Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1732/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1732/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 1732/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1732
Ședința publică din data de 06 august 2015
PREȘEDINTE – F. M. I.
ASISTENȚI JUDICIARI
A. B.
R. G.
GREFIER – R. E.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții N. A. și M. V. D., prin S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR FEN C., cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul L. CU P. SPORTIV N. R., cu sediul în C., ..2, având ca obiect drepturi bănești. |
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 31 iulie 2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 06 august 2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 25.03.2015, sub număr de dosar_, reclamanții N. A. și M. V. D. prin S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR FEN C. au chemat în judecată pârâtul L. CU P. SPORTIV N. R. pentru ca prin pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la calculul și plata de daune-interese moratorii, respectiv dobânda legala, reprezentând prejudiciul suferit prin plata eșalonată a sumelor reprezentând drepturi salariale stabilite irevocabil prin Sentința Civilă 4751/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. in dosarul nr._, pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii precum și în continuare de la data introducerii cererii până la data plății efective.
În fapt, reclamanții sunt membrii ai Sindicatului „învățământului Preuniversitar FEN C." afiliat la Confederația Națională Sindicală Cartel Alfa.
Prin sentința civilă nr. 4751/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. in dosarul nr._, angajatorul a fost obligat, în esență, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/ 2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 01.10._09.
Angajatorul a fost obligat să actualizeze sumele cu coeficientul inflației de la data scadenței până la data plății efective și că deși sentința mai sus menționată este irevocabilă, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata integrală a drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată întrucât în temeiul prevederilor O.U.G. nr.71/2009 s-a realizat eșalonarea pe ani a obligației de plată a hotărârilor judecătorești care au ca obiect plata drepturilor salariale în sistemul bugetar. Prevederile O.U.G. nr. 71/2009 au fost modificate succesiv în fiecare an, astfel încât din anul 2009 până în prezent nu a fost achitată integral nici o sentință care avea ca obiect drepturi salariale.
Prin urmare, este evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat membrilor de sindicat, prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor reprezentând creșterile salariale care au fost blocate prin acte normative succesive și care au fost constatate prin hotărâri judecătorești. Astfel, reclamanții au fost pe de o parte prejudiciați prin faptul că nu au beneficiat de creșterile salariale în perioada reglementată de Legea 221/2008, Legea 330/2009 și Legea 284/2010 și pe cealaltă parte sunt prejudiciați și la acest moment ca urmare a eșalonării plății drepturilor salariale constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile (definitive).
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)], următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
În consecință, și în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
În drept, au fost invocată dispozițiile art. 148-151 Cod procedură civilă, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011 - republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1531, art. 1535, 2517, 2537, 2538 din Codul Civil, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 și art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011, precum și pe Decizia nr. 2/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr.21/2013, vizând recursul în interesul legii cu privire la acordarea daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru considerentele care succed.
Prin sentința civilă nr. 4751/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, irevocabilă, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților din prezenta cauză o . drepturi salariale.
Reclamanții, salariați din sectorul bugetar, au solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumele prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Plata acestora a făcut obiectul unei eșalonări prin OUG nr. 71/2009, fiind făcute până în prezent o . plăți parțiale.
În ceea ce privește prevederile legale incidente, potrivit art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 privind Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamanți. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, pronunțată în procedura recursului în interesul legii și astfel obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în condițiile în care hotărârile judecătorești care constituie titluri executorii au caracter executoriu de drept, deci de la data pronunțării, natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a acestora. În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009. Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. 1 din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Reținând caracterul obligatoriu al deciziei nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 NCPC, rezultă din interpretarea art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil că executarea cu întârziere de către pârâtă a obligațiilor decurgând din titlurile executorii constituie o faptă ilicită care atrage răspunderea ei delictuală sub forma dobânzilor legale, fără a fi necesar să se facă dovada producerii unui prejudiciu.
În cauză este îndeplinită premisa faptică a soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2014 în vederea unificării practicii judiciare, respectiv reclamanții au calitatea de creditori în baza unor titluri executorii vizând creanțe salariale ale personalului din sectorul bugetar, iar aceste creanțe au făcut obiectul eșalonării potrivit art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009.
Prin urmare, daunele interese datorate reclamanților constau în dobânda legală, iar în ceea ce privește data de la care se justifică acordarea acesteia se are in vedere ca obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Referitor la termenul înăuntrul căruia se poate solicita plata dobânzii legale, instanța constată că acțiunea reclamanților urmărește valorificarea unui drept de creanță, fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut atât de art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 2.517 NCC, în privința prescripțiilor începute după . Legii 287/2009.
Totodată, fiind vorba despre despăgubiri rezultate din neexecutarea la timp a obligației de plată a unor drepturi salariale, chiar dacă această obligație a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, sunt incidente și dispozițiile art. 171 Codul muncii, prin care se stabilește același termen de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care drepturile respective erau datorate.
De altfel, prin Decizia nr. 21/22.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosar nr._, la sesizarea Curții de Apel C., (nepublicată în Monitorul Oficial la data pronunțării prezentei sentințe) s-a hotărât că în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
În cauza de față, deși reclamanții au urmărit respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, au raportat acest termen doar la data introducerii acțiunii și au realizat un calcul al termenului în sens invers, fără a ține seama de momentul de început al prescripției. Însă, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data pronunțării, conform art.274 din Codul muncii, respectiv 26.09.2012, astfel încât dreptul la acțiune pentru dobânzile penalizatoare, accesorii ale debitului principal, s-a născut de la pronunțării acesteia.
Astfel, în condițiile în care anterior acestei date nu se poate vorbi despre existența unui creanțe în patrimoniul reclamanților, care să fie și purtătoare de dobânzi, pretențiile aferente perioadei 30.03._12, de dinaintea pronunțării titlului executoriu, deși încadrate în termenul general de prescripție de 3 ani, anterior formulării cererii introductive sunt neîntemeiate.
In consecința, pentru motivele de fapt și de drept expuse, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta unitatea școlară să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor datorate conform sentinței civile nr. 4751/26.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., începând cu data de 26.09.2012, până la data plății efective a sumelor menționate prin titlul executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N. A. și M. V. D., prin S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR FEN C., cu sediul în C., ., în contradictoriu cu pârâtul L. CU P. SPORTIV N. R., cu sediul în C., ..2.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferentă sumelor datorate conform sentinței civile nr. 4751/26.09.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., începând cu data de 26.09.2012, până la data plății efective a sumelor menționate prin titlul executoriu.
Respinge pretențiile aferente perioadei 30.03._12, ca neîntemeiate.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.08.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
F. M. I. A. B.
R. G.
GREFIER,
R. E.
Red.Jud.FMI/2ex/17.08.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Anulare act. Sentința nr. 1713/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
