Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 69/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 9528/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 ianuarie 2015
Sentința civilă nr. 69
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta A. T. cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta A. Navală Română cu sediul în C., Incinta Port C. nr.1, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 12 ianuarie 2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta, cand instanta având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 19 ianuarie 2015, cand in aceeasi compunere a hotarat urmatoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 7.11.2013 sub număr de dosar_, reclamanta A. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. Navală Română anularea Deciziei nr.1036/29.08.2013 emisă de pârâtă, pentru încălcarea dispozițiilor art.169 alin. l, 2 și art. 256 din Codul Muncii și a prevederilor art. 17 alin.5 Codul muncii.
În motivare cererii, se arată că prin decizia contestată, prin art.l - se stabilește, în sarcina reclamantei, un prejudiciu de 2553 lei, creat prin plăți nelegale, reprezentând drepturi salariale brute necuvenite calculate până la data de 31.08.2013, și prin art.3 - începând cu data de 01.09.2013, se stabilește un salariu de bază lunar de 3.158 lei. Se învederează că salariaților aparținând Autorității Navale Române, din care face parte și reclamanta, nu le sunt aplicabile prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, întrucât aparțin personalului contractual din administrația publică finanțată integral din venituri proprii. Decizia nr.1036/29.08.2013 apare ca o veritabilă decizie de imputare, iar o astfel de procedură de recuperare a prejudiciului de la angajat nu mai este posibilă după . noului Cod al Muncii - aprobat prin Legea nr. 53/2003, nemaifiind prevăzuta de lege. Din această perspectivă se susține că nu are nicio relevanță dacă sumele a căror recuperare se urmărește, au fost sau nu acordate în mod legal, respectiv dacă au fost încasate în mod corect sau în mod necuvenit de reclamantă și, în consecință, dacă trebuie sau nu trebuie recuperate, important este dacă decizia a fost emisă în concordanță cu procedura instituită de art. 169 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii. S-a mai arătat că, în ceea ce privește legalitatea modalității de modificarea a contractului individual de muncă, privind drepturile salariale (reducere), pârâta nu a indicat în decizie un temei de drept care să îi justifice modalitatea unilaterală de modificare a drepturilor salariale, motiv care este suficient pentru a conduce la anularea Deciziei nr.1036/29.08.2013 în totalitate. Aart.41 și art.17 alin.5 din Codul Muncii reglementează faptul că atunci când drepturile salariale se modifică ca efect al unui raport juridic guvernat de un contract colectiv de muncă, respectiv un contract individual de muncă, se poate realiza numai prin acordul părților, concretizat printr-un act adițional, iar atunci când modificarea este prevăzută expres prin lege, contractul individual de muncă se modifică unilateral, deci printr-o decizie. În consecință, Decizia nr.1036/29.08.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.l coroborat cu teza a I-a a art.17 alin.5 din Codul Muncii, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acesteia și din acest punct de vedere.
În drept, au fost invocate disp. art.17 alin.5, art.169, art.256-259 din Codul muncii.
În susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 6-12).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că decizia contestată de reclamantă a fost emisă ca urmare a constatărilor făcute de Curtea de Conturi, prin procesul verbal nr.2629/14.02.2013, Raportul de audit financiar nr.2645/14.02.2013, Decizia nr. 29/07.03.2013 emisă de Curtea de Conturi - Camera de Conturi C. și încheierea nr. 111/38 din 10.05.2013 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor. Decizia în discuție este legală și temeinică, motivat de faptul că a fost emisă cu respectarea legislației în vigoare, și anume a Codului muncii, a Legii 62/2011 a dialogului social, precum și a legilor de salarizare și conține toate temeiurile de fapt și de drept pe care se fundamentează, scopul urmărit de pârâtă fiind acela de a pune în executare dispozițiile Curții de Conturi, în urma acțiunii de auditare efectuate la ANR.
De asemenea, pârâta a solicitat suspendarea cauzei în baza disp.art.413 alin 1 pct.1 C.pr.civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului C. Secția CA, având ca obiect contestare act administrativ.
În susținerea cererii de suspendare se arată că ANR a contestat Decizia Curții de Conturi nr.29/07.03.2013, prin care această instituție a constatat acordarea nelegală a unor majorări salariale în cursul anului 2012 pentru salariații pârâtei, decizie care a stat la baza stabilirii prejudiciului creat de reclamantă și contestat prin prezenta acțiune.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse înscrisuri (filele18-73).
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.1036/29.08.2013, A. Navală Română a stabilit că reclamanta, având funcția de specialist gr.IA/SSD, a creat un prejudiciu de 2553 lei, prin plăți nelegale, reprezentând drepturi salariale brute necuvenite, calculate până la data de 31.08.2013 și a dispus recuperarea acestui prejudiciu, creat de plata unor drepturi bănești pentru personalul cu funcții de execuție și de conducere din cadrul instituției pârâte.
Conform acestei decizii, recuperarea prejudiciului se va realiza prin rețineri din salariu în rate lunare. De asemenea, s-a stabilit că începând cu data de 01.09.2013, reclamanta va beneficia de un salariu de bază lunar de 3158 lei.
De menționat faptul că, în cauza pendinte, se pune problema legalității modalității de recuperare a sumelor, pe care pârâta angajatoare le consideră încasate necuvenit de către reclamanta salariată, iar nu problema legalității acestor drepturilor a căror recuperare se urmărește.
În ceea ce privește legalitatea deciziei nr. 1036/29.08.2013, se constată că o astfel de procedură de recuperare a prejudiciului de la angajat nu mai este posibilă după . noului Cod al Muncii – aprobat prin Legea nr. 53/2003, nemaifiind prevăzută de lege.
În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile exprese cuprinse în art.169 alin.(1) și (2) Codul muncii potrivit cu care nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Aceste prevederi legale exclud posibilitatea recuperării pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei decizii de concediere/imputare, care își găsea reglementarea în vechiul Cod al Muncii, în prezent abrogat.
Mențiunea făcută de către instituția pârâtă în cuprinsul deciziei contestate, referitoare la posibilitatea angajatorului de a proceda la obținerea unui titlu executoriu în vederea recuperării integrale a drepturilor salariale necuvenite, în situația în care salariatul nu este de acord cu restituirea sumei încasate, nu are nici o relevanță din perspectiva nerespectării unor dispoziții legale imperative, respectiv art. 169 din Codul Muncii
În acest context, decizia nr. 1036/29.08.2013emisă de pârâtă este nulă, fiind lipsită de temei legal și contravenind dispozițiilor imperative ale art. 169 din Codul Muncii. În consecință, instanța nu va mai proceda la analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de către reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va anula decizia nr. nr. 1036/29.08.2013emisă de către pârâtă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată, având în vedere faptul că pârâta se află în ipoteza prevăzută de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul.
D. urmare, pârâta urmează să fie obligată la plata către reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. T., cu domiciliul procesual ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta A. NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în C., Incinta Port C. nr.1, județ C..
Anulează decizia nr.1036/29.08.2013 emisă de către pârâtă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/26.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 617/2015.... → |
|---|
