Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 771/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 771/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 10/118/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.771
Ședința publică din 22 aprilie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul E. D. A., cu domiciliul procesual ales la SCA C. și Asociații, cu sediul în C., ..54, . contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, .. 11, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 22 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea formulată de reclamantul E. D.-A. în contradictoriu cu pârâta S.C. N. R. S.R.L. se solicita anularea deciziei de concediere nr.552/28.11.2014, constatarea încetării contractului individual de muncă nr.509/31.07.2014 prin demisie fără preaviz din data de 0.11.2014, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul arată că la data de 31.07.2014 a încheiat contract individual de muncă cu pârâta respectându-și toate obligațiile contractuale .Prin decizia de concediere contestată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului pentru motive ce țin de persoana salariatului în baza art.61 lot.a din codul muncii ca urmare a săvârșirii de către salariat a abaterii disciplinare constând în faptul că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 31.10, 6,7.8 și 9 noiembrie 2014 încălcând art.50 ali.1 lit.c din Regulamentul Intern al societății.
Reclamantul solicită anularea acestei decizii arătând că la data de 28.10.2014 reclamantul a solicitat acordarea unei zile de concediu pentru ziua de 31.10.2014 pentru rezolvarea unei situații personale care a fost soluționată de către pârâta la data de 1.11.2014 după trecerea zilei pentru care reclamantul a solicitat acordarea concediului fiind ulterior sancționat pentru lipsa de la locul de muncă.
Ulterior, reclamantul a considerat că atitudinea angajatorului reprezintă o încălcare a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și regulamentul de ordine interioară privind soluționarea în timp util a cererii de acordarea a concediului motiv pentru care la data de 07.11.2014 a comunicat încetarea contractului prin demisie fără preaviz conform art.81 ali.8 din codul muncii.
Prin urmare, consideră reclamantul, în data de 31.10.2014, zi pentru care a solicitat acordarea concediului de odihnă în data de 28.10.2014 și pentru care a primit răspunsul în data de 01.11.2014, nu a absentat nemotivat de la locul de muncă, iar în data de 06.11.2014 de asemenea reclamantul a anunțat absența .În celelalte zile, respectiv 7, 8 și 9.11.2014 contractul individual de muncă încetase prin demisie fără preaviz.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.266 și urm . c.muncii.
Cererii reclamantul i-a anexat contractul individual de muncă nr.509/31.07.2014 ,decizia de concediere nr.552/28.11.2014, demisia fără preaviz din data de 07.11.2014.
În termenul legal, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că reclamantul a formulat la data de 2810.2014 o cerere de acordare a unei zile din concediu pentru data de 31.10.2014, iar în ciuda aptului că salariatul nu a respectat termenul prealabil de 5 zile prevăzut de Regulamentul intern al societății la art.13 alin.4 cererea a fost soluționată în timp util în sensul respingerii Deși pentru ziua de 31.10.2014 nu s-a putut acorda concediul de odihnă reclamantului din motive obiective deoarece nu s-a putut găsi un înlocuitor societatea a înțeles nevoile salariatului oferindu-i posibilitatea de a ajunge mai târziu la serviciu decât ora la care urma să înceapă programul însă salariatul a absentat nemotivat pe toată durata programului din data de 31.10.2014.
De asemenea salariatul a absentat nemotivat și în ziua de 06.11.2014 fără să aducă nicio explicație, iar la 07.11.2014 acesta a comunicat pârâtei o cerere întemeiată pe dispozițiile art.81 alin.8 din codul muncii prin care a solicitat încetarea fără preaviz a contractului individual deliberând asupra cauzei civile de față constată: muncă .
Pârâta arată că, luând în calcul faptul că cererea salariatului a fost soluționată în timp util a comunicat salariatului că documentul transmis va fi catalogat drept demisie cu acordarea termenului de preaviz dar reclamantul a ales să nu se mai prezinte la serviciu acumulând absențe nemotivate la data de 7, 8 și respectiv 9.11.2014.
Pârâta arată că, ținând cont că absențele nemotivate constituie abatere disciplinară gravă potrivit regulamentului intern pârâta a demarat procedura de cercetare disciplinară a salariatului convocat în scris pentru data de 19.11.2014. Reclamantul s-a prezentat însoțit de avocat .
Pârâta a anexat cererii înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate, regulamentul intern al societății.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul E. D.-A. a fost angajat al societății pârâte S.C. N. ROMAINA SRL - în funcția de agent servicii clienți - cu care a încheiat contractul individual de muncă nr.509/31.07.2014.
La data de 28.10.2014 reclamantul a solicitat pârâtei acordarea unei zile de concediu în data de 31.1.2014 pentru rezolvarea unei situații personale..
La data de 30.10.2014 pârâta prin persoana care deținea funcția de Customer Service Shift Supervisor a comunicat prin poșta electronică imposibilitatea acordării unei zile de concediu arătând că „singurul lucru pe care ar putea să îl facă este permisiunea ca reclamantul să vină mai târziu dacă nu poate veni la ora 7”(fila9). În faza de cercetare disciplinară reclamantul a recunoscut primirea acestui e-mail dar că acesta nu a avut natura unei decizii de respingere a cererii de concediu.
Deși cunoștea poziția societății angajatoare referitoare la lipsa de la locul de muncă pentru data de 31.10.2014 reclamantul nu s-a prezentat la serviciu în această zi .Ulterior, reclamantul a absentat și la data de 6.11.2014 pentru ca la data de 7.11.2014 reclamantul să comunice pârâtei cererea de demisie fără preaviz întemeiată pe dispozițiile art.81 alin.8 din codul muncii apreciind că societatea nu și-a respectat obligațiile contractuale.
Societatea pârâta a adresat tot prin poșta electronică că „documentul transmis prin email poate fi catalogat ca demisiei în accepțiunea art.81 alin.1 din codul muncii cu acordarea termenului de preaviz.”
Ca urmare a absentării reclamantului de la serviciu pârâta a demarat cercetarea disciplinară la care reclamantul a fost convocat în scris și a participat asistat de avocat.
La finalizarea cercetării disciplinare pârâta a emis decizia nr.552/28.11.2014 prin care s-a dispus încetarea prin concediere a contractului individual de muncă al reclamantului ca urmare a săvârșirii de către acesta a unor abateri disciplinare constând în faptul că salariatul a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 31.10.2014, 6,7,8 ,9.11.2014 încălcând prevederile art.50 alin.1 lit.c) din cadrul Regulamentului Intern al societății.
Procedând la analiza legalității actului decizional contestat, raportat la disp. art.251 și 252 din Codul muncii, care reglementează obligativitatea cercetării disciplinare prealabile ș conținutul obligatoriu al unei decizii de sancționare, se constata ca decizia nr. 552/28.11.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Astfel așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 23 reclamantul a fost convocat în scris pentru data de 19.11.2014 pentru efectuarea cercetării disciplinare, s-a prezentat asista de avocat poziția acestuia fiind consemnată în nota explicativă filele (26-27).
Decizia contestată cuprinde mențiunile obligatorii stipulate de art.252 alin.2 codul muncii privitoare la „a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.”
Dincolo de aceste aspecte, raportat la temeinicia deciziei contestate, instanța reține disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Tribunalul constată că abaterea disciplinară reținută în sarcina salariatului reclamant constă în absentarea nemotivată de la serviciu în zilele de 31.10.2014, 6.11.2014, 7 ,8 și 9.11.2014.
În ceea ce privește absentarea reclamantului de la serviciu la data de 31.10.2014 instanța constată caracterul nemotivat al acestei absențe având în vedere că Regulamentul de Ordine Interioară al societății pârâte prevede procedura de acordare a concediilor .Astfel potrivit art.13 alin.4 lit.a „salariații au obligația de a completa formularul de cerere de concediu prin intermediul aplicației… și a o înainta Managerului de Departament pentru aprobare cu minimum 5 zile calendaristice anterioare datei solicitate pentru începerea perioadei de concediu..”
Prin completarea cerii la data de 28.10.2014 reclamantul nu a respectat termenul minim astfel cum acesta era stipulat conform prevederii de mai sus. Cu toate4 acestea, pârâta i-a răspuns arătând că este în imposibilitate de acordare a concediului în ziua respectivă permițându-i doar să ajungă mai târziu la locul de muncă.
Deși cunoștea imposibilitatea de efectuare a zilei de concediu de odihnă-aspect necontestat de către reclamant-salariatul nu s-a prezentat la locul de muncă. Susținerea acestuia că emailul comunicat prin care i se aducea la cunoștință acest aspect nu avea natura unei decizii nu poate fi reținut drept temei justificativ pentru neprezentarea la locul de muncă atât timp cât pe de o parte el însuși a încălcat obligația din regulamentul intern referitoare la respectarea termenului în care se comunică cererile de concediu, iar pe de altă parte, emiterea unei decizii în soluționarea cererilor de concediu nu e prevăzută ca obligație legală sau regulamentară.
Atât timp cât imposibilitatea acordării zilei de concediu rezulta fără îndoială din emailul comunicat, neprezentarea reclamantului la data de 31.10.2014 îmbracă formă nejustificată.
În ceea ce privește neprezentarea reclamatului la locul de muncă în data de 6.1.2014, aspect necontestat de niciuna dintre părți, instanța constată că și această absență are caracter nejustificat, nici reclamantul neoferind vreo motivație pentru neprezentarea sa la serviciu pentru această zi.
În ceea ce privește zilele de 7, 8 și 9.11.2014 ulterioare comunicării cererii de demisie fără preaviz, instanța reține caracterul nemotivat și al acestor absențe pentru următoarele considerente.
Conform art.81”alin.(1)Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.”
În mod excepțional, angajatul poate demisiona, fără preaviz, conform alin.8 al aceluiași articol în cazul în care angajatorul nu își respectă obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
În cazul de față, reclamantul a considerat că neacordarea zilei de concediu pentru data de 31.10.2014 constituie o încălcare de către angajator a obligației din contractul individual de muncă.
Dreptul conferit de alin.8 salariatului nu este însă unul discreționar, lăsat la latitudinea acestuia, care sub această justificare ar putea înceta inopinat contractul individual de muncă. Simpla apreciere a reclamantului că neacordarea zilei de concediu constituie o încălcare a obligațiilor asumate de angajator nu îl îndrituiau pe acesta să demisioneze fără preaviz cu atât mai mult cu cât așa cum s-a arătat refuzul acordării zilei de concediu a avut caracter justificat având în vedere emailul comunicat acestuia prin care i se aducea la cunoștință imposibilitatea acordării concediului vineri, pârâta „încercând să facă niște schimburi de tură dar ,fiind ultima zi din lună, este complicat”.
Prealabil, reclamantul avea posibilitatea contestării refuzului acordării zilei de concediu și nu să apeleze la cea mai drastică soluție, respectiv demisia fără preaviz.
Conform art.50 alin.1 lit.c din Regulamentul de Ordine Interioară al societății pârâte se interzice salariaților N. R. să întârzie sau să absenteze nemotivat.
Totodată potrivit art.63 alin.1 lit.c „Absențele nemotivate de la serviciu se sancționează după cum urmează…trei zile absențe nemotivate de la serviciu în cadrul aceleiași luni calendaristice se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă”
Cum reclamantul a absentat patru zile în cursul lunii noiembrie 2014, instanța constată caracterul temeinic și totodată legal al măsurii dispuse.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge acțiunea ca nefondată .
Totodată, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecată a respinge și cererea acesteia de obligarea reclamantului la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul E. D. A., cu domiciliul procesual ales la SCA C. și Asociații, cu sediul în C., ..54, . contradictoriu cu pârâta . cu sediul în București, .. 11, ., ca nefondată.
Respinge cererea formulată de pârâta de obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./24.04.2015
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
