Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 3747/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3747/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 17169/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3747/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. M. V.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Asigurări sociale privind cererea formulată de contestatorul R. D. – G. în contradictoriu cu intimatele C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII și C. JUDEȚEANĂ DE PENSII D., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat N. Ș. pentru contestator și consilier juridic A. M. pentru intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează faptul că S.C. TCIF S.A. C. a răspuns la adresa emisă de instanță, la data de 22.05.2014, după care:
Consilier juridic M. pentru intimate depune la dosar notă de ședință și comunică un exemplar contestatorului, prin apărător.
Avocat Ș. pentru contestator nu solicită termen pentru observarea notei de ședință.
Având pe rând cuvântul, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității sub aspectul motivării în drept a acțiunii, invocată de intimate prin întâmpinare.
Consilier juridic M. pentru intimate solicită admiterea excepției.
Avocat Ș. pentru contestator solicită respingerea excepției ca nefondată.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Ș. pentru contestator pune concluzii de admitere a contestației astfel cum a fost formulată. Arată că la emiterea deciziei emise de C. Județeană de Pensii D. și a hotărârii emise de Comisia de Contestații nu a fost avută în vedere adeverința nr. 182/16.05.2008. nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. pentru intimate pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată, conform motivelor din întâmpinare și din notele de ședință depuse la dosarul cauzei.
Instanța declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.12.2013 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale contestatorul R. D. – G. a chemat în judecată intimatele C. Natională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestatii si C. Teritorială de Pensii D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună Hotărârii nr. 6217/ 11.11.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestatii si a deciziilor nr._/07.06.2012 si nr._/17.10.2012 emise de C. Judeteană de Pensii D., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin cererea inregistrată sub nr._/23.05.2012 la CJP D. a solicitat inscrierea dreptului la pensie pentru limită de varstă conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
Prin decizia nr._/07.06.2012 s-a admis cererea si s-a stabilit pensie pentru limită de varstă incepând cu data de 23.05.2012, iar ulterior prin decizia nr._/17.01.2012 s-a dispus revizuirea pensiei, insă nu i-a fost luat in calcul sporul sistematic peste programul de lucru aferent perioadei 20.03._91, conform adeverintei nr. 1825/16.05.2008.
In perioada 01.07._91 a lucrat pe diferinte santiere de constructii-montaj ale TCIF SA, iar activitatea desfăsurată necesita un program de lucru prelungit, motiv pentru care a beneficiat de sporul sistematic peste programul de lucru, conform prevederilor art. 71 al. 4 din Legea nr. 57/1974.
Unitatea angajatoare i-a acordat acest spor de lucru in mod legal si pe cale de consecintă i-a fost eliberată adeverinta nr. 1825/16.05.2008
A precizat că înțelege să invoce și dispozițiile deciziei nr. 5 din 17.10.2010 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia formele de retribuire obtinute pentru programul de lucru prelungit vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiei din sistemul public. A precizat că s-a adresat Casei Județene de Pensii D. cu cererea înregistrată sub nr._/14.09.2012 pentru solutionarea contestatiei la decizia de recalculare.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 263/2010, Legea nr. 57/1974, si Decizia nr. 5/2010 a ICCJ.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie următoarele acte: Hotărârea 6217/ 11.11.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestatii, deciziile nr. 495/07.06.2012 si nr._/17.10.2012 emise de C. Judeteană de Pensii D., adeverinta nr. 1825/16.05.2008 emisă de .>
La data de 4.03.014 C. Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
A invocat si exceptia inadmisibilitătii deoarece decizia nr. 5/2010 a ICCJ nu poate constitui temei legal pentru că există o lege specială care reglementează expres dreptul la pensie si conditiile de calculare si recalculare a acestuia, respectiv Legea nr. 263/2010, decizia ICCJ este dată in solutionarea si cu referire la prevederile Legii nr. 19/2000, OUG 4/2005 si Legea nr. 57/1974.
Astfel, a solicitat să se rețină că decizia nr 5/2010 a ICCJ nu poate să constituie temei legal pentru recalcularea unei pensii.
Pe fond, a arătat că în ceea ce privește recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1825/16.05.2008, a solicitat să se rețină că elementele din adeverința mai sus menționată nu au fost valorificate întrucât acestea nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform dispozițiilor Lg 263/2010 și HG 257/2011.
Raportat la continutul adeverintei nr. 1825/16.05.2008, se mentionează că in perioada respectivă s-a plătit CAS si penia suplimentară de 2% si 3 % si nu faptul că pentru sumele incasate drept spor pentru program prelungit ar fi fost plătită contributia de asigurări sociale (contributia angajatului)
La termenul din 06.05..2014 instanta de judecată a efectuat adresă catre fostul angajator in vederea depunerii statelor de plată pe o lună sau două luni pe fiecare an pentru perioada 1979-1995.
In urma depunerii acestor acte intimata CJP D. a depus la dosar note de sedinta prin care a exemplificat afirmatia că sumele incasate ca spor pentru program prelungit nu au stat la baza calculului pensiei suplimentare.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanta constată următoarele:
Prin cererea inregistrată sub nr._/23.05.2012 la CJP D. contestatorul a solicitat inscrierea dreptului la pensie pentru limită de varstă conform prevederilor Legii nr. 263/2010.
Prin decizia nr._/07.06.2012 s-a admis cererea si s-a stabilit pensie pentru limită de varstă incepând cu data de 23.05.2012, iar ulterior prin decizia nr._/17.01.2012 s-a dispus revizuirea pensiei, insă nu i-a fost luat in calcul sporul sistematic peste programul de lucru aferent perioadei 20.03._91, conform adeverintei nr. 1825/16.05.2008.
In perioada 01.07._91 a lucrat pe diferinte santiere de constructii-montaj ale TCIF SA, iar activitatea desfăsurată necesita un program de lucru prelungit, motiv pentru care a beneficiat de sporul sistematic peste programul de lucru, conform prevederilor art. 71 al. 4 din Legea nr. 57/1974.
Unitatea angajatoare i-a acordat acest spor de lucru in mod legal si pe cale de consecintă i-a fost eliberată adeverinta nr. 1825/16.05.2008
Instanta va respinge exceptia inadmisibilitătii invocată de pârâtă, deoarece contestatorul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 263/2010 in vigoare la momentul introducerii actiunii si pe dispozitiile deciziei nr. 5/2010 a ICCJ care, prin recursul in interesul legii, a stabilit că sumele platite pentru munca prestata de fostii salariati in regim de lucru prelungit, in conditiile art. 1 si 2 din Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.546/1952, se au in vedere la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pe fondul cauzei instanta a efectuat verificări cu privire la faptul dacă in salariile brute sau nete corespunzătoare perioadelor menționate în text, și înscrise în cartea de muncă a contestatoarei au fost incluse sumele respective și dacă astfel înscrise au fost luate sau nu în calculul pensiei acesteia, deoarece dacă au făcut parte din salariile respective și au fost astfel înscrise în cartea de muncă, ar fi trebuit să se regăsească în calculul pensiei contestatoarei.
Astfel, din statele de plată depuse la dosar la filele 91-102 pentru perioada pentru care s-au solicitat a fi luate in calcul sumele incasate ca si diferente pentru program prelungit rezultă că aceste sume nu au stat la baza calculului pensiei suplimentare (contributia individuală).
Astfel, cu titlu exemplificativ pentru luna iulie 1979 contributia la pensia suplimentară a fost calculată la salariul de 2070 (coloana 3) inmultit cu 2 %, in cuantum de 41 lei (coloana 37 ), suma de 517 lei ore suplimentare (coloana 20) nefiind avută in calculul contributiei individujale- (fila 91 din dosar).
Totodată, din statele de plată depuse la dosar, rezultă că aceste sume nu au avut caracter permanent, de exemplu, pentru luna august 1986 contributia la pensia suplimentară a fost calculată la salariul de 4440 lei (coloana 3) + 266 spor vechime (coloana 22) inmultit cu 2 % in cuantum de 94 lei (coloana 37) pentru această lună nefiind incasate sume pentru program prelungit (fila 96 din dosar).
Cu privire la dispozitiile legale aplicabile instanta retine că posibilitatea aplicării principiilor de drept este exclusă atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese. Totodată, nu se poate reține, în speță, că omisiunea de valorificare a veniturilor suplimentare reprezentând sumele platite pentru munca prestata de fostii salariati in regim de lucru prelungit contravine dispozițiilor art 2 din Legea nr 19/2000, respectiv principiului contributivități, conform căruia" fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de peroanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale, cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
In fapt, principiul astfel consacrat presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit individual, anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implică și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate.
Luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit și prin Legea 263/2010 toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă.
Pot fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, cele două condiții, instituite prin art 164 alin 3 din Legea 19/2000 corelat cu partea finală a pct VI din Anexa la OUG nr 4/2005, precum și dispozițiile exprese din anexa 15 din normele de aplicare a Legea 263/2010 (legea sub imperiul căreia a fost formulată prezenta cerere), fiind cumulative.
Instanța va avea în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut luarea în calcul numai a veniturilor asupra cărora s-a reținut contribuție individuală de asigurări sociale( pensia suplimentară) făcându-se astfel distincție între salariul brut și salariul brut realizat în care sunt incluse și venitule cu caracter nepermanent asupra căror angajați nu au plătit contribuție individuală.
Conform prevederilor Legii 263/2010 și a HG 257/2011, sumele atestate prin adeverință nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei 15 la Normele de aplicare a prev Legea 263/2010, aprobat prin HG 257/2011 și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Astfel, art 165 din Legea 263/2010 prevede că " (1) La determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1997,
b) salariile nete de la data de 1 ianuarie 1991,
c) salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991,
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare".
Art 127 alin 1 din HG 257/2011 prevede că " Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea și/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art 165 alin 2 din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr 15".
S-a prevăzut că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
In ceea ce privește motivația, conform căreia aceste sume trebuie avute în vedere întrucât s-a plătit contribuție de către angajator nu și de către angajat, că nu poate fi primită deoarece legislația în vigoare de la acea dată prevedea expres pentru ce sume se plătește contribuția pentru pensie suplimentară, caracterul permanent fiind dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanent așa cum prevăd disp.art.10 și art 64 din Legea nr 3/1977, citează " Contribuția de 3% pentru pensie suplimentară se plătește, în condițiile legii, de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale, pentru sumele încasate drept salarii de bază, la care se adaugă:
- sporul de vechime,
- sporul de lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție,
- indemnizația de zbor,
- sporul pentru condiții grele de muncă,
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal,
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare,
Alte sporuri cu caracter permanent prevăzut în contractele individuale de muncă, potrivit legii, " în același sens fiind și prevederile Legii 49/1992.
De asemenea, conform art. 71 alin 1 și 2 din Legea 27/1966 (legea specială în materia asigurărilor sociale în vigoare în perioada care se solicită a fi avută în vedere la recalculare, pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Această contribuție este de 2 la sută din salariul tarifar lunar de încadrare și se vârsta prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca națională a Republicii Socialiste România.(2) Contribuția nu se reține pe timpul când angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plată, dacă aceste concedii nu depășesc 30 zile într-un an calendaristic.
Aceste perioade se consideră însă ca perioade de contribuție. Contribuția nu se reține nici pe timpul concediilor fără plată mai mari de 30 de zile, însă acest timp nu se consideră perioadă de contribuție", dispoziții din care rezultă faptul că pentru sumele solicitate a fi avute în vedere nu s-a plătit contribuție la pensia suplimentară pentru că aceste sume nu intrau sub incidenta plății acestei contribuții, deci nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Rațiunea pentru care a fost înființată instituția pensiei suplimentare a fost tocmai aceea de a putea lua în calcul la ieșirea la pensie și alte sume decât cele care reprezentau salariul.
Pentru acest motiv, legiuitorul nu a prevăzut luarea în calcul a acestor venituri nici în Legea 19/2000 și nici în Legea 263/2010, anexa 15, în vigoare la data formulării actiunii..
Așadar, în ceea ce privește caracterul permanent, acesta este dat de lege prin plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii tarifare( de bază ) și sporurile cu caracter permanent.
Astfel, plata pensiei suplimentare era guvernată de prevederile legare care prevedeau expres pentru ce se reținea această plată, legea fiind cea care stabilea sporurile cu caracter permanent pentru care se plătea contribuție individuală, care conform legislației de asigurări sociale actuale se au în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de asigurat cât și de angajator.
Chiar și Decizia nr 5/2010 a ICCJ, la care reclamantul se raportează în susținerea cererii din prezentul dosar și ca temei legal privind obligarea C J P D. la valorificarea sumelor reprezentând spor pentru spor sistematic peste program prevedea că " Or, potrivit principiului contributivității, stabilit prin art 2 lit e) din Lg nr 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite ", punct de vedere dezvoltat prin decizia nr 19/2012 a ICCJ care stipula în considerentele ei ca " Cu titlu de exemplu este de menționat Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012,pronunțate în cauza A. M. F. s.s.. împotriva României, prin care Curtea deși a respins cererea ca inadmisibilă, a reafirmat faptul că art 1 din Protocolul nr 1 la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuțiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocația de urgență reprezintă un drept patrimonial în sensul art 1 paragraful I din protocolul nr 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Hotărârea în Cauză a Gaygusuz împotriva Austriei din 16.09.1996".
Principiul contributivității la care face referire reclamantul, implică plata contribuțiilor de asigurări sociale, atât din partea angajatorului, cât și din partea angajatului, în acest sens CEDO condiționând drepturile de asigurări sociale de plata contribuției specifice făcută de reclamant în acest sens.
Solicitarea reclamantului de a-i fi valorificat acest " spor " este nejustificată, deoarece timpul normal de lucru în domeniul construcțiilor era de 10 ore, iar timpul astfel lucrat era plătit ca ore normale de lucru și nu ca spor pentru program prelungit.
Prin luarea în considerare a sumelor primite pentru orele lucrate peste programul normal de lucru din adeverința cu numărul de mai sus ar însemna să se încalce principiul contributivității și egalității în sensul că reclamantul ar beneficia de prestații sociale mai mari decât contribuția sa la fondul de asigurări sociale.
Acest spor reprezentând " regim prelungit" nu poate fi considerat un spor cu caracter permanent întrucât chiar din adeverință rezultă că unitatea angajatoare nu a reținut și plătit pensie suplimentară asupra acestor venituri. Astfel, prin luarea în considerare la stabilirea pensiei a acestor venituri s-ar încălca principiul contributivității precizat de art 2 lit c din Lg 263/2010 conform căruia " fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de peroanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Meseria susținătorului reclamantului a fost de inginer șef lot, șef de brigadă precum și șef de șantier, respectiv anexa 10 din Decretul 100/1979 pentru aplicarea Legii 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, meseria și locul de muncă al reclamantului nu se regăsește între categoriile de personal care beneficiau de o majorare a retribuției tarifare cu procent cuprins între 5% și 25% și ca urmare reclamantul nu avea cum să beneficieze de spor pentru lucru sistematic peste program. Mai mult, în anexa 10 din Decretul 100/1979 se prevede majorarea retribuției tarifare, pentru categoriile de personal menționate în aceasta cu procente fixe de 25%, 20%, 15%, 10% și 5%, astfel încât Comisia în mod corect a constatat că cest spor nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.
Anexa 15 pct 5 din HG 257/2011, coroborat cu disp. art 11 din Decretul 100/1979, stabilea în mod clar activitățile și categoriile de personal care lucra peste programul normal de muncă și procentul cu care se majora retribuția conform art 71 alin 4 și art 73 din Legea 57/1974" între acestea nefigurînd funcția sau activitatea susținătorului reclamantei.
Pentru toate aceste considerente instanta va respinge contestația formulată împotriva deciziei nr._/29.08.2012 emisă de C. Județeană de Pensii D..
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia formulată de contestatorul R. D. – G., CNP_, domiciliat in ., ., jud. D. împotriva Hotărârii nr. 6217/ 11.11.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestatii si a deciziilor nr._/07.06.2012 si nr._/17.10.2012 emise de C. Judeteană de Pensii D..
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. M. V.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
Red. CU/20.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 714/2014. Tribunalul DOLJ | Contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale.... → |
|---|
