Obligaţie de a face. Sentința nr. 112/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 7301/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.112
Ședința publică din 23 ianuarie 2015
PREȘEDINTE – R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER - I. C.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta M. V. - cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C.- cu sediul în C., ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtă, consilier juridic I. S., în baza delegației de reprezentare de la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință în condițiile art. 157 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Tribunalul, verificându-și din oficiu competența de soluționare a prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, se constată competent în soluționarea prezentului litigiu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriilor în cauză.
Întrebat fiind, reprezentanta pârâtei depune la dosar delegația de reprezentare și note de ședință și arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat decât înscrisurile de la dosar, solicitând constatarea prezentei cauze în stare de judecată și acordarea cuvântului, pe fond, pentru dezbateri.
Instanța, deliberând, potrivit dispozițiilor art. 265 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o constată ca fiind administrată și socotindu-se lămurită, în conformitate cu prevederile art.392 din NCPC constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de față.
Având cuvântul, reprezentanta solicită respingerea acțiunii formulate, având în vedere cele învederate prin întâmpinare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii C., a solicitat obligarea pârâtei să înceteze impozitarea ilegală a drepturilor ce i se cuvin din pensie, obligarea pârâtei să înceteze reținerea ilegală din pensie a contribuției la sistemul de sănătate, obligarea pârâtei la majorarea cu 10% a punctelor medii anuale obținute prin valorificarea, potrivit legii, a fiecărui an realizat, așa cum este prevăzut în art.2 alin.1 din HG nr.777/14.07.2005 și adăugarea punctajelor rezultate la cuantumul pensiei, precum și la restituirea sumelor reținute ilegal din drepturile sale de pensie, cu respectarea termenului de prescripție și actualizarea sumei respective cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare reclamantul arată că, fiind pensionat în baza Legii 3/1977, beneficiază de prevederile art. 7 și 79 din lege, iar prin impozitarea pensiei și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, pârâta a încălcat dispozițiile legale în baza cărora a fost stabilită pensia, în condițiile în care actele normative intrate în vigoare ulterior nu pot retroactiva.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că solicitarea de încetare a reținerilor ilegale din pensie a contribuției la sistemul de sănătate este nelegală, având în vedere disp.art. 259 alin 2 din legea nr. 95/2006 privind reforma sănătății, modificată prin Ordonanța de urgență nr. 107/6.12.2010, potrivit cărora începând cu luna ianuarie 2011, pensionarii ale căror venituri depășeau 740 lei, au datorat contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate, în procent de 5,5% aplicat asupra acestor venituri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă stabilită în baza legii nr.3/1977, prin decizia nr._/05.10.1999.
Din cuponul de pensie anexat cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul are o pensie de asigurări sociale de 1360 lei.
Conform art.7 din legea nr.3/1977 „Pensia nu este impozabila si nu poate fi cedata nici total nici parțial.”, iar potrivit art.79 din același act normativ: Pensionarii si membrii lor de familie au dreptul pe timpul internării in spital, la asistenta medicala si medicamente, in mod gratuit.
Dispozițiile legii nr.3/1977 au fost abrogate prin legea nr.19/2000 începând cu data de 1.04.2001, iar această din urmă lege a fost abrogată prin legea nr.263/2010, începând cu data de 1.01.2011.
Mențiunile privind neimpozitarea pensiei nu au mai fost incluse nici în legea nr.19/2000 și nici de legea nr.263/2010, aplicabilă în perioada vizată de reclamant prin cererea de față și care este circumscrisă termenului general de prescripție de 3 ani, anterior formulării acțiunii.
Legea 263/2010 a asigurat o reglementare unitară a sistemului public de pensii, producând efecte și în privința persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite sub imperiul actelor normative anterioare, în condițiile expres stabilite de lege.
Referitor la pensiile stabilite sub imperiul Legii 3/1977, trebuie subliniat că acestea au fost supuse unui proces de recalculare pe baza principiilor ce au guvernat sistemul public de pensii ulterior datei de 01.04.2001, două dintre aceste principii, expres prevăzute atât de Legea 19/2000, cât și de Legea 263/2010, fiind cele ale unicității, potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept și al egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
În materia drepturilor de pensie, nu există o obligație a statului de a menține în plată un anumit cuantum al pensiei, stabilit în baza unui act normativ în vigoare la un moment dat, fiind la libera apreciere a legiuitorului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care la acordă. În acest sens este de remarcat și jurisprudența Curții Europene, care a stabilit că legiuitorul are un drept exclusiv de a modifica sau completa legislația în materie, urmărind în toate cazurile un interes public și anume protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului.
Potrivit disp.art.41 lit.e din Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind Codul fiscal cu normele metodologice de aplicare veniturile din pensie, definite conform art.68, constituie categorii de venituri supuse impozitului pe venit.
Conform art.68 din Codul Fiscal: „veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat”, iar art. 69 din codul fiscal prevede modalitatea de stabilire a venitului impozabil lunar din pensii.
În acest context, în care reclamantul îndeplinește criteriile de impozitare a pensiei și în condițiile în care textul de lege nu a fost declarat neconstituțional, capătul de cerere referitor la impozitarea pensiei va fi respins ca nefondat.
După modificarea Legii 95/2006 prin OUG 107/2010, textul art. 259 alin.2 a devenit următorul: ”„Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.
Analizând logico-gramatical acest text de lege, trebuie observat că legiuitorul nu mai indică algoritmul de calcul al CASS prin raportare la diferența dintre pensia cuvenită și limita de 740 lei, ci se referă în mod generic la aplicarea cotei de 5,5% asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 lei. Prin urmare, procedând la calcularea procentului de 5,5%, reprezentând cota CASS, pârâta a interpretat textul de lege în sensul că toate aceste venituri, superioare plafonului fixat de lege, sunt supuse la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, iar nu doar partea din pensie care depășește cei 740 lei.
În același sens erau și dispozițiile OUG 117/2010, care la pct.99 prevăd modificarea art. 2969 Cod fiscal în sensul următor:„Pentru persoanele prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 și 5, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă veniturile din pensii care depășesc 740 de lei. Contribuția lunară se datorează asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contribuție nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.
În consecință, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale aplicabile, precum și din analiza comparativă a textelor în vigoare după 01.01.2011 și a celor incidente până la această dată, pârâta C. Județeană de Pensii C. a apreciat că voința legiuitorului a fost ca pensiile ce depășesc plafonul de 740 lei să fie supuse cotei de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 223 și nr.224 din 13 martie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, a constatat că dispozițiile care au format obiectul excepției de neconstituționalitate sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei.
În considerentele acestor hotărâri, s-a reținut că prin decizii anterioare, Curtea a constatat ca principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor sa se facă în același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau oricărei discriminări, astfel încât la venituri egale contribuția să fie aceeași. Principiul menționat presupune însă ca așezarea sarcinilor fiscale sa tina cont de capacitatea contributiva a contribuabililor, respectiv în așezarea obligațiilor fiscale să se tina seama de necesitatea protejării păturilor sociale celor mai dezavantajate, luând in considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale contribuabililor in cauza.
Curtea a reținut ca dispozițiile art. 259 alin. (2) din lege stabilesc ca pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează o contribuție de 5,5% aplicata asupra acestor venituri, dând de înțeles ca aplicarea cotei de 5,5% se face numai pentru veniturile din pensii care depășesc 740 lei; teza a doua a textului criticat, prevăzând ca "prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei", creează o anumita ambiguitate la nivelul întregului alineat, aspect care a și determinat instituțiile statului, care aplică prevederile legii, să calculeze cota de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei.
De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, cele stabilite prin acestea urmează a se aplica de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanțele judecătorești vor aplica deciziile Curții Constituționale numai în cauzele pendinte la momentul publicării acestora, cauze în care dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt aplicabile, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus menționată, în această ultimă ipoteză deciziile pronunțate de Curtea Constituțională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă.
Așadar, raporturile juridice stabilite între asigurat și stat în legătură cu contribuțiile la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate deja reținute până la data publicării deciziei Curții Constituționale constituie, din perspectiva deciziilor nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012, facta praeterita și nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicării acestor decizii. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale, ceea ce este inadmisibil.
Instanța constată că acțiunea reclamantului are ca obiect restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, iar data înregistrării acesteia este 13.10.2014, deci o dată ulterioară publicării deciziilor nr. 223 și nr. 224 din 13 martie 2012 în Monitorul Oficial al României, astfel că se impune respingerea acestei cereri, întrucât o soluție contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente expuse, instanța va respinge acțiunea întrucât nu este fondată.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la majorarea cu 10% a punctajelor medii anuale obținute prin valorificarea potrivit legii a fiecărui an realizat așa cum este prevăzut în art.2 alin.1 din HG.777/2005 și adăugarea punctajului la punctajul existent, se reține că, din prisma temeiului de drept invocat de reclamant respectiv HG.777/2005 că hotărârea a fost emisă în sprijinul pensionarilor agricultori începând cu luna septembrie 2005.
Aplicabilitatea acestui act normativ se referă strict la pensionarii care și-au desfășurat activitatea în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste și de țăranii pensionari cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate. Referitor la interpretarea dată de reclamant dispozițiilor prevăzute în art.2 din HG.777/2005, instanța a apreciat că dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile reclamantului. Este adevărat că în text se specifică că:„de prevederile art.1 beneficiază și persoanele cărora li se aplică măsurile de recalculare prevăzute de OUG.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public,provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,aprobată cu completări prin Leg.nr.78/2005.”,dar în nici un caz legiuitorul nu a acordat majorarea de 10% tuturor categoriilor de pensionari ,ci numai agricultorilor sau țăranilor din gospodăriile individuale din zonele colectivizate .Aceasta este rațiunea adoptări actului normativ invocat-Hotărârea777/2005.Confuzia reclamantului pleacă de la faptul că art.2 nu explicitează mai în amănunt faptul că în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat au figurat și pensionari care și-au desfășurat activitatea în domeniul agricol cât și în cel de stat,condiția „sie qua non” de acordare a acestei majorări fiind ca pensionarul să fi realizat un an util în cadrul fostelor unități agricole cooperatiste pentru a-i putea fi acordată majorarea de 10% la punctajele medii anuale. Aplicabil speței deduse judecății este faptul că reclamantul nu a prestat activitate decât ca angajat cu contract individual de muncă,deci nu poate avea calitatea de beneficiar al HG.777/2005.
Pe cale de consecință instanța va respinge și acest capăt de cerere ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. V. - cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII C.- cu sediul în C., . ca fiind nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care va fi depus la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE DE COMPLET,
R. I. S.
ASISTENȚI JUDICIARI,
A. B.
R. G.
GREFIER,
I. C.
tehnored.R.I.S./17.02.2015/4 ex.
emis 2 .
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1260/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1250/2015.... → |
|---|
