Acţiune în constatare. Sentința nr. 6779/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6779/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 8326/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6779/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant T. V.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare obligatia de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns - reclamant - T. V. reprezentat de avocat D. A. - pârât - .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competenta în conformitate cu dispoz. Ncpc.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat D. A. pentru reclamant, învederează că dosarul se poate soluționa la acest termen, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și proba testimoniala cu un martor, respectiv M. Jeane..
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu un martor pentru dovedirea situației de fapt.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul M. Jeane., a cărui declaratie a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. A. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 30.05.2014 reclamantul T. V. a chemat în judecată pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că activitatea desfășurată de acesta în perioada 12.10._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 pct. 3 și Anexa II și art 45, art 47, art 69, art 79 ,art 160 si art 211 si în procent de 100 %.și în temeiul prevederilor art. 40 alin 2 din Codul Muncii, să oblige pârâta la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În susținerea acțiunii, arată că în perioada solicitată a fost angajat al pârâtei îndeplinind
functia de inginer Fabrica locomotive serviciul urmarire productie .
Reclamanta T. V. a aratat in actiunea formulata ca a desfasurat activitate in cadrul pârâtei care a constat in urmarirea executarii proceselor de productie care se desfasurau in toata uzina E. si aveau legatura directa cu fabricatia de locomotive .
In cadrul fabricii MER urmarea in toate fazele executia motoarelor si generatoarelor electrice, constata defectele urmarea operatiunile de demontare, spalare, degresare a partilor componente.
In cadrul fabricii Transformatoare urmarea executia si montarea transformatoarelor pentru locomotive.La Fabrica Turnatorie urmarea fazele de executie a pieselor turnate undeerau cele mai grele conditii de munca existau in permanenta noxe ( praf, gaze, fum, pulberi ).
Reclamanta arata faptul ca in cadrul fabricii nu existau sisteme de absorbtie si ventilatie erau temperaturi vara foarte ridicate si iarna foarte scazute.
În susținerea acțiunii reclamantul a a invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale, Decizia 258/2004 a ICCJ si jurisprudență CEDO cauza B. contra României.
În scop probator, reclamanta a depus un set de acte: fotocopie CI, carnet de munca, buletine de determinări toxicologice, fișă de risc profesional practica juridica privind colegi ai reclamantului care au obținut grupa a II-a de muncă în procent de 100%, împuternicire avocațială.
În drept a invocat prevederile Ordinului 50/1990 pct. 3 și Anexa II și art 45, art 47, art 69, art 79 ,art 160 si art 211.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 270 din Codul muncii.
La data de 23.09.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune având in vedere ca au trecut mai mult de 12 ani de la abrograrea Ordinului 50/1990 si a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,
În drept pârâta a invocat prevederile art. 205 NCPC și a depus în susținere anexa 7 la CCM 1992 privind condițiile de muncă
La termenul din data de 25.11.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu martor pentru reclamant respectiv martorul M. Jeane pe care l-a audiat sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosarul cauzei.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Instanta in baza art 248 cod proc civila se va pronunta asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pe care o va respinge cu urmatoarea motivare :
Noul cod civil reglementează atât situațiile de imprescriptibilitate a dreptului la acțiune, cât și cazurile în care se instituie termene speciale de prescripție sau cazuri speciale în care intervine prescripția. Art. 2502 stabilește caracterul de excepție al imprescriptibilității dreptului la acțiune și reglementează în mod expres cazurile concrete de imprescriptibilitate în materii în care protecția specială este necesară.
Astfel, potrivit art. 2502 alin. 2 N.C.civ., dreptul la acțiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum și ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercițiul său nu poate fi limitat în timp.
Sunt considerate, ca având caracter imprescriptibil o . acțiuni în justiție între care și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Acțiunea formulată este o acțiune în constatare, care are ca scop constatarea judecătorească a existenței dreptului subiectiv al reclamantului față de pârâtă.
Acțiunea este imprescriptibilă deoarece reclamantul nu urmărește un drept patrimonial sau obligarea pârâtei la executarea unei pretenții, ci solicită ca instanța să constate existența unui drept stabilit prin Ordinul 50/1990, respectiv grupa de muncă, iar Ordinul 50/1990 și actele normative ce-l succed și-l completează nu prevăd nici un termen în care trebuie stabilite grupele de muncă de către patronate și sindicate.
Totodată, în ipoteza în care s-ar aprecia că acțiunea poartă asupra realizării unui drept cu caracter patrimonial, aceasta nu trebuia să constate prescris dreptul la acțiune în conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, întrucât, în conformitate cu legislația europeană care are prevalență asupra normelor legale ale dreptului intern, drepturile salariale, cât și dreptul la pensie, reprezintă un veritabil drept de proprietate al persoanei, caz în care dreptul la acțiune în realizarea acestui drept de proprietate este imprescriptibil.
Ca urmare, cererea reclamantului reprezintă o acțiune în constatare a dreptului său de a beneficia de încadrarea în grupa II de muncă pentru activitatea desfășurată, acțiune care este imprescriptibilă și nu o acțiune în constituire de drepturi in consecinta instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele ce vor fi în continuare dezvoltate, va fi admisă, iar apărările societății pârâte vor fi înlăturate
Din declarația martorei M. Jeane colega de serviciu cu reclamanta reiese că aceasta a lucrat ca inginer in productie la Fabrica Locomotive unde avea responsabilitatea urmaririi si executiei reperelor, subansamblelor si ansamblelor care intrau in componenta locomotivei in toate fazele de executie ale acesteia.
Mentioneza martora ca reclamanta având in vedere ca lucra in toate fabricile uzinei E. suporta noxele de la toate fabricile respectiv praf de mica, praf de sticla, fulgi de azbest fum gazele rezultate in procesul de vopsire.
Martora a susținut că reclamana și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Martorul M. Jeane a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească nr. 3946/24.04.2013. Martorul G. I. a obținut recunoașterea că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință nr. 4746/11.09.2012. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se și în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului 50/1990 pct. 3 și Anexa II și art 45, art 47, art 69, art 79 ,art 160 si art 211 si Ordinul 125/1990 pct 71 .în procent de 100 % din programul de lucru.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de pârâta în întâmpinare.
Admite cererea. formulata de reclamanta T. V. CNP_ cu domiciliul in C., . 46 . . in contradictoriu cu pârâta . cu sediul in C., . 80 jud D. .
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 12.10._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 pct 3 anexa 2 art 45, art 47, art 69, art 79, art 160 si art 211 si Ordinul 125/ 1990 pct 71 în procent de 100 % .
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 25 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red jud MN / As. IG / 4 ex / 03.12.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
