea personalului bugetar in anul 2011:
„ART. 8
Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar dispozițiile de lege expuse prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Teza a II-a a textului nu constituie o dispoziție a legiuitorului către el însuși, ci numai o explicație de natură politică, astfel încât nu poate primi valoarea juridică a unui angajament în contraprestație din partea statului în sensul nediminuării drepturilor salariale, astfel încât instanțele judecătorești să poată verifica existența reală a „majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar” și să poată cenzura aplicabilitatea art. 8 în cazul neidentificării acestor majorări. Dimpotrivă, art. 8 cuprinde din punct de vedere juridic numai dispoziția de neacordare a premiului anual, teza a II-a nefiind decât o motivare a acestei dispoziții, a cărei verificare a veridicității nu intră în sfera atribuțiilor puterii judecătorești. Aceasta cu atât mai mult cu cât concluzia de neacordare a premiului anual aferent anului 2010 decurgea direct din situația abrogării Legii nr. 330/2009 prin Legea nr. 284/2010, caz în care art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu face decât să confirme această concluzie.
Această din urmă prevedere legală a făcut, împreună cu restul actului normativ din care face parte, obiectul controlului de constituționalitate, prin decizia nr. 115/2012 și nr.257/2012 C. Constituțională reținând că dispozițiile constituționale nu sunt încălcate
Instanța are în vedere că limitele controlului de constituționalitate sunt date de prevederile constituționale, instanțele judecătorești fiind chemate să aplice direct și cu prioritate față de dreptul intern, chiar validat de C. Constituțională eventual prin raportare și la dreptul internațional, prevederile actelor internaționale referitoare la drepturile omului, în baza art. 20 din Constituție. Ca urmare, incidența CEDO și a jurisprudenței Curții Europene în materie va fi analizată distinct.
Reclamanții critică neplata unui drept câștigat, ca urmare a intrării în vigoare a unei legi care nu poate retroactiva și care astfel nu poate avea ca efect lipsirea lor de dreptul dobândit. Prin urmare, în mod esențial, se aduce în discuție dreptul de proprietate, cu referire la principiul drepturilor câștigate, potrivit căruia drepturile deja dobândite sub imperiul legii vechi nu pot fi pierdute sub imperiul legii noi. Se vede astfel că principiul drepturilor câștigate apare ca o aplicație a principiului neretroactivității legii referitoare la dreptul de proprietate.
Potrivit hotărârii Cedo în cauza Kechko contra Ucrainei, par. 23, statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.
Potrivit hotărârii Cedo în cauza Lelas contra Croației, par. 58, drepturile salariale care au fost câștigate constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Se constată astfel că jurisprudența Cedo invocată nu aduce nimic nou față de principiile avute în vedere de legiuitorul român la adoptarea Legilor nr. 284 și 285/2010, prin care a abrogat prevederile Legii nr. 330/2009 inclusiv cu privire la premiul anual aferent anului 2010, întrucât salariații nu au fost lipsiți de un drept câștigat, adică deja dobândit sub imperiul legii vechi, ci de un drept pe care urma să îl dobândească „atâta timp cât dispozițiile legale rămân[eau] în vigoare”, în termenii hotărârii CEDO din cauza Kechko. Întrucât dispozițiile respective nu au rămas în vigoare până la data la care acestea prevedeau nașterea dreptului salarial în discuție, acel drept nu s-a născut niciodată în patrimoniul salariaților.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu ,,începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul”, nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crize economice.
Totodată, C. Constituțională a mai reținut că - potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar - creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovada că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Având în vedere considerentele expuse anterior precum și Decizia nr. 21 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că:” în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”, decizie ce este obligatorie pentru instanță, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, T. va respinge cererea reclamanților, întrucât nu este fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. M., B. N., M. M., P. Ș., C. T. E., T. N., N. M. C., S. E., I. A.,V. I., P. N., E. L., B. C. E., A. L. N., N. M. – M., B. M. VICTORIȚA, C. V., B. TITIȚA, BEȘEA F., O. T., M. D., C. N., H. F., H. E., B. M., S. A., M. C., P. F., M. V., toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia, ., județul C., în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI - cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. C., cu sediul în C., ., jud. C. și T. C., cu sediul în C., . C, jud. C. ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se a depune la T. C..
Pronunțată în ședință publică azi 3 iunie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
D. I. F. A. B.
L. N.
GREFIER
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./09.06.2015
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 616/2015.... → |
|---|
