Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2228/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2228/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 9652/212/2014
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2228
Ședința publică din 21 septembrie 2015
PREȘEDINTE – A. N.
ASISTENȚI JUDICIARI
L. N.
M. A. B.
GREFIER – M. M.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect drepturi bănești, acțiune formulată de reclamanta G. V. domiciliată in C., . ., . in contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. NR.12 cu sediul in C., . județul C.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 august 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10 septembrie si 21 septembrie 2015 pentru când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., secția I civilă sub nr. _ , reclamanta G. V. a chemat în judecată pârâta Asociația de L. nr. 12 C., pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la drepturile salariale ce se cuvin reclamantei în calitate de salariat al pârâtei.
Pârâta Asociația de L. nr. 12 C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a învederat că reclamanta lucra 8 ore pe lună, respectiv două ore pe săptămână sau o jumătate de oră pe zi.
Pârâta a arătat că din cei 850 lei câștigați pe lună, reclamanta se angajase să-și plătească singură vechimea în câmpul muncii.
Pârâta susține că activitatea prestată de reclamantă a fost una necorespunzătoare și nu a respectat programul zilnic de lucru.
Prin sentința civilă nr. 5451/19.05.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C., secția civilă și-a declinat competența în favoarea Tribunalului C., unde cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.
Pentru termenul de judecată din data de 29.09.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității acțiunii în baza art. 196 al. 1 C. pr. civilă.
Pârâta motivează că în cererea de chemare în judecată nu se face o descriere a faptelor și evenimentelor petrecute și nu sunt indicate temeiurile de fapt și de drept ale cererii.
Pentru termenul de judecată din data de 27.10.2014 pârâta a depus la dosar precizări, învederând că în perioada septembrie 2007-ianuarie 2013 inclusiv reclamanta a prestat activități de îngrijitoare (femeie de serviciu) în cadrul Asociației de L. nr. 12 C., fără a i se încheia contract individual de muncă.
Pârâta a mai precizat că activitatea reclamantei a fost mai mult una sporadică, fără un program bine stabilit, însă aceasta și-a încasat drepturile bănești, lunar, conform statelor de plată, iar pentru veniturile încasate au fost reținute și vărsate taxele și impozitele către stat.
Au fost anexate state de plată pentru perioada relevantă, chitanțe de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor.
La dosar a fost anexată și adeverința nr. 19/05.12.2014 emisă de pârâtă, din care reiese că reclamantei i s-a încheiat contractul individual de muncă în data de 13.05.2013, fiind oprite și virate contribuțiile legale.
Prin Încheierea pronunțată de instanță la data de 20.02.2015, s-a admis cererea reclamantei de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă, sub forma scutirii de la plata onorariului pentru asigurarea asistenței juridice prin avocat.
Pentru termenul de judecată din data de 11.05.2015 reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune, prin care a învederat că solicită plata drepturilor bănești aferente perioadei 01.02._13 în sumă de 1.275 lei, reprezentând 850 lei pentru luna februarie 2013 și 425 lei pentru 15 zile din martie 2013.
Reclamanta a mai solicitat plata c/valorii contribuției la fondul de asigurări sociale, în cuantumul aferent perioadei cuprinse între 01.09._13.
Pentru termenul de judecată din data de 31.08.2015 a fost anexată la dosar dovada achitării debitului principal în sumă de 1.275 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 31.08.2015 instanța a acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului acțiunii și a excepției nulității acțiunii.
Acțiune scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Deliberând cu prioritate asupra excepției nulității acțiunii, instanța reține:
Conform art. 200 N.C.P.C. – “Verificarea cererii și regularizarea acesteia”:
“(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197. (2) Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. (3) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii”.
Noul cod de procedură civilă a impus o perfecționare a soluțiilor legislative privind sesizarea instanței, astfel încât între momentul introducerii cererii de chemare în judecată și punerea ei pe rolul instanței se interpune o fază premergătoare activității de judecată propriu-zise, care are drept scop regularizarea cererii de chemare în judecată și presupune realizarea unei corespondențe scrise numai cu autorul cererii de chemare în judecată, în vederea acoperirii tuturor eventualelor lipsuri ale acesteia.
În cauză, se constată însă că etapa regularizării cererii a fost depășită, întrucât Judecătoria C. a fixat primul termen de judecată, iar pârâta a depus întâmpinare (fila nr. 12, vol. I), fără a invoca la acel moment nulitatea acțiunii.
Pârâta nu mai poate justifica o vătămare procesuală generată de modul în care a fost redactată cererea, întrucât prin depunerea întâmpinării se prezumă că au fost expuse elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată.
Pentru motivele expuse, instanța va respinge ca nefondată excepția nulității acțiunii.
Pe fond, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Reclamanta G. V. a dedus judecății un litigiu care poartă asupra drepturilor bănești care i se cuvin pentru activitatea prestată în beneficiul pârâtei Asociația de L. nr. 12 C. în perioada septembrie 2007-ianuarie 2013, fără a încheia un contract de muncă cu angajatorul, după cum rezultă din precizările depuse de pârâtă la fila nr. 13.
Deși pârâta se prevalează de existența unei convenții civile semnate între părți, a cărei existență nu o probează prin depunerea unui înscris întocmit ad probationem, instanța reține că între părți s-au derulat începând cu luna septembrie 2007 raporturi tipice de muncă, cu toate consecințele care decurg dintr-o atare calificare juridică.
După cum rezultă din precizările depuse pentru termenul de judecată din data de 27.10.2014 (vol. II, fila nr. 13), pârâta susține că între părți ar fi existat numai o convenție verbală la dorința expresă a reclamantei, întrucât aceasta era angajată cu contract de muncă la o altă unitate.
Această susținere este însă contrazisă de adresa emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă C. sub nr. 175/15.03.2013 (vol. I, fila nr. 4), din cuprinsul căreia rezultă că s-a dispus ca pârâta să încheie contract individual de muncă cu reclamanta conform art. 16 al. 1 din Codul muncii, cu data începerii activității 01.09.2007.
Sunt întrunite așadar toate elementele esențiale ale contractului individual de muncă și anume prestarea muncii, plata salariului conform statelor de plată și subordonarea salariatului față de angajator, motiv pentru care instanța reține că pârâta era ținută la rândul ei de toate obligațiile ce-i incumbă în calitate de angajator, în speță interesând încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, plata drepturilor salariale și a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale.
Pârâta nu se poate exonera de răspundere, prevalându-se de existența unei înțelegeri verbale în baza căreia reclamanta și-a desfășurat activitatea, pentru că nu poate invoca propria culpă, respectiv neîndeplinirea obligației legale de a încheia un contract de muncă.
Pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Art. 8 din Codul muncii dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni sau omisiuni potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
Libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate, din culpă sau executată în mod defectuos.
Din acest punct de vedere este angajată răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează, constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.
Potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, de natură a antrena răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Instanța ia act că pârâta a făcut dovada plății drepturilor salariale aferente intervalului 01.02._13 în sumă de 1.275 lei, după cum rezultă din dispoziția de plată emisă de Asociație la data de 28.08.2015, după data promovării acțiunii.
Pentru aceste motive, instanța va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect pe capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale aferente intervalului 01.02._13 în sumă de 1.275 lei.
Cât privește temeinicia acțiunii pe cel de-al doilea capăt de cerere, potrivit art. 40 alin. 2, lit. f C. muncii, una din principalele obligații care ii revin angajatorului, in cadrul raportului juridic de dreptul muncii, este “să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii”.
Fiind o obligație a uneia din părți, ea își are corespondentul într-un drept corelativ al celeilalte părți, adică în dreptul salariatului de a pretinde să se execute această obligație, iar fără concursul forței coercitive statale acest drept ar fi golit de conținut, transformat într-o simplă facultate a angajatorului.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de stat, aferentă veniturilor brute obținute de reclamantă pentru activitatea prestată în perioada 01.09._13.
Instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului de Justiție în favoarea Baroului C., pentru avocat F. E. cu delegația . nr. 1590/04.03.2015 a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
Având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, instanța va obliga pârâta la plata către stat a sumei de 500 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanța va respinge ca nefondată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se poate reține culpa procesuală a acesteia din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente perioadei 01.02._13, în sumă totală de 1.275 lei.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta G. V. domiciliată in C., . ., . in contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE L. NR.12 cu sediul in C., . județul C., astfel cum a fost modificată și precizată.
Obligă pârâta la plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de stat, aferentă veniturilor brute obținute pentru activitatea prestată în perioada 01.09._13.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C., pentru avocat F. E. cu delegația . nr. 1590 din data de 04.03.2015 a sumei de 500 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Obligă pârâta la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..
Pronunțată in ședință publică, azi 21 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI
A. N. L. N.
M. A. B.
GREFIER,
M. M.
Red.jud.A.N./29.09.2015
3 .
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 771/2015.... | Pretentii. Sentința nr. 1039/2015. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
