Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 384/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 384/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 18990/63/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 384/2014

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. I.

Asistent judiciar M. D.

Asistent judiciar C. E. I.

Grefier S. P.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. DE P. POIANA M. și pe pârât D. M., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială

La apelul nominal făcut în ședința publică ,au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depusă la dosar din partea apărătorului reclamantului cerere prin care solicita acordarea unui nou termen, întrucât din cauza condițiilor meteo nefavorabile nu se poate prezenta, iar in cazul in care nu se va acorda termen solicita judecarea cauzei în lipsă.

Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul reclamantului ca nejustificata si având în vedere că prin cererea depusă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Constatându-se dosarul în stare de judecată s-a trecut la soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea formulata la data de 31.10.2012 de catre reclamantul S. DE P. POIANA M., impotriva paratei D. M., in calitate de asistent medical principal - gestionar, pentru ca acesta sa fie obligata la plata sumei de 23.532,54 lei, reprezentand valoarea obiectelor de inventar ce lipsesc din gestiunea paratei si la plata cheltuielilor de judecata.

Reclamanta a sustinut ca parata D. M. este angajat in functia de asistent medical principal M, la sectia de P. IV, iar in perioada 16.08._10 aceasta a avut functia de asistent sef al acestei sectii, avand ca sarcini de serviciu si aprovizionarea de la magazia centrala cu inventar moale, raspunzand de gestiunea acestora.

Prin decizia nr. 114/15.07.2010 data de directorul spitalului, s-a dispus incetarea numirii in functia de asistent sef sectia de P. IV a paratei, iar prin decizia nr. 121/19.07.2010 s-a constituit o comisie de inventariere a gestiunii detinute pana la data de 16.07.2010 de parata.

Prin procedul verbal de inventariere incheiat la 31.07.2010 s-a stabilit ca existau lipsuri in gestiune sectiei in valoare de 31.174,93 lei.

Reclamanta a formulat plingere penala pentru neglijenta in serviciu, cerere care a constituit dosarul penal nr. 1700/P/2010. Insa prin rezolutia data de procuror la_, s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala.

In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispoz. art 254 CM si Legea 22/1969.

Reclamanta a depus la dosar in copie, deciziile nr. 114/2010, nr.121/2010, carnetul de munca, listele de inventariere la 31.07.2010, fisa postului paratei D. M., in functia de asistent sef, nota explicativa data de parata, raportul de expertiza contabila efectuata in dosarul penal nr. 1700/P/2010, rezolutia de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea de neglijenta in serviciu.

La data de 13.03.2013, parata a depus o intampinare in care a invocat faptul ca in anii 2008 si 2009 nu au existat lipsuri in gestiune, ca asa cum rezulta din rezolutia de s.u.p prejudiciul nu este cert, si nu este dovedita legatura de cauzalitate intre fapta acesteia si prejudiciul creat, motiv pentru care a solicitat respingerea ca neintemeiata actiunea de raspundere patrimoniala.

Instanta a incuviintat efectuarea unei expertize contabile in cauza, parata facand dovada platii onorariului de expert, stabilit de instanta si a dispus audierea a doi martori, cate unul pentru fiecare parte- N. P. si N. G..

Parata a depus obiectiuni la raportul de expertiza, la care expertul a raspuns prin adresa din data de_ .

Instanta a admis proba cu acte pentru toate părțile, proba testimoniala si cu expertiza contabila.

Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:

Asa cum rezulta din cartea de munca, parata D. M. a indeplinit in perioada 16.08._10 si functia de asistent sef ala Sectiei P. IV, avand in fisa postului ca atributii raspunderea pentru aprovizionarea sectiei cu instrumentar, inventar moale si materialele necesare, intretinerea si inlocuirea acestora, raspundea de bunurile aflate in gestiunea sa, asigurand utilizarea si pastrarea lor in conditii corespunzatoare.( fila 14).

In notele explicative date de parata, aceasta a sustinut ca nu a iesit lipsa in gestiune inainte de acest ultim inventar, si ca păturile lipsa in gestiune au fost date pe teren.

Din declaratia martorului N. P., rezulta ca parata, in calitate de sef sectie, era cea care gestiona si in fapt materialele din magazia la care doar aceasta avea acces, fiind resposabila de intrari si iesiri.Materialele erau impartite pe sectie pe baza unui proces verbal de predare primire.A sustinut ca o data pe an se forma o comisie care hotara cu privire la materialele ce urmau a se casa, ocazie cu care se incheia un proces verbal.

Aceste aspecte rezulta si din declaratia martorului N. G., care relateaza ca doar asistenta sefa avea acces la materialele din magazine, care de altfel preda pentru casare bunurile deteriorate pe baza de process verbal.

Din raportul de expertiza efectuat de catre expert S. V., rezulta ca valoarea bunurilor gasite lipsa in gestiunea paratei D. M. este in valoare totala de_,54 lei, aceasta suma fiind prinsa in evidenta contabila in fisa de conturi ,, Debitori". Expertul a mai precizat ca aceasta suma reprezinta valoarea contabila la pretul de achizitie a acestora.

Conform procesului verbal incheiat la sediul Spitalului de P. la data de 10.09.2013 cand expertul a realizat expertiza, partile nu au avut obiectiuni si nu au depus inscrisuri suplimentare.

In raspunsul dat la obiectiuni, experul a precizat ca pentru bunurile lipsa nu s-a putut stabili gradul de uzura si nici daca au fost folosite efectiv, astfel incat au fost luate in considerare preturile de achizitie, intrucat din expertizarea documentelor la sediul spitalului a rezultat faptul ca pentru bunurile gasite lipsa in gestiunea paratei nu exista documente, respective procese verbale de predare a subinventarului pe sectie, care sa dovedeasca darea in folosinta efectiva a acestora.

Din dispozitiile art.1 din Legea nr. 22/1969 rezulta ca ,,Gestionar, in intelesul prezentei legi, este acel angajat al unei organizatii socialiste care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a unei organizatii socialiste, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile"

In art. 24 se arata ca angajatii raspund material, potrivit codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni Gestionarul raspunde integral fata de unitatea pagubita pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.

Din probele administrate nu a rezultat nici ca pe acesta perioada la care se refera atragerea raspunderii paratei, paguba in gestiune a fost cauzata alaturi de gestionar-asistentul sef si de alt angajat, fapt care sa determine o raspundere proportionala.

Respectând principiul simetriei, art. 254 din Codul Muncii reglementează răspunderea patrimonială a salariaților, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, atunci când produc pagube angajatorului lor.Pentru existența acestei răspunderi trebuie intrunite mai multe condiții:

– să fie vorba de o pagubă materială;

– paguba să se datoreze vinovăției salariatului;

– această pagubă să aibă legătură cu munca celui vinovat.

Alineatul (2) reglementează cauzele exoneratoare de răspundere sau de neresponsabilitate.

În afară de forța majoră, în rândul acestor cauze se pot număra: starea de necesitate, ordinul de serviciu, acordul angajatorului, etc. Riscul normal al serviciului poate fi normat sau nenormat. Noțiunea de risc al serviciului privește efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii, care atunci când se înscriu în sfera normalului, transformă acest risc în patrimoniul angajatorului.

Din dispozitiile mentionate rezulta deci ca pentru angajarea răspunderii patrimoniale este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții și anume calitatea de salariat la unitatea angajatoare păgubită, fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a salariatului în legătură cu munca sa, săvârșită cu vinovăție, producerea unui prejudiciu în patrimoniul unității și existența unui raport de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciu.

Observând probatoriul administrat in cauza, se reține că pârâta a produs un prejudiciu reclamantei în cuantum de 23.532,54 lei, reprezentând lipsă în gestiune, pagubă constatată cu ocazia inventarului efectuat la data de 31.07.2010.

Instanța constată astfel, că intimata a îndeplinit sarcina probei instituită de dispozițiile art. 272 Codul Muncii, referitoare la răspunderea materială a salariatului, făcând dovada atât a lipsei în gestiune, cât și a întinderii acesteia, a vinovăției pârâtei gestionare, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul produs (constând în lipsa în gestiune ) și vinovăția pârâtei.

Pe de alta parte, pârâta nu a administrat probe în cauză pentru a dovedi inexistența lipsurilor invocate și dovedite de reclamantă, precum și lipsa vinovăției sale în producerea prejudiciului în patrimoniul societății.

In speta, se retine ca prejudiciul produs reclamantei se datoreaza culpei paratei si are legătură cu munca acesteia, fiind astfel intrunite toate conditiile necesare pentru existenta răspunderii patrimoniale a salariatului, respectiv a paratei, care nici nu a invocat sau dovedit in aparare vreuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere sau de neresponsabilitate.

Pentru gestionari, prin art.25 din Legea 22/1969, derogatoriu de la dreptul comun, se instituie o prezumtie de culpa pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea lor. Prezumtia de culpa, în producerea lipsei în gestiune, este o prezumtie relativa care poate fi rasturnata de gestionar prin proba contrara.

Pârâta nu a administrat, insa, probatorii prin care sa rastoarne prezumtia de culpa si nici nu a solicitat alte probe care sa conteste valoarea stabilita prin expertiza.

Conditia existentei unui prejudiciu real si cert este îndeplinita. Astfel, în vederea angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului, prejudiciul trebuie sa fie real, efectiv, nu doar nominal; apoi prejudiciul trebuie sa fie cert, atât sub aspectul întinderii, al posibilitatii de evaluare, cât si sub aspectul existentei sale.

Față de considerentele expuse, constatând ca sunt îndeplinite conditiile existentei unei fapte ilicite si a unui prejudiciu real si cert, astfel încât, prin prezumarea culpei pârâtei (data fiind calitatea acesteia de gestionar) si a raportului de cauzalitate dintre neîndeplinirea de catre salariat a unei obligatii ce-i revenea si prejudiciul produs se poate angaja raspunderea patrimoniala a salariatului, instanta urmeaza sa admita actiunea si sa oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 23.532,54 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului.

Va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, avand in vedere ca reclamanta nu depus la dosar nici un inscris prin care sa justifice cheltuielile de judecata solicitate.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulata de reclamantul S. DE P. POIANA M., cu sediul in com. Poiana M., ., jud D., in contradictoriu cu parata D. M., domiciliata in com Poiana M., ., jud D..

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 23.532,54 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2014.

PREȘEDINTE M. I.

Asistent judiciar M. D. Asistent judiciar C. E. I.

Grefier S. P.

Red./tehnored.M.I.,C.I.

4 ex/04.02.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 384/2014. Tribunalul DOLJ