Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4867/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4867/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 16906/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4867/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant F. G. - A., în contradictoriu cu pârât S.C. R. R. S.A, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.09.2014, dată la care a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La 17.12.2013 reclamanta F. G. - A., a chemat în judecată pârât S.C. R. R. S.A, solicitând obligare pârâtei la plata sumelor corespunzătoare sporului de 75% din salariul de bază pentru orele lucrate în afara duratei normale a timpului de muncă în perioada 01.02.2013 – 04.10.2013 conform art 123 din Codul Muncii sume ce urmează a fi indexate și reactualizate precum și obligarea pârâtei la plata sumelor corespunzătoare sporului de 50% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de sâmbătă și duminică în perioada 01.02.2013 – 04.10.2013 conf art 137 din Codul Muncii sume ce urmează să+ fie indexate, majorate și reactualizat, obligarea pârâtei la plata sumelor corespunzătoare sporului de 100% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sărbătoare legală con fart 139 din Codul Muncii ce urmează să fie indexate, majorate și reactualizate și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei din data de 1.02.2013 până la 4.10.2013 în funcția de șef proces fabricație conform contractului individual de muncă nr 757/31.01.201, durata timpului de lucru fiind de 8 or epe zi, 40 de ore pe săptămânal.
In fapt a lucrat peste durata normală a timpului de muncă săptămânal precum și în zilele de repaus săptămânal de sâmbătă și duminică și în zilele de sărbători legale fără să beneficieze de compensare cu timp liber corespunzător sau de plată a acestora.
Evidenta acestor ore rezultă din caietul de ore suplimentare în care se menționa or intrării și ora ieșirii din unitate.
A invocat prev art 123,137,139 din Codul Muncii.
A solicitat proba cu înscrisuri și cu expertiza contabilă care să stabilească numărul acestor ore și, să verifice dacă au fost compensate corespunzător, dacă au fost plătite iar în caz contrar să stabilească contravaloarea acestora.
A depus la dosar certificat de informare privind avantajele medierii, contract individual de muncă, copia caietului de prezentă.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat în principal anularea acțiunii pentru neîndeplinirea dispozițiilor art 194 alin 1 din Cod pr civilă în subsidiar respingerea ca inadmisibilă având în vedere că reclamanta nu a solicitat compensarea cu ore libere plătite, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece consideră că nu se face dovada prestării activității în afara timpului normal de muncă, la solicitarea angajatorului sau prestarea muncii în zile de repaus săptămânal sau de sărbători legale, cu cheltuieli de judecată.
A depus la dosar cerere de concediu aprobată, notificare trimisă de reclamantă pârâtei, răspunsul comunicat, practică judiciară.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare în care a solicitat respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată deoarece cuantumul sumei urmează să fie stabilit printr-o expertiză contabilă, nefiind cunoscut la data formulării acțiunii, respingerea excepției inadmisibilității deoarece compensarea cu timp liber corespunzător sau plata acestor ore nu e condiționată de formularea unei cereri exprese din partea salariatului de compensare cu timp lucrat.
În ședință publică instanța a respins excepția privind nulitatea cererii de chemare în judecată deoarece reclamanta a indicat generic obiectul, cu suficiente elemente care să ducă la determinarea acestuia( tipul de ore ce pretinde a-i fi plătite, temeiul legal al acestora, perioada) a respins excepția inadmisibilității deoarece codul muncii nu condiționează promovarea acțiunii în pretenții pentru plata unor diferențe de drepturi salariale, de parcurgerea unei proceduri prealabile cum susține pârâta.
De asemenea a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiza contabilă, cu obiectivele menționate de reclamantă, expertiză ce a fost realizată de expertul contabil G. I., numit prin tragere la sorți. Acesta a depus la 11.06.2014 raportul de expertiză contabilă iar la 22.08.2014 răspunsul la obiecțiunile la expertiză formulată de părți.
Ambele părți au depus și concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele :
Reclamanta a fost angajata pârâtei din data de 1.02.2013 până la 4.10.2013 în funcția de șef proces fabricație conform contractului individual de muncă nr 757/31.01.201, durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămânal.
In fapt reclamanta a lucrat peste durata normală a timpului de muncă săptămânal, precum și în zilele de repaus săptămânal de sâmbătă și duminică și în zilele de sărbători legale fără să beneficieze de compensare cu timp liber corespunzător sau de plată acestora.
Evidenta acestor ore rezultă din caietul de ore suplimentare în care se menționa ora intrării și ora ieșirii din unitate și este confirmată prestarea muncii peste durata normală a timpului de muncă săptămânal, precum și în zilele de repaus săptămânal de sâmbătă și duminică și în zilele de sărbători legale și de expert.
Astfel din cuprinsul raportului de expertiză contabilă rezultă că reclamanta a efectuat în perioada februarie - octombrie 2013 un număr total de 76 ore și 40 minute, din care 60 ore și 30 minute peste timpul normal de lucru, 9 ore și 25 de minute în zilele de repaus săptămânal și 6 ore și 25 de minute în zilele de sărbătoare legală.
Dintre acestea au fost compensate cu timp liber corespunzător 40 ore, în urma cererii nr. 1589/30.09.2013, formulate de reclamantă, astfel că 36 ore și 40 minute nu au fost nici compensate și nici plătite.
Expertul a stabilit că cele 36 ore și 40 minute nu au fost nici compensate și nici plătite sunt ore suplimentare efectuate în lunile aprilie și mai 2013. Orele lucrate în zilele de repaus săptămânal au fost din luna iunie 2013 și au fost compensate cu timp liber corespunzător.
Pentru cele 36 ore și 40 minute lucrate suplimentar expertul a calculat suma cuvenită în cuantum net de 883 lei având în vedere prevederile art. 123 alin. 2 din codul muncii care reglementează un spor ce nu poate fii mai mic de 75% și prevederile contractului colectiv de muncă care stabilesc un spor de 100% pentru munca peste durata normală a timpului de lucru.
Astfel potrivit art. 120 din codul muncii "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia", conform prevederilor art. 122 din codul muncii, iar "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia" așa cum prevede art. 123 alin. 1 din codul muncii.
Susținerea pârâtei că reclamanta nu a solicitat compensarea cu timp liber corespunzător nu exonerează de răspundere angajatorul pentru nerespectarea obligațiilor care îi reveneau, printre care obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii potrivit căreia angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.
Pe de altă parte este atributul angajatorului de a organiza activitatea salariaților, iar cu acest prilej trebuie ca angajatorul să asigure salariaților toate drepturile prevăzute de lege.
În plus legea nu prevede ca și condiție prealabilă pentru plata orelor suplimentare formularea unei cereri din partea salariatului de compensare cu timp liber.
Instanța nu va reține nici susținerea pârâtei că nu ar fi existat solicitarea angajatorului pentru efectuarea orelor suplimentare, condiție esențială prevăzută de art. 121 din codul muncii.
Solicitarea angajatorului nu trebuie să fie expresă, sau scrisă neapărat. Poate să rezulte din felul în care este organizat programul de lucru, din faptul că salariaților nu li s-a stabilit un program de lucru precis, din faptul că nu s-au luat măsuri pentru a limitat prezența la serviciu a salariaților doar pe durata normală a timpului de lucru. Acceptând prezența acestora la serviciu în afara programului normal de muncă, cerându - le să consemneze exact ora sosirii și a plecării echivalează cu solicitarea angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare.
De asemenea este obligația angajatorului să țină evidența timpului de muncă prestate de fiecare salariat, obligație reglementată de art. 119 din codul muncii, iar din constatările expertului rezultă că nu a făcut acest lucru, singura evidență a prezenței salariaților fiind registrul de intrări ieșiri, iar potrivit acestuia reclamanta a efectuat ore suplimentare ce se impune a fi plătite.
Față de cele arătate mai sus instanța va admite cererea, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma netă de 883 lei conform raportului de expertiză
În baza art. 453 din NCPC va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariul .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta F. G. - A., CNP_ cu domiciliul în C., . M 13, ., județul D. cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat " C. R." – reprezentant convențional, cui sediul în C., ., . 1, . a chemat în judecată pârât S.C. R. R. S.A, cu sediul în Calafat, . _ V 5, județul D..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma netă de 883 lei conform raportului de expertiză și suma de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 24 septembrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red.Jud.C.D.
Tehnored.M.J.
4 ex - 21.10.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4937/2014. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 6779/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
