Acţiune în constatare. Sentința nr. 4033/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4033/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 4411/63/2014
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4033/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta S. L. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 269 alin. 2 C. muncii, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății și legal investită și acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și proba cu un martor în persoana numitei M. E.. Depune la dosar practică judiciară.
Instanța în temeiul art. 255, 258 NCPC încuviințează cererea de probatoriu formulată de reclamant ca fiind utilă soluționării cauzei și procedează la audierea martorului M. E., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II pct. 34 în procent de 100%., obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 25.03.2014, reclamanta S. L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate în contradictoriu cu pârâta . că activitatea desfășurată de aceasta în meseria de frezor, respectiv rectificator, în perioada 19.03.1977 – 01.04.1992, se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2, pct. 34. și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajatul pârâtei din data de 19.03.1977 cu contract individual de muncă, desfășurând activitatea de frezor în perioada 19.03._80 respectiv rectificator în perioada 01.12.1980 – 01.04.1992.
Arată că și-a desfășurat activitatea . în permanență a efectuat operații de nituire.
Învederează reclamantul că în cadrul aceleiași hale se efectuau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule, zgomotul produs depășind limitele maxime admise.
Arată că efectua și microașchiere, operație în urma căreia se degaja pulbere microscopică eliminându-se și vapori toxici în atmosferă.
Reclamantul arată ca în concret desfășura activitate de polizare, șlefuire, lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase, în condiții de muncă fără ventilație sau instalații de anihilare a pulberilor degajați.
A mai susținut reclamantul că activitățile enumerate se desfășurau în aceste condiții pe tot parcursul programului de lucru .
Reclamantul a mai arătat că a solicitat instanței eliberarea unei adeverințe de la intimată, însă aceasta a refuzat să dea curs cererii.
În drept a invocat art.35 C. și Ordinul 50/1990 anexa 2 poz. 34 și 83.
A solicitat proba cu înscrisuri și martori pe care i-a nominalizat prin acțiune.
Reclamantul a depus xerocopie CI, xerocopie carnet de muncă.
Pârâta a formulat la data de 18.04.2014 întâmpinare în temeiul art 205 C. și art 272 Codul muncii., solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că activitatea desfășurată de reclamant nu a fost nominalizată la nivel de unitate ca activitate desfășurată în condiții de grupa a II a de muncă. A mai susținut pârâta că în ceea ce privește zgomotul existau mijloace de atenuare, izolare cât și ventilații amplasate în fiecare secție și că reclamantul nu se încadrează ca funcție ocupațională în acordarea sporurilor pentru muncă în condiții nocive și periculoase. Mai arată pârâta că datorită lipsei acute de comenzi și întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încărcare al salariaților era sub 50%.
A solicitat judecarea în lipsă în temeiul art 242 C..
Pârâta a depus delegație reprezentare juridică, adresa nr.I/2112/141/25.10.2013 a CNPP referitoare la situația încadrărilor în grupele de muncă ,proces-verbal nr._/28.06.1999 încheiat de Inspectoratul de Sănătate Publică D..
La data de 05.05.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care reiterează susținerile din acțiunea inițială apreciind că în cauză îi profită și pct 3 al Ordinului 50/1990.
Arată reclamantul că din actele depuse de pârâtă rezultă că activitățile din secția prelucrări mecanice sculărie se încadrează în grupa a II a de muncă, conform Ordinului 50/1990 pct 34.
A încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și cu martori pentru reclamant, în acest sens fiind audiat la termenul din 24.06.2014 pe martorul M. E. propus de reclamant, termen la care reclamantul a depus și practică juridică.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului, se retine ca in perioada dedusa judecății, acesta a lucrat ca frezor (19.03._80) și ca rectificator (01.12.1980 – 01.04.1992) în cadrul . .
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că în perioadele menționate datorită sistemului de răcire se degajau substanțe toxice și faptul că se lucra mult cu aluminiu .
Martorul arată că reclamanta a desfășurat operații și activități specifice meseriei de prelucrător prin așchiere. Reclamanta lucra cu materiale feroase și neferoase, corecta cu diamant pietrele abrazive .Răcirea pieselor executate se făcea cu emulsie din sodă caustică ,săpunuri și uleiuri toxice. Mai desfășura reclamanta operații de polizare ,în urma cărora se degajau particule foarte mici de praf și pulberi de la piatra abrazivă. Martorul a susținut că reclamanta și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste condiții pe toată durata programului de lucru. A mai arătat martorul a beneficiat de alimentație de protecție
A mai susținut martorul că se lucra și cu piese din aluminiu, folosindu-se substanțe toxice și că activitatea se desfășura în condiții de muncă fără ventilație sau instalații de anihilare a pulberilor degajați, în condiții de iluminat improprii.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în grupa a II a de muncă nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamant un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că și colegilor reclamantului le-a fost recunoscută grupa de muncă prin intermediul instanțelor de judecată, hotărâri pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Din declarația martorului M. E. reiese că acesta, împreună cu reclamanta, au lucrat în perioada de timp specificată în aceleași condiții și loc de muncă. Îndeplineau sarcini și activități similare, ocupând funcțiile de rectificator și frezor.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 34.
În consecință, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 19.03.1977 – 01.04.1992 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 34.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S. L. ,având CNP_, cu domiciliul în C., ..4, ..1, . contradictoriu cu pârâta . ,cu sediul în localitatea Ghercești, ., D., .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 19.03._92, se încadrează în procent de 100% în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 Anexa II pct. 34. Obligă pe pârâtă să elibereze o adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de comunicare. Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. D. P. A. V. C. D. L. S.
Red.Jud.C.P./As.jud.C.D.
4 ex./ 02.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
