Acţiune în constatare. Sentința nr. 3042/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3042/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 1260/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3042/2014
Ședința publică de la 13 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat G. D., lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța supune discuției competența de soluționare a cauzei.
Avocat D. pentru reclamant apreciază că Tribunalul D. prin Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent să soluționeze cauza.
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, constată că este competentă general, material și teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Avocat D. pentru reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu numita I. C., nominalizată în răspunsul la întâmpinare, arătând că aceasta este prezentă la acest termen.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială solicitate de reclamant, prin apărător, în temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 Cod procedură civilă, apreciindu-le utile soluționării cauzei, sens în care procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita I. C., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat D. pentru reclamant arată că nu mai are alte probe de solicitat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, conform dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Avocat D. pentru reclamant pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 69, 27, 79 și obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe în acest sens, conform art. 40 alin. 2 lit. h din Codul Muncii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2014, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.05._93 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, pct.32, 33, 34, 69 și 79, în procent de 100 % și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei ., în perioada dedusă judecății, în meseria de lăcătuș.
Învederează instanței că, în toată această perioadă, a efectuat operațiuni de găurire, ajustare, pilire, degresare cu solvenți organici și soluții alcaline utilizând materiale cu risc foarte ridicat de îmbolnăvire pe bază de mică, banda de sticlă impregnată în rășină .
A mai arătat că, deși a lucrat în aceleași condiții ca electricienii de întreținere, unitatea le-a acordat grupa a II–a de muncă doar electricienilor, iar lăcătușilor nu, ducând la situații discriminatorii între salariați.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carnetul de muncă, carte de identitate a reclamatului, solicitând în dovedirea acțiunii,probele cu înscrisuri și testimonială, cu un martor .
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, întrucât pentru activitatea prestată de reclamant ca lăcătuș în cadrul Fabricii Aparataj Electric nu s-a acordat grupa a II a de muncă .
În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind locurile de muncă și personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă în anul 1997.
La solicitarea reclamantului, a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul I. C. în ședința publică din 13.05.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând în perioada 01.05._93 în meseria de lăcătuș, în cadrul Fabricii Aparataj Electric, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă.
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că acesta, împreună cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată în aceleași condiții și loc de muncă, având meseria de sudor, martorul obținând recunoașterea definitivă a faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin hotărâre judecătorească.
Martorul, coleg de serviciu în aceeași secție Aparataj Electric din cadrul unității pârâte, reclamantul, în calitate de lăcătuș, au efectuat zilnic, pe toată perioada de lucru, operațiuni de polizare, șlefuire, ajustare și degresare a pieselor componente cu diferiți solvenți puternici (tricloretilenă, triclor, diluant ). În urma operațiunilor efectuate săreau scântei de la polizare și praf de la turnătorie ce afectau căile respiratorii, iar după șlefuirea și polizarea pieselor, tot lăcătușii executau operatiile de impregnare cu anumite lacuri, neexistând instalații de ventilare în unitate.
Reclamantul a efectuat aceste operatiuni pe parcursul întregului program de lucru de 8 ore și chiar suplimentar, lucrând in conditii grele cu zgomot puternic, pulberi diverse și la temperaturi foarte ridicate .
Pârâta nu a încadrat activitatea desfășurată de reclamant pe perioada dedusă judecății în grupa a II- a de muncă în mod nejustificat iar faptul că Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data la care această lege a intrat în vigoare, 01.04.2001, nu conduce la o altă concluzie în privința cererilor vizând o perioadă de timp anterioară datei indicate, actul normativ producând efecte juridice în interval de timp vizat.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamant, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acestuia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 33 și 34 din Ordinul 50/1990.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru și chiar suplimentar iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, având aceeași meserie și efectuând aceleași operațiuni, au obținut recunoașterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu unitatea pârâtă din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerile pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de o comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept.
Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din mențiunile carnetului de muncă al reclamantului, coroborate cu declarația martorului, rezultă funcțiile, activitățile și condițiile de muncă ale reclamantului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 33 și 34.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioada 01.05._93 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, pct. 33 și 34, în procent de 100 %. și va obliga pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, în conformitate cu disp. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul D. G. ,având CNP_ ,cu domiciliul în mun. C., str. ..17, ..1,. în contradictoriu cu pârâtul S.C. E. S.A. cu sediul în mun. C., .. 80.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.05._93 se încadrează în procent de 100% în grupa a II-a de muncă conform Anexei II pct. 33,34 din Ordinul 50/1990.
Obligă pe pârâtă să elibereze o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2014.
PREȘEDINTE,
C. D. P.
Asistent judiciar, C. D.
Asistent judiciar, A. V.
Grefier, L. R. M.
Red.Jud.C.P./As.jud.C.D.
23.05.2014-4 ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 985/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
