Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3675/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3675/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 5666/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3675/2014
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVAȚĂMÂNT D. pentru membrul de sindicat B. A. cu sediul în C., .. 6, jud. D. în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. "I. C.", cu sediul în C., ., jud. D. și C. L. C., cu sediul în C., . nr.7, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă general, material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru reclamantă, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare atât cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. cât și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată sub nr…., reclamantul U. S. Independente din Învățământ D., în numele membrului de sindicat….a chemat în judecată pârâții …..și C. L. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, aceștia să fie obligați la plata (sub forma diferențelor salariale) către membrul de sindicat, în conformitate cu prevederile L 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ținând cont de prevederile L 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și legii nr. 330/2009, începând cu data de 14.05.2011, utilizându-se coeficientul de 1.000 în cuantum de 400,00 lei.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că membrul de sindicat are calitatea de angajat al pârâtei unitatea de învățământ.
Astfel, și după data de 14.05.2011 aplicarea prevederilor L 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar, trebuie să fie raportate la prevederile L 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008, acesta fiind motivul pentru care solicită ca, începând cu data de 14.05.2011 pârâții să calculeze și să plătească aceste drepturi salariale ca diferență între drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea prevederilor Legii nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv învățământ, prin raportare la prevederile L 221/2008.
Astfel, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevede că " în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr._ privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Și din economia legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, reiese clar acest lucru.
Apreciază reclamantul că, în cauză, sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional al CEDO, act care face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii și obligarea pârâților la plata (sub forma diferențelor salariale) în conformitate cu prevederile L 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ținând cont de prevederile L 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și legii nr. 330/2009, începând cu data de 14.05.2011, utilizându-se coeficientul de 1.000 în cuantum de 400,00 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17, 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1, 4 și 2 din Carta Socială Europeană, art. 9, 11, 15, 16, 20, 41, 47, 53 și 154 din Constituția României, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Legea 63/2011, Legea nr. 283/2011, OG 37/2008, L 221/2008 și OG 15/2008.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri.
La cerere au fost atașate, în copie împuternicire din partea membrului de sindicat, hotărâri judecătorești privind acordarea diferențelor de drepturi salariale pe perioada 01.10._11 și practică judiciară.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin 1 pct. 2 teza finală CPP s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâtul C. local al municipiului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive, invocând pe de o parte dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2011, potrivit cărora C. L., ca autoritate deliberativă, nu poate sta în judecată, iar pe de altă parte faptul că, între părți nu există nici un fel de raport juridic.
Pe fondul cauzei, a arătat că pârâtul, în calitate de ordonator principal de credite nu are competențe de a acorda drepturi bănești pentru salariații unei instituții de învățământ, care are propria personalitate juridică.
Activitatea autorității publice locale în calitate de ordonator principal de credite din municipiu se limitează la a repartiza o sumă globală primită de la consiliile județene către ordonatorii secundari și terțiari de credite – în speță unitățile de învățământ - care îndeplinesc și rolul de centre bugetare cu personalitate juridică proprie, conform prevederilor L 273/2006 privind finanțele publice locale.
Se mai arată că unica atribuție ce ar putea avea legătură cu unitățile de învățământ este aceea de a aproba bugetul local, potrivit dispozițiilor L 215/2001, republicată, buget care, potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 4 din HG 2192/2004 se elaborează și fundamentează de către conducerea unității de învățământ prin corpul de contabili proprii ai acestora și director, se aprobă în consiliul de administrație al respectivei unități, după care se înaintează consiliului local.
Având în vedere aceste aspecte, se solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cpp.
Pârâta unitate de învățământ nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Pârâtul C. L. C. nu are calitate procesuală pasivă dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamanta, calculul și plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic, realizându - se de unitățile școlare care au calitatea de ordonator de credite.
Ca urmare instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu pentru acest pârât și va respinge acțiunea față de acesta.
Pe fondul cauzei:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți pune în discuție modalitatea de salarizare a acestora începând cu luna mai 2011 și în continuare.
Reclamanții sunt salariații unității de învățământ pârâte având funcții didactice respectiv didactice auxiliare.
Prin hotărârile judecătorești aflate la dosarul cauzei, Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, sentințe menținute de Curtea de Apel C. și confirmate de ICCJ prin decizia nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii
Ulterior Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătită, începând cu 01.01.2010 până la 13.05.2011 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, soluție pronunțată în concordanță cu decizia nr. 11/2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Reclamanții consideră că erau îndreptățiți să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanța constată că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamanți, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
"Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
În alineatul 7 se precizează că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învătamant, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învațamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum s-a arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată nu este neîntemeiată.
În ce privește susținerea că sunt incidente si prevederile art.l din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, instanța constată că este neîntemeiată deoarece în jurisprudența sa CEDO susține că nu se exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislație. Dimpotrivă statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, modificările legislative fiind în competența de apreciere a statului. Așadar statul poate adopta o lege nouă de salarizare pentru o categorie de salariați fără să se considere că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate în sensul prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, urmează a se respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVAȚĂMÂNT D. cu sediul în C., .. 6, jud. D., pentru membrul de sindicat B. A., CNP_, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. "I. C.", cu sediul în C., ., jud. D. și C. L. C., cu sediul în C., . nr.7, jud. D.,, având ca obiect drepturi bănești, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel .
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2014.
Președinte, Asistent judiciar,
M. V. C. - M. M.
A. P.
Grefier,
S. B.
Red/tehnored/ M.V
4 ex/17.06.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1363/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
