Acţiune în constatare. Sentința nr. 1492/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1492/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 16147/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1492/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Steluța G.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant P. C. și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat D. A. lipsind societatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art. 269 Codul Muncii.
Având cuvântul pe cererile de probatorii, avocat D. depune precizare la acțiune și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și în suplimentare depune practică judiciară și tabelul cu locurile de muncă încadrate în grupa a II a de muncă și proba testimonială cu martorul M. E..
Instanța încuviințează probele solicitate, în temeiul disp. art. 258, rap. la art. 255 C.p.c.
Instanța administrează proba testimonială cu martorul M. E. a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată la acest termen, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în perioadele 08.08.1974 – 16.06.2000 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, pct.3 și Anexa 2, grupa II, art. 46, art. 69, art. 160 și Ord. 125 art. 9 grupa IIși, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, conform art. 40 alin.2 litera h din Codul Muncii.
În motivare a arătat că în perioada 08.08._00 a fost salariat al unității pârâte, în meseria de compresorist, secția mecano – energetic și atelierul compresoare, fabrica RMU, conform înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă sera AH_.
A arătat că din anul 1974 și până în anul 1977 a lucrat ca lăcătuș reparații utilaje ce deserveau fabricile turnătorie, confecții metalice, etc.
A menționat faptul că, pentru reparațiile utilajelor folosea materiale periculoase și toxice cum ar fi: tricloretilena, gaz, whitespirt, petrol, snur de azbest, acid clorhidric, vopseluri, etc.
Ca operații, demonta utilajele în părți componente, spăla și degresa piesele, înlocuia piesele defecte, efectua ungerea lor, schimba garnituri de etanșare care erau din azbest, izola cu azbest pereții cuptoarelor, apoi montam aceste piese, făcea probe mecanice, înlocuia rulmenții, benzile rupte, manipula piesele grele.
Reclamantul menționează faptul că, a lucrat în aceste condiții de muncă nocive, grele și periculoase, temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, vapori de vopsele, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații ultraviolete, curenți puternici de aer, etc.
Totodată, a învederat instanței faptul că, din data de 01.11.1977 și până în data de 31.03.1990 a lucrat în atelierul compresoare aceeași secție mecano - energetic, în meseria de lăcătuș și ulterior din data de 01.04.1990 și până în data de 16.06.2000 a fost trecut în meseria de compresorist în cadrul aceluiași atelier compresoare făcând aceleași lucrări ca și atunci când a fost trecut în carnetul de muncă ca lăcătuș, fiindu-i schimbată doar încadrarea, activitatea fiind aceeași.
A arătat faptul că, începând cu data de 01. 04.1990 și până la data de 02.1997 pârâta l-a încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 75%, iar din data de 01.12._00, l-a încadrat în grupa a II-a de muncă fără să precizeze procentul, conform înregistrărilor din carnetul de muncă, poz. 59 și 83 și deși a lucrat în același loc de muncă, în aceleași condiții și cu aceleași materiale.
A învederat instanței faptul că, din anul 1990 și până în anul 2000, pârâta i-a acordat spor de toxicitate și spor de muncă grea, conform adeverinței 4499/2013.
În drept au fost invocate dispozițiile Ordinului 50/1990 republicat și Anexa II, art. 46, art. 69, art. 160; Ord. 125, pct. 9, pct. 3 art. 35 C pr civ și art. 1528 Codul Cod civil.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie: buletinul de identitate, carnet de muncă, adeverința nr. 4799/09.10.2013, adeverința nr. 4798/09.10.2013, situația locurilor de muncă pe categorii de personal care beneficiază de sporuri de condiții grele, nocive și periculoase, penibile, concediu de odihnă suplimentar și program redus, lista locurilor de muncă cu risc profesional, situația bolilor profesionale înregistrate la societatea pârâtă, practică judiciară.
La data de 14.01.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a învederat instanței că reclamantul a desfășurat activitatea într-un singur loc de muncă, desfășurând activități ce sunt încadrate în grupă de muncă limitative, adică, începând cu 01.04.1990, așa cum rezultă din anexa 6 E la CCM E., drept pnetru care a primit grupa de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa2, poziția 6.
Pârâta menționează că, pe perioada 01.04._00, a fost încadrat la grupa a II-a de muncă conform Ordinului 125/1990, poziția 6 din anexa 2 a cestui ordinului, fără să se facă încadrarea și pe perioada lucrată anterior deoarece acest ordin a respectat principiul retroactivității legii prevăzut în art. 1 din vechiul Cod civil.
Totodată, menționează că, pentru perioada anterioară, nu s-a acordat grupa a II-a de muncă la salariații ce au lucrat la atelierul compresoare deoarece nu s-a aplicat nicio poziție din anexele Ordinului 50/1990 în E., secția ME.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie tabelul cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997, anexa 6E la CCm E..
La data de 23.01.2014, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea apărărilor formulate de pârâtă, nefiind reale.
Astfel, învederează instanței că a fost angajatul pârâtei în perioada 08.08._77, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, apoi a revenit de la data de 01.12.1977 – 02.06.2000, fapt neadevărat deorece s lucrat neîntrerupt în cadul .. din data de 08.08._97 și 01.12._00, având contract de muncă pe perioadă nedeterminată, așa cum se poate observa din carnetul de muncă.
La data de 25.02.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare la acțiunea introductivă prin care a solicitat instanței acordarea grupei de muncă a II-a de muncă pentru perioadele: 08.08._97, 01.12._00.
În cauză a fost administrată proba testimonială cu un martor, fiind audiat martorul M. E. a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând și prevederile legale în materie, instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte . o în meseria de lăcătuș și compresorist în perioada 08.08.1974 – 16.06.2000.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat ca lăcătuș și compresorist pe toată durata raportului de muncă așa cum arată și pârâta în întâmpinare.
Așa cum rezultă din declarația martorului M. E. audiat în cauză, activitatea reclamantului consta în executarea de lucrări de prelucrare a pieselor din diferite tipuri de materiale, de reparare a compresoarelor de mare capacitate ce erau compuse din piese foarte grele în condiții de zgomot și praf rezultat în urma operațiunilor de finisare. În timpul operațiunii de polizare și sudură se degajau praf și vapori toxici. În afara noxelor rezultate din propria activitate suporta și noxele din activitatea celorlalte ateliere.
Cât privește perioadele 08.08._97 și 01.12._00, pârâta nu a încadrat activitatea reclamantului în grupa de muncă în mod nejustificat, condițiile de muncă rămânând aceleași, așa cum rezultă din probele administrate.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupele de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Instanța va avea în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantului, care lucrau în aceleași condiții ca și aceasta, au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța nu poate reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Susținerea pârâtei că activitatea reclamantului nu poate fi încadrată în grupele de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamant 08.08._97 și 01.12._00 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului 50/1990, anexa II, art. 46, art. 79, art.160 și Ordinul 125/1990, art.6.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. C. având C.N.P._, domiciliat în C., .. I. C., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. C. cu sediul în C., calea București, nr. 80, jud. D.
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâtă în perioadele 08.08._97 și 01.12._00 se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr.50/1990 pct.3, Anexa II, art.46, art.69, art.79, art.79 și Ordinul nr.125/1990 art. 6.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19.03. 2014.
PREȘEDINTE,
R. Steluța G.
Asistent judiciar, C. - M. M.
Asistent judiciar, A. P.
Grefier C. C. P.
Red. Asis. Jud. A.P./Jud.R.S.G.
4 ex./04.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 211/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
