Acţiune în constatare. Sentința nr. 1363/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1363/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 14993/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1363/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul D. Ș. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, prin avocat D. G. și martorul F. N., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la data de 4.03.2014 reclamantul a depus la dosar procesul-verbal de informare privind medierea, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită și acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și proba cu un martor în persoana numitului F. N., motivat de faptul că martorul indicat prin acțiune se află internat în spital, a suferit un accident vascular cerebral.
Instanța în temeiul art. 258 NCPC încuviințează cererea de probatoriu formulată de reclamant ca fiind utilă soluționării cauzei și procedează la audierea martorului F. N., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Reclamantul, prin avocat, precizează perioada pentru care solicită recunoașterea grupei de muncă ca fiind 19.07.1972 – 10.06.1973 și 16-12.1974 – 01.04.2001 și depune la dosar în scris această precizare.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschise dezbaterile pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II pct. 41, 69 și 79 în procent de 100%, obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4.11.2013, reclamantul D. Ș. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 10.07._73 și 16.12._10 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 41, 69 și 79 și să oblige pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., atelier întreținere, Fabrica Aparataj Electric Rotative în perioadele menționate, în meseria de lăcătuș, desfășurând activități similare cu cele desfășurate de electricienii de întreținere pe care pârâta i-a încadrat în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct 41,69 și 70.
Efectua operații de găurire, ajustare, pilire și degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline,utilizând materiale cu risc foarte ridicat pe bază de mică, bandă de sticlă impregnată cu rășină, provocând boli profesionale. Se mai folosea și substanțe decapante care degajau vapori puternici.
Activitatea se desfășura în condiții de noxe, fum, gaze pentru că nu exista ventilație. A învederat instanței că desfășura aceste activități 100 % din programul normal de lucru.
Totodată reclamantul a arătat și faptul că atelierul în care a lucrat se regăsește în lista locurilor de muncă cu risc profesional, conform tabelului emis de pârâtă sub nr._/30.09.2007, tabel în care se regăsesc colegi ai săi care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă. Ca atare, aceștia s-au bucurat de recunoașterea grupei a doua de muncă.
În susținere a invocat și prevederile art 3 din Ordinul 50/1990 potrivit căruia ,, Beneficiază de încadrarea în grupele I si II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 si 2.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept a invocat prevederile Ordinului 50/1990, art. 35 C.P.C. și art. 40 alin. 2 litl. h Codul muncii.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii carnet de muncă, CI, adeverință, practică judiciară.
A solicitat judecarea în lipsă.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 09.01.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de muncă al reclamantului nefiind încadrat în grupa a II a de muncă.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un loc de muncă ce nu a fost încadrat în nicio grupa de munca, fapt ce rezultă și din anexa 7A/Aparataj Electric E. .A mai invocat pârâta că în atelier nu existau noxe și că operațiunile efectuate de reclamant nu se regăsesc la nicio poziție din anexa II la Ordinul 50/1990.
În susținere, pârâta a depus tabel cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997 la divizia Aparataj Electric E. și anexa 7A la CCM/1997 Aparataj Electric.
În drept pârâta a invocat art. 205 -208 C..
La data de 10.01.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă, în plus indicând ca temei legal și pct. 29 din anexa II a Ordinului 50/1990 .
La data de 13.03.2014 reclamantul a formulat precizare la acțiune prin care a indicat perioada pentru care solicită încadrarea în grupa a II a de muncă și anume 19.07._73 și 16.12._01.
Instanța în temeiul art. 258 NCPC a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu un martor pentru reclamant ca fiind utilă soluționării cauzei și a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului se retine că în perioada dedusă judecății aceasta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de lăcătuș.
Din declarația martorului reiese că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată în calitate de lăcătuș, în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia.
Reclamantul desfășura operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline, operații de reparare a cuvelor pentru impregnarea bobinelor, în timpul reparării acestora și în același mediu efectuându-se operații impregnare a bobinelor în celelalte cuve de alți muncitori, operații la cuptoarele de tratamente termice. În urma efectuării acestor operații rezultau praf, vapori de sare etc.
Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar - ..12.2013 pronunțată de Tribunalul D..
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct 69 și pct. 79.
În consecință, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 19.07.1972 – 12.06.1973 și 16-12.1974 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69 și 79.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul D. Ș., cu domiciliul în C., ..3, . 2, .,CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..80, jud D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 19.07._73, 16.12.1974 - 1.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa 2, pct.69, 79, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
M. G. M. C. C. S. L. S.
Red și tehnored. Jud. M. G.
SMC și l.s.
4Ex/31.03.2014
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 641/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
