Pretentii. Sentința nr. 1820/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1820/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 7378/118/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1820
Ședința publică din 12 august 2015
PREȘEDINTE – A. C.
ASISTENȚI JUDICIARI
R. G.
M. B.
GREFIER – S. M. S.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta D. M. M. domiciliat în Hârșova, . în contradictoriu cu pârâții M. P. P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în cu sediul în București, sector 5, ., P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C. cu sediul în C., ., P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. cu sediul în C., . nr.34 și M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 157 din Legea nr. 263/2010
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. Finanțelor Publice, excepției autorității de lucru judecat în capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., excepției prescrierii dreptului la acțiune, în capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. și pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamanta D. M. M. a chemat în judecată pe pârâții M. P.- P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul C. și M. Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții, în solidar, la plata unor daune interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru repararea prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, de la data pronunțării acestora și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, conform hotărârilor judecătorești pronunțate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova și este în posesia titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 a Curții de Apel C. și Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2752/36./2007, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
Prin aceste hotărâri judecătorești, pârâții au fost obligați la plata unor drepturi salariale, cu titlu de indexări salariale, spor de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, respectiv spor de confidențialitate 15%.
Reclamanta a învederat că doar o parte din drepturile câștigate în instanță au fost achitate benevol de către pârâți, aceștia prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009, care au eșalonat obligația de plată a sumelor datorate.Prin adoptarea Legii 113/2010 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabila, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
A apreciat reclamanta că imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești . constituie și o ingerință în dreptul său de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței CEDO cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
A mai susținut reclamanta că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea acțiunii.Astfel, cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 1535 N.C.civ. și cele ale art. 166 alin. 4 Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă dreptul creditorului la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat ( lucrum cesans ), ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
În susținerea cererii, reclamanta a invocat și Decizia în interesul legii nr. 2/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că angajatorii din sectorul bugetar datorează dobânda legală pentru plata eșalonată a creanțelor stabilite prin titluri executorii.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: Sentința civilă nr. civilă nr. 1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 a Curții de Apel C., Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2752/36./2007, Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
În apărare, pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C., prin raportare la dispozițiile art. 127 C.proc.civ. și la calitatea de procuror a reclamantei.
Totodată, pârâții au invocat și excepția lipsei calității lor procesuale pasive, pe motiv că ordonatorul principal de credite este P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și excepția autorității de lucru judecat, în ceea ce privește pretențiile izvorâte din Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2752/36./2007.
Pe fondul cauzei, pârâții au subliniat că prin OUG 75/2008 și OUG 71/2009, legiuitorul a reglementat o procedură specială de executare, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește obligațiile de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.Termenele de eșalonare prevăzute de aceste acte normative au reprezentat modul în care legiuitorul a stabilit cerințele interesului public, iar pentru debitori constituie singura pârghie legală de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pârâtul M. P.-P. de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C., apreciind că dispozițiile art. 127 C.proc.civ. impun cu caracter obligatoriu măsura declinării competenței de soluționare a cererilor formulate de judecători sau procurori la o instanță aflată în circumscripția curții de apel în care își desfășoară activitatea.
Pe aceeași cale, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că în cazul dobânzii, care este un accesoriu al creanței principale, prescripția dreptului la acțiune în realizarea acestuia, atrage și prescripția dreptului la acțiune pentru plata dobânzilor.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că prin Decizia în interesul legii nr. 2/17.02.2014 s-a stabilit posibilitatea, iar nu obligația instanțelor de judecată, de a acorda dobânzile legale aferente creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat de asemenea întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, prin raportare la termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 1 alin.1 și art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 268 alin.1 lit. c Codul muncii, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, ca urmare a lipsei de atribuții în modificarea bugetului de stat.
Prin Sentința civilă nr. 93/21.01.2015, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Ialomița.
Pentru a dispune în acest sens, instanța inițial învestită a reținut că dispozițiile art. 127 alin.1 C.proc.civ. nu permit reclamantei, care are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, sesizarea unei instanțe aflate în raza teritorială a curții de apel unde se află și parchetul la care își desfășoară activitatea.
Prin Sentința civilă nr. 610/23.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, fiind totodată constatat conflictul negativ de competență, cu înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În acest sens, s-au reținut dispozițiile art. 269 Codul muncii și ale art. 210 din Legea 62/2011, prin raportare la locul de muncă al reclamantei, aflat în circumscripția Tribunalului C..
Prin Decizia nr. 1565/05.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost stabilită competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C., apreciindu-se că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin.1 și 3 C.proc.civ., din moment ce reclamanta deține funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârșova, iar nu al Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
Procedând la soluționarea cauzei, în temeiul art. 248 alin.1 C.proc.civ., instanța va analiza cu prioritate excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, reținând următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C., P. de pe lângă Tribunalul C. și M. Finanțelor Publice
Potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cea obligată în cadrul raportului de drept material dedus judecății.
În cauza de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente unor debite principale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile.Fiind deci vorba despre accesorii ale unor creanțe principale, este evident că eventuala obligație de plată a acestora nu poate incumba decât debitorilor obligați la plată prin titlurile executorii invocate, constând în Sentința civilă nr. 1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 a Curții de Apel C. și Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 2752/36./2007, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
Întrucât pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. figurează printre debitorii în patrimoniul cărora a fost stabilită obligația de plată către reclamantă a sporului de confidențialitate de 15% și a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, cererea de obligare la plata dobânzilor legale aferente debitului neexecutat nu poate fi îndreptată decât împotriva acelorași debitori.
Pentru aceste motive, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., va fi respinsă ca nefondată.
Pe de altă parte, în ceea ce îl privește pe pârâtul M. Finanțelor Publice, din examinarea titlurilor executorii anterior menționate, rezultă că în sarcina acestuia nu a fost stabilită o obligație de plată a unor sume de bani direct către reclamantă, ci doar obligația de a aloca fondurile necesare plății, către debitorii principali, în considerarea atribuțiilor legale ale acestui pârât de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite, în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
În consecință, între reclamantă și pârâtul M. Finanțelor Publice nu există raporturi juridice stabilite prin hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii, astfel că, nefiind stabilită o creanță în favoarea reclamantei, sub nicio formă nu se poate vorbi despre eventuale accesorii ale acestei creanțe, care să incumbe pârâtului menționat.
Față de cele expuse, reținându-se că pârâtului M. Finanțelor Publice nu îi revine nicio obligație în cadrul raportului de drept material dedus judecății, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât, cu consecința respingerii cererii, în ceea ce îl privește, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat
Pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. au invocat această excepție cu privire la capătul având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
Potrivit art. 431 alin.1 C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
În manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente – obiect, părți, cauză – și corespunde unui efect negativ, de natură să împiedice formularea unei noi cereri de chemare în judecată prin care să se deducă judecății aspecte deja soluționate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.Prin urmare, dacă se constată îndeplinirea acestei condiții, dreptul la acțiune este considerat în mod definitiv stins, iar judecata în cadrul celei de a doua cereri nu mai poate continua.
În cauza de față, instanța reține că prin sentința civilă mai-sus indicată a fost soluționată în mod irevocabil acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceeași pârâți, având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de bază lunar, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Capătul de cerere accesoriu, având ca obiect plata dobânzii legale, a fost respins pe această cale ca nefondat, reținându-se că acordarea concomitentă atât a dobânzii legale, cât și a indicelui de inflație, ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză.
În consecință, pretențiile legate de plata dobânzii legale au fost deja analizate de instanța de judecată și soluționate în mod irevocabil, astfel că în temeiul art. 431 C.proc.civ. nu mai este posibilă reanalizarea aceluiași capăt de cerere în cadrul unei noi judecăți, cu riscul pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii.
Pentru aceste motive, excepția autorității de lucru judecat, invocată în capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., va fi admisă, cu consecința respingerii pretențiilor decurgând din acest titlu executoriu, pentru autoritate de lucru judecat.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune
Prin cererea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor moratorii cuvenite pentru executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin hotărâri judecătorești executorii.În considerarea dispozițiilor art. 1535 N.C.civ., sub imperiul cărora a fost stabilită obligația pârâților, reclamanta a cuantificat aceste despăgubiri ca fiind egale cu dobânda legală, calculată de la data emiterii titlurilor executorii și până la efectuarea plății.
În mod evident, acțiunea reclamantei urmărește valorificarea unui drept de creanță, fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut atât de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 2.517 N.C.civ., în privința prescripțiilor începute după . Legii 287/2009.
Totodată, fiind vorba despre despăgubiri rezultate din neexecutarea la timp a obligației de plată a unor drepturi salariale, chiar dacă această obligație a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, sunt incidente și dispozițiile art. 171 Codul muncii, prin care se stabilește același termen de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care drepturile respective erau datorate.
Odată stabilită deci aplicabilitatea termenului de prescripție de 3 ani, se impune a fi determinat și momentul de care acest termen a început să curgă.
Astfel, sub un prim aspect, este necesar a se face distincție între termenul de prescripție al dreptului la acțiune privind debitul principal, care în speță este în mod indiscutabil împlinit, fiind vorba despre drepturi salariale aferente perioadei 2004-2010 și termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru daunele-interese moratorii, care trebuie calculat de la data scadenței obligației de plată neexecutate, acesta fiind momentul de la care creditorului i-a fost cauzat prejudiciul ce se cere a fi reparat .
De altfel, noua reglementare legală în materie, reprezentată de dispozițiile art. 1535 N.C.civ., este expresă în a stabili dreptul creditorului la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, fără a trebui să facă dovada vreunui prejudiciu.
Pe de altă parte, în ce privește natura juridică a daunelor-interese moratorii, doctrina și jurisprudența au fost constante în a sublinia caracterul acestora de prestații succesive, datorate periodic de către debitor, de la data scadenței și până la efectuarea integrală a plății.
Or, unul dintre principiile care guvernează regimul juridic al prescripției extinctive este cel al stingerii printr-o prescripție distinctă a dreptului la acțiune privind fiecare prestație în cazul obligațiilor cu executare succesivă, astfel cum se prevede atât la art. 12 din Decretul nr. 167/1958, cât și la art. 2.503 alin.2 din N.C.civ.
De altfel, prin Decizia nr. 21/22.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosar nr._, la sesizarea Curții de Apel C., (nepublicată în Monitorul Oficial la data pronunțării prezentei sentințe) s-a hotărât că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Prin urmare, reținând incidența termenului de prescripție de 3 ani, aplicabil însă fiecăreia dintre prestațiile succesive datorate de pârâții chemați în judecată, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune numai în ce privește pretențiile aferente perioadei 19.09._11, care exced termenului menționat, decurgând din Sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..Ca o consecință a admiterii excepției, pretențiile menționate vor fi respinse ca prescrise.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, asupra fondului acțiunii, rezultă următoarele:
Prin Sentința civilă nr. Sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., pârâții P. de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C. au fost obligați la plata către reclamantă a sporului de confidențialitate de 15%, începând cu luna iunie 2004 și în continuare, pe durata exercitării funcției de procuror, actualizat cu indicele de inflație la data plăți efective.
Prin OUG 71/2009, s-a prevăzut plata eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, perioada de executare a obligației de plată fiind 2012-2014.
În cadrul prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la repararea prejudiciului rezultat din executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin hotărârile judecătorești menționate, prin plata unor daune-interese moratorii egale cu dobânda legală calculată de la data scadenței și până la executarea obligației de plată.
Procedând la soluționarea acestei cauze, instanța reține că problema de drept dedusă judecății a fost dezlegată prin Decizia în interesul legii nr. 2/17.02.2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Pentru a dispune în acest sens, instanța supremă a reținut îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre acestea.
S-a constatat astfel că prin executarea eșalonată a obligației de plată, creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de OUG 71/2009, prin reglementarea actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., fiind implicit recunoscută existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată.
S-a subliniat de ÎCCJ că principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Fără a se contesta împrejurările care au justificat măsurile promovate prin OUG 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, s-a apreciat că acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, s-a reținut prin aceeași decizie că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece OUG 71/2009 nu reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Întrucât în temeiul art.517 alin.4 C.proc.civ. această decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, în considerarea soluției menționate și în limitele stabilite după soluționarea cu prioritate a excepțiilor, cererea reclamatei va fi admisă în parte, urmând a se dispune obligarea pârâților M. P.-P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C. și P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C., în solidar, la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., calculată cu începere din data de 15.10.2011 și până la data plății efective a sumelor menționate prin titlul executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., ca nefondate.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. Finanțelor Publice.
Respinge cererea formulată de reclamanta D. M. M. în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, sector 5, ., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția autorității de lucru judecat în capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune, în capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel C. și P. de pe lângă Tribunalul C., având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., cu privire la pretențiile aferente perioadei 19.09._11.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta D. M. M. domiciliat în Hârșova, . în contradictoriu cu pârâții M. P.-P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în cu sediul în București, sector 5, ., P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL C. cu sediul în C., . și P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. cu sediul în C., . nr.34.
Obligă pârâții în solidar la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale prin Sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., calculată cu începere din data de 15.10.2011 și până la data plății efective a sumelor menționate prin titlul executoriu.
Respinge pretențiile decurgând din Sentința civilă nr. 676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 369/17.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge pretențiile decurgând din Sentința civilă nr.1525/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul C. în Dosar nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 441/01.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., aferente perioadei 19.09._11, ca prescrise.
Executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.08.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, A. C. M. B. R. G.
GREFIER
S. M. S.
Tehnored.jud.A.C.
8 ex./28.08.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2052/2015.... → |
|---|
