Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1150/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1150/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 9024/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1150/2014
Ședința publică de la 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant I. M. OIȚA
și pe pârât ., având ca obiect contestație decizie de concediere
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamant - I. M. OIȚA reprezentată de avocat S. F., lipsind pârâta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat S. F. pentru reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, depunând concluzii scrise; fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 09.05.2013 contestatoarea I. M. OIȚA a formulat contestație împotriva deciziei nr.166/18.04.2013 emisă de intimata . SRL conform căreia începând cu data de 09.05.2013 i-a fost încetat contractul individual de muncă în baza art. 61 lit. d din Codul Muncii, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să admită contestația, să se dispună anularea deciziei contestate și în consecință să se dispună în conformitate cu art. 80 (1) și (2) reîncadrarea pe postul avut anterior concedierii și achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate la zi la data plătii efective și achitarea celorlalte drepturi cuvenite până la reintegrarea în muncă.
În motivare, contestatoarea a arătat că este angajata intimatei din anul 1998, având meseria de muncitor necalificat – măturător, iar până la data desfacerii contractului individual de muncă nu a avut nicio abatere în legătură cu munca.
Pe excepție, decizia de desfacere a contractului individual de muncă este lovită de nulitate întrucât au fost încălcate prevederile art. 63(2) din Codul Muncii, măsura putând fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului.
Pe fond, a arătat că încetarea contractului de muncă pentru motive care țin de persoana salariatului, argumentat de intimată în sensul că nu îndeplinește condițiile minime de studii necesare ocupării postului de muncitor necalificat – măturător, nu este un argument real și serios. În niciun caz pentru acest argument nu se aplică soluția juridică a desfacerii contractului de muncă pentru necorespundere profesională, deoarece în perioada de 20 de ani de muncă nu s-a pus această problemă.
Intimata nu a făcut niciun fel de aprecieri în decizia de desfacere a contractului individual de muncă în sensul că a obținut performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndreptățit a le aștepta de la salariată sau alte fapte care să evidențieze carențe profesionale sau dezinteres față de îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Contestatoarea a menționat că, este de notorietate că meseria de măturător presupune sarcini simple și de rutină care necesită folosirea de unelte manuale și depunerea unui efort fizic considerabil, ce nu impune efectuarea de studii îndelungate.
In drept, s-au invocat prev. art. 211 din Lg. 62/2011, art. 268(1) lit. a din Lg. 53/2003 modificată și completată raportat la disp. codului de pr. civilă.
A depus la doar în copii: cartea de identitate, decizia contestată, notificare.
La data de 13.11.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
A arătat că în urma referatului întocmit de compartimentul de specialitate resurse umane din cadrul societății înregistrat sub nr. 8366/20.03.2013, prin care s-a constatat că un număr de 14 salariați din cadrul societății nu îndeplinesc condițiile de studii pentru ocuparea posturilor, raportat la încadrarea în organigrama și statul de funcții al societății, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, aceasta având ca studii doar 7 clase absolvite, dar avea și calitatea de gestionar (încasa taxe pentru utilizarea grupurilor sanitare din piețele Municipiului C.).
Intimata a menționat că salariata nu a fost concediată pe motivul capacității profesionale, ci pe motivul necorespunderii din punct de vedere al studiilor, întrucât pe de o parte, muncitorii necalificați aveau și calitatea de gestionari, fiind distribuiți la grupurile sanitare din piețe unde încasau și taxele de utilizare, iar pe de altă parte, îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului implica responsabilități și riscuri, în ceea ce privește utilizarea substanțelor periculoase, instalații, utilaje.
A arătat că, potrivit Hotărârii Consiliului Local al Municipiului C. 250/2012 cât și a practicii judiciare, salariații angajați ca muncitori necalificați trebuiau să aibă studii generale. Așa cum prevede art.40 alin 1 lit a din C muncii rep., angajatorul are dreptul să stabilească organizarea și funcționarea unității, organigrama fiind aprobată exclusiv de conducerea acesteia . Luând în considerare prevederile C. și actele normative speciale prin care se stabilesc nivele de studii minimale pentru ocuparea unor funcții, angajatorul stabilește cerințele pe care salariatul trebuie să le îndeplinească în vederea ocupării unui post vacant.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că postul ocupat nu implică sarcini complexe, intimata a precizat că munca necalificată nu înseamnă studii zero, ci lipsa unei calificări în domeniul respectiv, iar atribuțiile acesteia nu sunt unele simple, întrucât implică folosirea de materiale nocive, ale căror instrucțiuni trebuie respectate, ori în situația în care aceasta nu știe să citească, riscul de a folosi în mod defectuos substanțele de curățenie puse la dispoziție este unul major care poate avea ca și consecințe îmbolnăviri în rândul consumatorilor produselor agroalimentare din piețe.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. Lg 53/2003 privind Codul Muncii.
Intimata a depus la dosarul cauzei copii de pe fișa postului, foaie matricolă, fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale privind-o pe reclamantă ,Referate întocmite de C. Resurse Umane, Salarizare,alte înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de ambele părți.
Analizândactele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Decizia nr. 166/18.04.2013 emisă de . SRL s-a dispus începând cu data de 09.05.2013 încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, încadrată în funcția de muncitor necalificat la . SRL, conform art. 61 litera d) din Legea nr. 53/2003 republicată.
Potrivit art. 2 din Decizia nr.166/18.04.2013, în fapt, motivul care a stat la baza concedierii îl constituie neîndeplinirea de către salariată a condițiilor minime de studii necesare ocupării postului de muncitor necalificat; astfel, salariata a absolvit 7 clase, iar condițiile minime necesare ocupării postului, potrivit statului de funcții, organigramei și Clasificării Ocupațiilor din România, sunt de studii generale.
Art. 58 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată, definește concedierea ca fiind "încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului", iar potrivit alin. 2 din același articol, "concedierea poate fi dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului sau pentru motive care nu țin de persoana salariatului".
Cazurile de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului sunt prevăzute de art. 61 din Codul muncii, la litera d) fiind prevăzută concedierea pentru cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă unde este încadrat.
Necorespunderea profesională a fost definită în literatura juridică ca acea împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat.
Pentru a considera că salariatul este necorespunzător profesional, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu trebuie să fie urmarea activității sale.
În cadrul conflictului de muncă, angajatorului îi revine sarcina să dovedească în ce constă necorespunderea celui în cauză, ce normă de muncă sau obiective de performanță a avut stabilite și cât a realizat sau nu în perioada de timp dată.
Concedierea pentru necorespundere profesională presupune anumite obligații legale ale angajatorului și anume:
- să evalueze prealabil salariatul, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, sau în lipsa acestuia prin regulamentul intern (art. 63 alin. 2 din Codul muncii);
- să-i acorde preavizul prevăzut de Codul Muncii (art. 75alin. 1) sau contractul colectiv de muncă aplicabil;
- să-i acorde compensațiile salariale prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil( art 67 din c muncii)
În speță, decizia nr. 166/18.04.2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 care prevăd în mod imperativ: "Concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 litera d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern."
Fișa de evaluare depusă de intimată privește activitatea contestatoarei în anul 2012 si se referă la procedura de evaluare anuală, iar nu la evaluarea prealabilă a salariatului în vederea concedierii, astfel că acest înscris nu reprezintă dovada efectuării evaluării prealabile în vederea concedierii.
Întrucât evaluarea prealabilă a salariatului este obligatorie în cazul în care salariatul urmează a fi concediat pentru necorespundere profesională, neefectuarea acestei evaluări, cum este cazul în speță, atrage nulitatea deciziei de concediere.
Pe de altă parte, potrivit fișei de evaluare de la dosarul cauzei, contestatoarea a obținut punctaj maxim la toate criteriile stabilite de intimată pentru evaluarea performanțelor sale profesionale în anul 2012, astfel că nu se justifică concedierea contestatoarei pe criteriul necorespunderii profesionale.
În ceea ce privește motivul concedierii pentru neîndeplinirea condițiilor de studii, instanta constată de intimata nu a făcut dovada faptului că studiile minime pentru ocuparea postului deținut de contestatoare sunt cele generale si se constată că, la momentul angajării – anul 1998, contestatoarea a îndeplinit condițiile de studii necesare.
Față de aceste considerente, instanța va admite contestația și văzând disp. art. 63 alin. 2 și ale art. 80 Codul muncii va anula decizia de concediere nr. 166/18.04.2013 emisă de intimată, va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior datei încetării contractului individual de muncă.
Va obliga intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea I. M. OIȚA, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. S. F.,cu sediul profesional în C., . ., . în contradictoriu cu intimata . SRL cu sediul în C.,. 51 județul D..
Anulează decizia nr. 166/18.04.2013 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior datei încetării contractului individual de muncă.
Obligă intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2014.
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Red/Tehnored.GS
4ex/25 03 2014
E.C. 06 Martie 2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 6843/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
