Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 456/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 456/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 8914/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 456/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatorul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII C. PENTRU A. M. C. în contradictoriu cu intimata . BUCUREȘTI, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, prin consilier juridic C. E., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul, prin consilier juridic, depune la dosarul cauzei note de ședință și dovada că reclamanta A. C. M. și-a manifestat adeziunea de a face parte din S. Administrației Publice Forța Legii.
Instanța în temeiul art. 33 din Legea dialogului social respinge excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Administrației Publice "Forța Legii" pentru contestatoarea A. M. C., având în vedere dreptul salariatului de a adera sau de a se retrage dintr-un sindicat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatorul, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu mai are probe de solicitat.
Instanța în temeiul art. 258 NCPC încuviințează cererea de probatoriu formulată de contestator ca fiind utilă soluționării cauzei.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 655/29.03.2013 emisă de intimată, reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și obligarea intimatei să plătească către contestatoare o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective. În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu o sancțiune mai favorabilă contestatoarei. În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei contestate, arată că în cuprinsul deciziei nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, ceea ce conduce la sancțiunea nulității absolute a deciziei contestate. Arată că faptul că contestatoarea s-a aflat la originea sesizării problemelor cercetate administrativ și disciplinar o exonerează de prezumția de vinovăție care ar fi trebuit să stea la baza abaterii disciplinare sancționate prin decizia contestată. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
La data de 02 05 2013, contestatorul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII C. PENTRU A. M. C. în contradictoriu cu intimata . BUCUREȘTI a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să admită acțiunea și să constate că măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantei a fost dispusă netemeinic și nelegal și pe cale de consecință, să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 655/29 03 2013.
In subsidiar, în cazul în care nu se va anula în tot decizia contestată a solicitat înlocuirea măsurii dispuse cu o măsură mai favorabilă pentru salariata reclamantă pe care instanța în virtutea rolului său activ, o va aprecia în raport de motivele invocate.
De asemenea reclamanta a mai solicitat să se dispună repunerea părților în situația anterioară emiterii actului contestat prin reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior, să fie obligată pârâta să acorde contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând de la data emiterii deciziei contestate până la reintegrarea efectivă .
Contestatoarea a susținut că nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară,ceea ce conduce la sancțiunea nulității absolute a deciziei contestate,în raport de prevederile art. 252 alin 2 lit. a raportat la art. 247 alin 2 din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003,republicată.
De asemenea contestatoarea mai arată că în cuprinsul deciziei nu sunt precizate, în condițiile legii, prevederile din statutul de personal,regulamentul intern,contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care ar fi fost încălcate de salariata reclamantă .
Nu sunt arătate nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în timpul cercetării disciplinare prealabile,aspect ce conduce la sancțiunea nulității absolute a deciziei contestate,în raport de prevederile art. 252 alin 2 lit. c din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003, republicată.
Reclamanta a participat la cercetarea disciplinară dispusă de angajator în temeiul art. 251 alin 2 din Codul Muncii, așa cum se arată în decizie,cercetare în cadrul căreia a formulat și a susținut toate apărările în favoarea sa, oferind persoanelor împuternicite de angajator să realizeze cercetarea probele și motivațiile pe care le-a considerat necesare, raportat la informațiile furnizate de angajator și peroanele împuternicite de acesta, fără a se ține seama de aceste argumente .
Decizia contestată nu cuprinde precizarea termenului în care poate fi contestată,aspect ce conduce la sancțiunea nulității absolute a deciziei contestate,în raport de prevederile art. 62 alin 3 din Codul Muncii republicat.
In art. 3 din decizie se prevede că "salariata se poate adresa cu o contestație….în 45 de zile calendaristice " de la data de la care reclamanta a luat la cunoștință de "măsurile dispuse prin prezenta decizie".
Rezultă deci că,potrivit legii,termenul de contestație este de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei și ,nu de 45 de zile, așa cum se prevede în art. 3 din decizie.
O astfel de "precizare" este evident în afara legii și nu poate fi reținută ca satisfăcând condiția prevăzută de art. 62 alin 3 din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, apreciază că decizia contestată a fost emisă de pârâtă în urma efectuării cu rea – credință a cercetării disciplinare prealabile, prin care drepturile reclamantei au fost încălcate flagrant.
Art. 247 și următoarele din Codul Muncii, prevede că angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, adică o faptă în legătură cu munca, constând într-o acțiune sau inacțiune cu vinovăție de către salariat,prin care acesta a încălcat normele legale,regulamentul intern,contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele conducătorilor ierarhici.
Potrivit legii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, având în vedere în mod obligatoriu următoarele elemente descriptive au auxiliare: împrejurările în care fapta a fost săvârșită gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Referitor la condiția vinovăției reclamanta a arătat că această condiție, imperativ prevăzută de lege, nu este îndeplinită în speță.
Pârâta a aplicat reclamantei, prin decizia contestată, o sancțiunea extremă fără a demonstra vinovăția acesteia.
A arătat că Raportul nr._ din 21 02 2013 care stă la baza emiterii deciziei contestate, invocând în primele două fraze din preambul, "nereguli" presupus a fi fost săvârșite de reclamantă, și nu fapte(acțiuni sau inacțiuni) săvârșite efectiv de aceasta.
Referitor la condiția "potrivit legii", în prealabil aplicării sancțiunii disciplinare arată că nici această condiție imperativ impusă de lege, nu este îndeplinită în speță.
Legiuitorul a stipulat expres această condiție în Codul Muncii, ca angajatorul să aplice sancțiuni disciplinare salariaților săi "potrivit legii" tocmai în scopul prevenirii abuzului de putere din partea angajatorului, obligându-l pe angajator la îndeplinirea tuturor condițiilor de legalitate prevăzută de legislația aplicabilă.
Din punct de vedere al legalității, arată că pârâta a încălcat flagrant și repetat legea, după cum urmează:
Așa după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar,reclamanta a participat pe data de 26 02 2013 la cercetarea disciplinară, cu încălcarea flagrantă a legii de către intimata angajatoare – reclamanta nu a fost convocată în scris, nu i s-a precizat de către angajator cine este persoana împuternicită să realizeze cercetarea, data, ora și locul întrevederii.
Totodată, această " cercetare " finalizată cu sancționarea disciplinară extremă a reclamantei,a pornit de la întrebarea: "Cum au decurs lucrurile în data de 15 februarie, adică tocmai de la faptul că reclamanta a avut inițiativa să demaște fraudele masive care se petreceau în compania în care lucra.
La data de 22 02 2013, Consiliul de Administrație al intimate a emis Decizia nr. 3, prin care a constituit comisia de cercetare disciplinară.
Pârâta a încălcat legea la data de 26 02 2013, când a cercetat-o disciplinar pe reclamantă cu încălcarea prevederilor legale, așa cum a arătat mai sus.
După ce reclamanta a afirmat că stă la baza denunțării fraudelor semnificative care se petreceau la Combinatul din Podari,județul D., la data de 01 03 2013,se completează Raportul nr._,invocat în decizie prin indicarea și a reclamantei printre persoanele care s-ar face vinovate de abateri.
Abia la data de 06 03 2013,intimata intră,pe formă,în legalitate în ceea ce privește cercetarea disciplinară a reclamantei, emițând CONVOCAREA nr._.
Componenta comisiei de cercetare disciplinară a reclamantei, care îi cuprindea ca membrii pe cei doi șefi pe care reclamanta îi sesizase cu privire la neregulile care aveau loc în unitate – șeful secției Brute – P. A.,directorul tehnic – Târnăveanu I., precum și persoana care a formulat referatul de sesizare – șeful de serviciu Sănătate și Securitate în Muncă T. V. reprezintă un alt element de nelegalitate.
Componenta acestei comisii va edifica instanța de judecată cu privire la reaua – credință a intimatei față de reclamantă, pe care a supus-o a fi cercetată tocmai de cei care nu au luat nici o măsură după ce reclamanta i-a sesizat.
La stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile, angajatorul nu a avut în vedere criteriile stabilite de Codul Muncii, rep. – art. 250, cel puțin cu privire la aspectele:
- împrejurările în care fapta a fost săvârșită,
- gradul de vinovăție a salariatului,
- consecințele abaterii disciplinare,
- comportarea generală în serviciu a salariatului,
- eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior.
Nu există vreo sancțiune disciplinară pe care reclamanta să o fi primit în toții anii de activitate în cadrul unității sau în afara acesteia,nu a înregistrat nici un eveniment deosebit nici o abatere și nici cea mai mică sancțiune disciplinară.
Faptul că pârâta a aplicat în mod abuziv sancțiunea cea mai drastică, cu efect ireversibil în economia aportului juridic dintre părți, a dat reclamantei speranța în rolul activ jucat de instanța de judecată de a anula sau, după caz, a modifica într-un sens mai favorabil acesteia, sancțiunea aplicată de angajator.
In baza acestui rol activ, analizând situația de fapt și circumstanțele subiective sau obiective, instanța poate aprecia dacă sancțiunea aplicată de angajator este disproporționată față de faptă și vinovăția salariatului, caz în care o poate schimba în favoarea salariatului reclamant.
Din considerentele prezentate, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
In drept, și-a întemeiat prezenta pe prevederile art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, republicată, art. 30 Noul Cod Procedură Civilă și ale Codului Muncii – legea 53/2003, republicată.
Reclamanta a depus la dosar în copie: adeziune, cartea de identitate, memoriu,decizia nr. 655/29 03 2013, nota explicativă, convocarea nr._/ 06 03 2013, procesul verbal nr._/14 03 2013, nota explicativă – anexă la procesul verbal din 14 03 2013, tichet de cântar,fișa postului, gestiune materie primă, recepția materiilor prime pe auto, recepția materialelor când bascula nu este disponibilă, livrarea produselor finite cu mijloace auto, livrarea produselor finite cu mijloace CF, controlul și verificarea la basculă, lista de verificare a procesului de ieșire, anexa la fișa postului, carnetul de muncă, completare la acțiune,cererea prin care a solicitat restituirea garanției pe gestiune.
La data de 9 10 2013, pârâta GARGILL OIL SA BUCURESTI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Administrației Publice " Forța Legii ", excepție întemeiată pe următoarele motive:
La data formulării cererii(30 04 2013) reclamanta avea calitatea de membru al Sindicatului Independent, " Olpo" Podari, organizație care, în relația cu subscrisa este sindicat reprezentativ. Fiind sindicat reprezentativ la nivel de unitate, acesta a negociat cu patronatul și Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și, pin urmare, acesta avea, la data formulării cererii,prerogativa conferită organizației sindicale conform art. 28 din Lg. nr. 62/2011.
Faptul că reclamanta,după efectuarea cercetării disciplinare( în mod surprinzător chiar cu o zi înainte de emiterea deciziei de sancționare) a formulat o cerere de adeziune, chiar în timp ce era membru al unui alt sindicat,pentru a se înscrie în S. Administrației Publice " Forța Legii" nu echivalează cu renunțarea la calitatea de membru al Sindicatului Independent " Olpo" Podari.
Pe de altă parte,calitatea de reprezentant,atunci când mandatarul nu are calitate de avocat se dovedește prin înscris autentic(art. 85 din Lg. 134/2010 – NCPC). Pârâta arată că nu înțelege cum a fost împuternicit acest sindicat să formuleze contestația și să efectueze în numele reclamantei procedurile prevăzute de lege,întrucât nu a primit nici un document în acest sens. Prin urmare, solicită instanței,în măsura în care nu a fost depus la dosarul cauzei în original, să pună în vedere reclamantei să depună înscrisul autentic din care rezultă împuternicirea Sindicatului Administrației Publice " Forța Legii" să o reprezinte.
In prima parte a cererii,reclamanta ridică " excepția" nulității absolute a deciziei,în realitate însă invocând patru motive principale,presupuse a genera nulitatea absolută a deciziei de concediere,respectiv:
- nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară;
-nu sunt precizate,în condițiile legii,prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care ar fi fost încălcate;
- nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă;
- decizia " nu cuprinde precizarea termenului în care poate fi contestată".
Nici unul dintre aceste motive nu este întemeiat, mai mult,argumentele care sunt utilizate în susținerea acestora denaturează, de foarte multe ori, realitatea circumstanțelor și faptelor astfel:
A arătat instanței că faptele pentru care reclamanta a fost sancționată sunt redate atât în cadrul capitolului descrierii în fapt(secțiunea I a deciziei) cât și în cadrul secțiunii III – "Motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului",unde se precizează următoarele:
Angajata A. C. nu s-a asigurat că marfa primită în gestiune a fost recepționată faptic,bazându-se doar pe documentele primite de la cântar(…) și nu a ținut evidenta faptică a intrărilor și a semnat documentele de recepție fără a se asigura că marfa a fost descărcată la punctul de descărcare(…)".
Al doilea motiv ("…nu sunt precizate, în condițiile legii, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care ar fi fost încălcate..") este nefondat și este formulat cu rea credință, pentru următoarele motive:
In secțiunea a II-a a deciziei contestate se indică în mod clar care sunt dispozițiile din regulamentul Intern încălcate de reclamantă,primele dispoziții încălcare fiind trei dintre principiile care vizează conduita tuturor angajaților C..
Regulamentul intern constituie, la rândul său,Anexa nr. 5 la CCM la nivel de unitate încheiat în luna decembrie 2012 între patronatul subscrisei și sindicatul reprezentativ al salariaților( S. Independent Olpo Podari) și înregistrat în registrul unic al contractelor colective de muncă la ITM D. sub nr. 182(atașează prezentei ca Anexa nr. 9 atât CCM la nivel de unitate,cât și anexele la acesta, inclusiv Regulamentul Intern).
Prin decizia de sancționare s-a stabilit că reclamanta a încălcat următoarele principii fundamentale ale angajatorului:
- respectarea legii,
- păstrarea exactă și corectă a registrelor și documentelor companiei,
- protejarea informației,bunurilor și intereselor C..
Tot în această secțiune se arată că salariata a încălcat alte dispoziții din Regulamentul intern,respectiv pct. 8 și 17 al art. 33.3 din acesta. In mod concret,reclamanta
"- nu și-a îndeplinit în mod repetat,sarcinile de serviciu ceea ce a dus la producerea de pagube materiale societății,
- nu a respectat prevederile și procedurile interne ale companiei,fapt ce a avut consecințe deosebit de grave.
Al treilea motiv ("….nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă..) iarăși este nefondat din moment ce,în secțiunea a III-a a deciziei de sancționare disciplinară sunt explicate pe larg aceste motive,astfel:
- principalul său obiectiv ca gestionar depozit este de a tine evidenta scriptică și faptică a intrărilor,consumurilor/livrărilor și a stocurilor zilnice de semințe de floarea soarelui, coajă și șrot fiind responsabil de acuratețea documentelor întocmite/înregistrate și de respectarea legislației privind gestiunea stocurilor";
- una dintre responsabilitățile sale ca gestionar este aceea de a face recepția materiei prime intrate în fabrică și întocmește în sistemul informativ (SSMS) NIR-ul conform documentelor de însoțire a mărfii și a tichetelor de cântar preluate de la bascula auto";
- în combaterea susțineri salariatei că nu există o procedură de preluare în gestiune a materiei prime sau vreo mențiune în fișa postului în sensul efectuării verificărilor respective,se arată că" această susținere nu poate fi primită deoarece conform fișei potului,prima responsabilitate a gestionarului este să facă recepția materiei prime intrate în fabrică și să întocmească în sistemul informativ (SSMS) NIR-ul conform documentelor de însoțire a mărfii și a tichetelor de cântar".
Al patrulea motiv nu poate fi reținut deoarece decizia atacată prevede în clar că termenul de contestare este de 45 de zile.
Pe de altă parte, Lg. 62/2011 stabilește la art. 211 lit. a următoarele: " cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare,modificare,suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă".
Învederează instanței că reclamanta a formulat oricum contestație înlăuntrul termenului mai scurt, de 30 de zile de la data comunicării deciziei,prin urmare nu poate justifica existenta unui prejudiciu concret care să vină în sprijinul solicitării anulării deciziei.
In ipoteza în care reclamanta ar fi suferit vreun prejudiciu,prin vătămarea unui drept ori interes legitim, atunci ar fi discutat de o eventuală sancționare cu nulitatea relativă a deciziei și nu cu cea absolută. Cum însă reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu concret,consideră că aceasta nu are interes să susțină nici măcar nulitatea relativă.
In partea a doua a contestației,reclamanta argumentează pe fondul cauzei următoarele:
- reclamanta susține că nu este îndeplinită condiția vinovăției, condiția aplicării sancțiunii " potrivit legii" .Mai susține de asemenea că la stabilirea sancțiunii disciplinare nu a avut în vedere criteriile stabilite de art. 250 din Codul Muncii.
Vinovăția constituie un element subiectiv în aprecierea gravității unei fapte,existând două forme principale: culpa și intenția. In privința reclamantei,forma pe care o ia acest element este cea a culpei prin neglijență repetată și continuă în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Dacă reclamanta ar fi fost cu adevărat diligență,în calitatea de gestionar de materii prime,nu s-ar fi ajuns la crearea unei pierderi atât de mari, de peste 1200 tone de floarea soarelui chiar în gestiunea de care era responsabilă.
In ce privește neîndeplinirea condiției aplicării sancțiunii "potrivit legii" susținerea este nefondată pentru că sancțiunea a fost aplicată pe baza efectuării unei cercetări disciplinare în condițiile prevăzute de Codul muncii, aspect menționat și în decizia de sancționare la Secțiunea a V-a – Derularea cercetării disciplinare.
Urmare a acestui raport ,Consiliul de administrație numește,pin Decizia nr. 3/22.02.2013 o comisie de cercetare disciplinară și investigație internă,care are ca scop continuarea investigațiilor interne,dar, de data aceasta și dreptul de a cerceta disciplinar persoanele menționate în Raportul nr._/21.02.2013 și de a extinde cercetarea disciplinară și asupra altor persoane.
In data de 26 02 2013, reclamanta dă o notă explicativă, fără a fi cercetată disciplinar la acel moment.
In 27 – 28 februarie se efectuează inventarierea scriptică nr._/28.02.2013.
Această comisie întocmește,în data de 1 03 2013, o completare la Raportul nr._/21.02.2013, prin care arată cu ce peroane s-au purtat discuții în cadrul investigațiilor interne și propune extinderea cercetării disciplinare și asupra altor patru salariați ( între care și reclamanta).
Reclamanta este convocată la cercetare disciplinară prin convocarea înregistrată sub nr._/6. 03. 2013.
In data de 14. 03. 2013 are loc cercetarea disciplinară a reclamantei, încheindu-se procesul verbal nr._, la care s-a anexat nota explicativă dată de aceasta în cadrul cercetării disciplinare(ambele constituind Anexa nr. 13 la prezenta).
In ce privește faptul că la stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile subscrisa nu a avut în vedere criteriile stabilite de art. 250 din Codul Muncii nici acestea nu sunt fondate, deoarece:
S-au luat în considerare împrejurările în care fapta a fost săvârșită ,respectiv faptul că neglijența reclamantei a fost un factor important în crearea pierderii. Deoarece anterior au mai fost constatate lipsuri în gestiune cu ocazia inventarierii din octombrie 2012, când aceste lipsuri au fost trecute pe pierderi, înseamnă că lipsa în gestiune a unei cantități de peste 1200 de tone de floarea soarelui s-a produs ca urmare a neglijenței în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale reclamantei, într-o perioadă cuprinsă între data finalizării inventarierii din 2012 și cea a inventarierii din 28 02 2013, deci într-un interval de aproximativ trei luni de zile.
Vinovăția salariatei în producerea pagubei există și ea în forma culpei(respectiv neglijenta în serviciu), după cum a arătat și mai sus la punctul II. 2.
Legea nu definește abaterile disciplinare doar ca acțiuni ci și ca inacțiuni(art. 247 alin 2 din Codul Muncii) iar lipsa de inițiativă și de diligență în exercitarea atribuțiilor de serviciu,atribuții înscrie în Fișa postului(Anexa nr. 16 la prezenta) este o inacțiune săvârșită după aprecierea angajatorului în forma culpei în cazul de față.
Obligația reclamantei conform acestei fișe a postului era să raporteze superiorului ierarhic diferențele constatate între stocul scriptic și stocul faptic,însă acest demers nu există.
In ce privește consecințele inacțiunii,acestea sunt menționate în decizia de concediere la secțiunea a IV-a pct. 4.4.: " Ca urmare a lipsei de diligență a gestionarului A. C. s–a produs societății un prejudiciu de 2.579.048,50 RON, reprezentând echivalentul a peste 1200 tone de floarea soarelui lipsă în gestiune,în condițiile în care funcția acesteia viza gestiunea de materie primă".
In privința cererii formulate în subsidiar de reclamantă,a înlocuirii măsurii dispuse prin decizia de concediere cu o măsură mai favorabilă, a solicitat instanței respingerea acesteia pentru următoarele motive:
- reclamanta își recunoaște vinovăția prin Nota explicativă dată în 14 03 2013,în care arată că nu s-a asigura dacă mașinile pentru care a întocmit NIR-urile sunt descărcate și că nu a verificat registrul și fișele de descărcare;
- prejudiciul produs este unul semnificativ,respectiv de 2.579.048,50 RON, reprezentând echivalentul a peste 1200 tone de floarea soarelui lipsă în gestiune,
- reclamanta avea calitatea de gestionar iar în această calitate,răspunde integral pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa(art. 25 din Lg. nr. 22/1969). Mai mult,gestionarul răspunde integral și atunci când se contată o pagubă fără a se putea stabili dacă aceasta s-a produs în absenta gestionarului iar atribuțiile sale au fost exercitate,potrivit dispozițiilor legale,de un delegat sau de o comisie ( art. 26).
- regula " non reformatio în pejus" este un principiu potrivit căruia instanța de judecată nu poate crea o situație mai grea unei persoane în propria cale de atac,însă acest lucru nu înseamnă că instanța este obligată să intervină asupra deciziei de sancționare și, exercitând un control devolutiv de natură jurisdicțională în ce privește decizia de sancționare ( Decizia nr. 11/10 06 2013 a ICCJ), să aplice o sancțiune mai blândă. Reclamanta dă o interpretare distorsionată a acestui principiu, susținând și că în dreptul muncii și jurisdicția muncii orice interpretare se face în favoarea salariatului.
La dosar intimata a depus:
- anexa nr 1 – referatul nr_/19 02 2013,
- anexa nr 2 – Decizia Consiliului de administratie nr 2/19 02 2013,
- anexa nr 3 - Raportul nr_/21 02 2013,
- anexa 4 – Decizia Consiliului de administratie nr 3/22 02 2013,
- anexa nr 5 – Completarea la raportul nr_/21 03 2013,
- anexa nr 6 – proces verbal nr_/05 11 2012,
- anexa nr 7 – act aditional nr 02/16 05 2011 la contractul individual de muncă nr_/16 07 2011,
- anexa nr 8 – conformare principii călăuzitoare C.,
- anexa nr. 9 – Contract colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat la ITM sub nr. 182/2012,
- anexa nr. 10 – Raport de cercetare nr._/21 03 2013,
- anexa nr. 11 – Nota explicativă din data de 26 02 2013,
- anexa nr. 12 – proces verbal nr._/18 02 2013 privind rezultatele inventarierii materiei prime la punctul de lucru Podari la data de 27 02 2013,
- anexa nr. 13 – Proces verbal nr._/14 03 2013,
- anexa nr. 14 – adeverința nr. 36/9 10 2013 emisă de S. Independent " Olpo " Podari,
- anexa nr. 15 – Extras de pe site-ul www.forțalegii.o,
- anexa nr. 16 - Fișa postului gestionarei A. M. – C.,
- anexa nr. 17 – Împuternicirea nr 1592/20 02 2013.
Martorii îi va nominaliza după încuviințarea probelor de către instanță.
Interogatoriul reclamantei, pe care îl va formula după încuviințarea probelor de către instanță.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține:
Potrivit art. 252 din Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a opera,potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Exercitarea acestei prerogative implică obligația intimatei de a cuprinde în decizia de sancționare următoarele elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară,precizarea prevederilor din statutul de personal,regulamentul intern,contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil,motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat,temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, termenul în care sancțiunea poate fi contestată instanța competentă.
Contestatoarea A. M. C. a invocat nulitatea absolută a deciziei nr. 655/29 03 2013 întrucât din conținutul acesteia lipsesc mențiunile obligatorii referitoare la descrierea faptei; precizarea prevederilor din ROI,statul,contractul individual de muncă,contractul colectiv de muncă,motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei din timpul cercetării disciplinare au fost înlăturate; menționarea eronată în cuprinsul deciziei a termenului de 45 de zile în care decizia poate fi contestată.
Având în vedere,argumentele contestatoarei privind nulitatea absolută a deciziei, instanța constată că acestea nu pot fi reținute,decizia contestată cuprinzând elementele obligatorii prevăzute de lege.
Astfel,în cuprinsul deciziei la punctul I, intimata a prezentat fapta contestatoarei arătând că în calitatea sa de " gestionară a dat dovadă" de neglijență în sensul că nu s-a asigurat că marfa primită în gestiune a fost și recepționată faptic. Totodată,intimata a prezentat în cuprinsul deciziei contextul în care fapta contestatoarei s-a coroborat cu actele materiale săvârșite cu intenție de angajator al intimatei( laboranta de serviciu).
Totodată la punctul II din decizie sunt prezentate, dispozițiile din Regulamentul de Ordine Interioară încălcate de către contestatoare în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, se arată că aceasta a încălcat principiile înscrise în Cap.I punctele 1,3,6 din Regulamentul de Ordine Interioară,art. 33 și 33.3, 33.8 și 33.17 din același regulament.
Prin urmare,articolele respective au în vedere: executarea unor lucrări de calitate necorespunzătoare ( 33.8) nerespectarea prevederilor și procedurilor interne ale campaniei( 33.17).
In categoria prevederilor și procedurilor interne intră și dispozițiile din fișa postului(fila 22 ) precum și procedurile interne ( fila 26 – 32) politicile C.( fila 34-35) in care se prevăd în mod detaliat atribuțiile contestatoarei .
Rezultă așadar că și acest motiv de nulitate a deciziei este nefondat.
Referitor la omisiunea intimatei de a cuprinde în conținutul deciziei motivele pentru care apărările formulate de contestatoare în cursul cercetării disciplinare au fost înlăturate,instanța reține că la pct. III din decizie aceste apărări au fost analizate pe larg.
Din cuprinsul motivării rezultă că susținerea contestatoarei privind lipsa procedurilor de verificare a concordantei dintre stocul scriptic și cel faptic nu a fost primită întrucât, "conform fișei postului, prima responsabilitate a gestionarului este să facă recepția mărfii primei intrate în fabrică și să întocmească în sistemul informatic NIR-ul conform documentelor de însoțire a mărfii și a tichetelor de cântar".
Împrejurarea că,intimata a înlăturat apărările contestatoarei nu echivalează cu omisiunea analizării acestora,în condițiile în care acestea au fost înlăturate,în mod argumentat de către intimată.
Referitor la termenul în care decizia de desfacere a contractului de muncă putea fi atacată,instanța reține că termenul de 45 de zile calendaristice este în concordanță cu dispozițiile art. 211 al 1 din legea Dialogului Social, act normativ ulterior Codului Muncii republicat.
Rezultă așadar că aspectele de nulitate absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă sunt nefondate, intimata nerespectând cerințele de formă prevăzute la art. 252 al 2 lit. a,b,c și e din Codul Muncii.
Pe fond, contestatoarea a invocat efectuarea cercetării disciplinare cu rea – credință,lipsa vinovăției ca element al răspunderii disciplinare, împrejurarea că
la emiterea deciziei nu au fost avute în vedere criterii prevăzute de art. 250 din Codul Muncii.
Potrivit art. 247 al 2 din Codul Muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de salariat".
Vinovăția în materia dreptului muncii se poate prezenta sub forma: intenției directe sau indirecte, a culpei din ușurință sau nesocotință.
In cuprinsul deciziei contestate la pct. I se precizează că" A. C. a dat dovadă de neglijență". Prin urmare, în cazul contestatoarei vinovăția se prezintă sub forma culpei("neglijență"). Lipsa intenției ca formă a vinovăției în săvârșirea abaterii disciplinare, nu înlătură răspunderea disciplinară.
Mai mult, fapta săvârșită de contestatoare a constat într-o inacțiune, respectiv în omisiunea contestatoarei de a verifica dacă marfa a fost recepționată și faptic.
In fișa potului contestatoarei s-a prevăzut obligația acesteia de a "face recepția materiei prime intrate în fabrică" precum și obligația a efectua lunar inventarul stocului de marfă și de a raporta superiorului ierarhic orice neconcordanță între stocurile fizice și cele scriptice.
Având această ultimă obligație,contestatoarea trebuia să verifice concordanța între cele 2 stocuri: scriptic și faptic.
Referitor la efectuarea cercetării disciplinare cu rea credință, instanța nu poate reține argumentele contestatoarei.
Chiar în cuprinsul contestației(fila 8) se confirmă că prin convocarea nr._ au fost remediate deficientele anterioare în sensul că aceasta a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare în data de 14 03 2013.
Ancheta internă derulată de către intimată prin desemnarea unei " comisii de investigare a faptelor " este anterioară derulării cercetării disciplinare iar comisia a avut ca obiectiv "stabilirea celor semnalate în referatul nr._/19.02.2013 prin care se constată că un număr de trei mașini încărcate cu floarea soarelui,…au fost introduse fictiv în sistemul electronic de cântărire SSMS fără ca aceste mașini să intre fizic în datele de 11 și 15 februarie 2013".
Împrejurarea că, la data de 26 02 2013 contestatoarei i s-a luat notă explicativă în cadrul " anchetei interne" nu constituie un argument pentru a reține efectuarea cercetării disciplinare cu rea – credință,în condițiile in care ancheta viza alte aspecte decât cele stabilite prin decizia nr. 3 /22.02.2013( cercetarea disciplinară –fila 72).
Comparând cele două note explicative(fila 14 – 26 02 2013 ,fila 18 – 14 93 2013) instanța constată că în esență,ambele au vizat aceleași aspecte,neexistând diferențe majore între acestea.
Referitor la componenta comisiei de cercetare disciplinară,afirmațiile contestatoarei referitoare la lipsa de obiectivitate a unor membri ( T. I. și T. V. ) au fost aduse la cunoștința conducerii la data de 11 04 2013 ulterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Este adevărat că în nota explicativă luată contestatoarei la punctul 6 ( fila 14 ) aceasta a relatat că a informat pe secție – P. A. care la rândul său l-a informat pe T. I..
Spre deosebire,de această mențiune din nota explicativă luată în data de 26 02 2013,în memoriul din 11 04 2013, contestatoarea a susținut că directorul tehnic T. I. i-a pus că " nu trebuie să afle nimeni că tu ai descoperit asta, mai știe cineva ?".
Această afirmație a contestatoarei nu este susținută de nici o probă. De altfel ,comisia de cercetare disciplinară a avut în componența sa 5 membrii, astfel că decizia de sancționare nu a fost luată doar de cei doi salariați (P. A. ,T. I.).
Modul în care s-a derulat procedura cercetării disciplinare nu confirmă reaua – credință a intimatei în efectuarea cercetării disciplinare. Potrivit art. 250 C.M. la stabilirea sancțiunii disciplinare, angajatorul urmează să aibă în vedere: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior .
La stabilirea sancțiunii aplicate intimata a avut în vedere doar consecințele abaterii disciplinare săvârșite de contestatoare fără a fi analizat și celelalte criterii cuprinse în art. 250 CM ,art. 34 din Anexa la CCM la nivel de unitate 2013 (fila 13 ). Din carnetul de muncă al contestatoarei rezultă că aceasta s-a angajat la intimată în anul 2001 .În cei 13 ani de activitate in funcția de gestionar ,contestatoarea nu a fost sancționată disciplinar, aspect care nu a fost avut în vedere la aprecierea sancțiunii. Mai mult, abaterea disciplinară a fost săvârșită din neglijență, prejudiciul fiind urmarea infracțiunilor săvârșite de alți angajați .Prin ,urmare instanța apreciază că sancțiunea aplicată este excesivă,dat fiind comportamentul anterior al contestatoarei și împrejurările in care a fost săvârșită abaterea disciplinară .
În consecință, instanța va admite în parte contestația formulată de contestatorul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII C. PENTRU A. M. C. ,va anula decizia nr. 655/29.03.2013 emisă de intimată și va dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni, va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior .
În temeiul art. 78 din CM obligă intimata să plătească către contestatoare o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective .
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la restituirea garanției de gestiune către contestatoare, având în vedere reintegrarea contestatoarei pe postul de gestionară .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatorul S. ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII C. PENTRU A. M. C. cu sediul în C.,.. 32,județul D. și sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, sector 5, ., .. 1, . cu intimata . BUCUREȘTI cu sediul în București, . – 15, Clădirea A 2, . .
Anulează decizia nr. 655/29.03.2013 emisă de intimată.
Dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatoarei cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior.
Obligă intimata să plătească către contestatoare o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective .
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la restituirea garanției de gestiune către contestatoare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. P. C. D. A. V. L. S.
Red Jud C.D.P.
Tehnored.M.J.
4 ex./11 02 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
