Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1071/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1071/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 13162/63/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1071/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de contestatoarea F. D. în contradictoriu cu intimata A. P. DEZVOLTARE REGIONALA SUD VEST OLTENIA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 25 Februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 27.07.2012 contestatoarea F. D. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 52/04.07.2012 emisă de intimată A. P. DEZVOLTARE REGIONALA SUD VEST OLTENIA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia în totalitate, decizie prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a sa pentru presupuse abateri disciplinare.
Contestatoarea a arătat că această decizie ca de altfel întreaga procedură prealabilă emiterii sale este afectată de vicii de formă dar și de fond și anume:
1. Cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de dispozițiile art 251 din Codul muncii a avut caracter formal.
In condițiile unei înștiințări despre obiectul cercetării disciplinare în chiar ședința de audiere, acest drept este încălcat în mod inadmisibil, dobândind doar un caracter formal într-o modalitate în care se exclude posibilitatea efectivă de exercitare de către angajat a dreptului de a formula și susține toate apărările în favoarea sa.
2. Încălcarea obligației de descriere a faptei care constituie abatere disciplinară.
In conformitate cu dis part 252 alin 2 pct. a din Codul Muncii decizia de sancționare disciplinară trebuie să cuprindă descrierea faptei sau a faptelor care fac obiectul abaterii disciplinare.
In decizia contestată, angajatorul a aplicat sancțiunea disciplinară și pentru " alte fapte pentru care comisia de cercetare disciplinară considera că nu are prerogative de cercetare".
3. Încălcarea obligației de analizare a apărărilor formulate de către angajat.
In realitate în decizia contestată, în calitate de angajator a dispus înlăturarea apărărilor contestatoarei într-o manieră expeditivă fără a lua în considerare și a răspunde la argumentele și apărările formulate și depuse în forma scrisă anterior sub nr 9593/25.06.2012, dar chiar și ulterior în ședința Comisiei de disciplină.
Este în ipoteza în care, în realitate sunt înlăturate apărările angajatului, fără ca însă angajatorul să răspundă punctual la argumentele și explicațiile angajatului și fără a arăta care sunt motivele pentru care acestea sunt înlăturate.
4. Netemeinicia " abaterilor disciplinare ".
Cât privește fondul cauzei trebuie reținut faptul că presupusele încălcări disciplinare reținute de angajator nu au existat, ele reprezentând denaturări ale adevăratei situații de fapt.
In realitate nu au existat niciodată depășiri ale obligațiilor profesionale, nu au existat preluarea sau substituirea sau subminarea îndatoririlor altor colegi cu atât mai puțin pe aceia de asistent director.
In realitate afirmațiile și insinuările subalternilor își au o posibilă explicație în rigurozitatea contestatoarei în privința obligației de îndeplinire a sarcinilor de serviciu,în condițiile în care nu se dorea acceptarea unor compromisuri la nivel profesional.
De altfel, persoanele care au făcut sesizări în aceasta materie și-au exprimat nemulțumirea în raport cu " severitatea " contestatoarei și lipsa de permisivitate a acesteia la derogările profesionale.
5. Neconcordanța între presupusele încălcări disciplinare și sancțiunea aplicată.
Chiar dacă afirmațiile și " încălcările " inserate în decizia contestate ar fi fost reale, ele nu ar fi putut atrage o sancțiune așa de gravă ca cea aplicată de către angajator.
In primul rând a arătat că, în această privință, sunt încălcate prevederile art 48 din CCM care prevăd ca o primă abatere disciplinară atrage decât sancțiunea avertismentului scris, cu atât mai mult cu cât aceste sancțiuni nici nu intră în categoria sancțiunilor grave menționate la pct 4 din acesta.
Este evident faptul că presupusele " încălcări " nu pot fi calificate ca fiind atât de grave încât să justifice sancțiunea retrogradării, în condițiile inexistentei unui rezultat negativ sau a unui prejudiciu în desfășurarea activității ADR SV Oltenia.
6. Aplicarea unei sancțiuni nelegale de retrogradare definitivă în mod simulat.
Măsura este una abuzivă și nelegală urmând a se confirma prin chiar actele realizate de către angajator – modificare organigramă, ce se vor întocmi ulterior deciziei de sancționare disciplinară și chiar ulterior promovării prezentei contestații.
In lumina acestor argumente și motivații, contestatoarea a arătat că înțelege să le completeze după comunicarea de către angajator a tuturor actelor ce au stat la baza deciziei contestate solicitând să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A depus la dosar decizia contestată, convocarea pentru cercetarea disciplinară prealabilă, nota explicativă, organigrama.
La data de 24.09.2012 contestatoarea D. F. a depus la dosar precizare la acțiune solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu diferența între salariul efectiv încasat și salariul ce i s-ar fi cuvenit în funcția de șef al departamentului Management Organizațional, Resurse Umane și Cooperare Externa, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pe durata celor 60 de zile pentru care s-a dispus retrogradarea, precum și să dispună repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul revenirii pe funcția de șef al departamentului Management Organizațional, Resurse Umane și Cooperare Externă., cu cheltuieli de judecată.
La data de 24.09.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei contestate ca temeinică și legală, deoarece a fost emisă cu respectarea procedurii privind abaterea disciplinară, iar contestatoarea a beneficiat de apărător ales, astfel încât nu se poate spune că cercetarea a fost abuzivă.
Mai mul, la data de 22.07.2012 contestatoarea a semnat actul adițional la contractul individual de muncă, acceptând fără obiecțiuni și de comun acord cu angajatorul trecerea din cadrul Departamentului Management Organizațional, Resurse Umane și Cooperare Externă, în cadrul Departamentului P. – Birou Verificare Tehnică și Monitorizare.
La data de 22.10.2012 pârâta a depus la dosar precizare la întâmpinare, prin care a învederat următoarele:
La data de 11.06.2012 un grup de angajați din cadrul Departamentului Management Organizațional Resurse Umane și Cooperare Externă au întocmit un referat prin care au solicitat conducerii agenției să dispună măsurile necesare pentru remedierea situației raportat la o . încălcări legale de către contestatoare.
Acest referat i-a fost comunicat contestatoarei însă aceasta a negat ca de fiecare dată și din acel moment s-a început procedura cercetării disciplinare la data de 18.06.2012, convocarea stabilindu-se la data de 26.06.2012 ora 11,30.
La data de 2.07.2012 a fost înregistrat sub nr._ la secretariatul ADR SV Oltenia Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinară și propunerea acesteia. Analizând acest raport conducerea unității a emis decizia nr. 52/4 07 2012, contestatoarea fiind de acord cu măsura luată semnând actul adițional la contractul individual de muncă, ulterior aceasta s-a răzgândit și a înțeles să conteste această decizie.
In data de 10.09.2012 s-a întocmit un proces verbal de control de către ITM D. și așa cum rezultă din anexa 1 la PV_, alin antipenultim, angajatorul a făcut dovada respectării prevederilor art. 28-32 din regulamentul intern al ADR SV Oltenia, a prevederilor art 251 din Legea 53/2003 republicată în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare prevăzute la art. 28 alin 1 din Regulamentul Intern, respectiv art. 248 alin 1 lit. B din Codul Muncii.
A depus la dosar în copie actele care au stat la baza emiterii deciziei de retrogradare.
La data de 5.11.2012 contestatoarea D. F. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea precizată de către unitatea pârâtă.
A arătat că în perioada de 8 ani a îndeplinit atribuții de management al resurselor umane, dovedind competente și abilități ce caracterizează responsabilul de resurse umane, în raport nu numai cu angajații din subordine, ci cu tot personalul Agenției, dovedind profesionalism, tact, diplomație, sociabilitate, empatie, o atitudine proactivă față de solicitările angajaților instituției.
Potrivit fișei postului și prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare, angajații departamentului MORUCE sau cei ai compartimentului Resurse Umane nu au atribuții referitoare la efectuarea cercetării, investigații cu privire la faptele unui angajat al instituției, cu atât mai mult referitoare la faptele șefului ierarhic superior. Conducătorul unității este cel care trebuie să dispună de prerogativa disciplinară care este exercitată conform legislației muncii și reglementărilor interne.
A mai arătat că documentul prin care ea, contestatoarea a formulat apărări în favoarea sa nu a fost luat în considerare de Comisia de cercetare disciplinară, întrucât nu este relevant și nu se regăsește menționat în Raportul întocmit de Comisia de cercetare disciplinară, deși a fost înmânat președintelui acestei comisii.
Conform art 48 din CCM o primă abatere disciplinară atrage sancțiunea avertismentului, iar faptele prezentate în decizia de sancționare nu sunt prevăzute ca abateri disciplinare grave.
Potrivit art 37 din CCM, retrogradarea salariaților se va face numai în cazuri bine justificate de incompetență profesională, în raport cu cerințele și responsabilitățile postului ocupat, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile.
Contestatoarea a mai arătat și faptul că deși a contestat decizia de retrogradare pe postul de agent de dezvoltare, pentru o perioadă de 60 de zile, angajatorul a dispus unilateral prelungirea retrogradării și după expirarea acestei perioade, pe același post, întrucât în timpul retrogradării a desființat postul de șef de departament ocupat anterior.
La data de 3 martie 2014 contestatoarea a depus la dosar și concluzii scrise prin care a inserat toate aspectele despre care a făcut vorbire în înscrisurile depuse la dosar.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanta constată următoarele:
Prin decizia nr. 52/04.07.2012 emisă de intimată s-au avut in vedere referatele nr. 8854/11.06.2012, nr. 9467/21.06.2012 si Raportul Comisiei de cercetare disciplinară nr._/02.07.2012, s-au descris faptele săvarsite constând in solicitarea de informatii de la secretariat privind corespondenta ADR inainte de a fi analizată si repartizată de director, încălcarea normelor de conduită prevăzute in Politica de Resurse Umane prin denigrarea angajatilor institutiei, lipsa de respect si incalcarea demnitătii subalternilor, abuz in prerogativele functiei detinute prin trasarea de sarcini subalternilor care nu a aveau legătură cu serviciul, permiterea accesului unei persoane neautorizate (sotul) la calculatorul aflat in folosinta acesteia, schimbarea incuietorii de la usa biroului salariatei, fără permisiunea si informarea prealabilă a persoanelor abilitate din cadrul institutiei.
S-au mentionat prevederile incălcate din Regulamentul Intern, CCM al salariatilor ADR SV Oltenia, Codul de conduită al salariatilor ADR SV Oltenia, Codul Muncii, Procedura privind circuitul informatiilor cap. 5.4 "Controlul si utilizarea documentelor externe", Politica de Resurse Umane-Comportamentul la locul de muncă, manualul IT-Politica de Securitate IT.
S-au constatat că faptele săvârsite constituie abateri disciplinare in conformitate cu Codul Muncii art. 263 al. 2, Regulamentul Intern al ADR SV Oltenia art. 28, CCM art. 48 al. 3.
S-au mentionat motivele pentru care au fost inlăturate apărările formulate de salariată.
In final s-a dispus retrogradarea contestatoarei din functia detinută de sef departament Management Organizational, Resurse Umane si Cooperare Externă, in functia de agent de dezvoltare pe o perioada de 60 de zile, conform art. 264 al. 1 lit. c C. Muncii, cu acordarea salariului corespunzător functiei de agent de dezvoltare, treapta III din grila de salarizare.
Ulterior, s-a incheiat actul aditional prin care contestatoarea a fost de acord cu trecerea pe functia de agent de dezvoltare si s-a emis decizia nr. 76/30.08.2012 emisă de intimată prin care s-a dispus ca, începând cu data de 03.09.2012 si pana la 31.12.2012 contestatoarea va avea functia de agent de dezvoltare in cadrul Biroului Verificare Tehnică si Monitorizare.
Instanta va respinge exceptia nulitătii absolute a deciziei de concediere invocată de contestatoare ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica cu privire la cercetarea disciplinară prealabilă prevăzută de dispozițiile art 251 din Codul muncii.
Astfel, se constată din convocarea pentru cercetarea disciplinară prealabilă nr. 1189/18.06.2012 de care contestatoarea a luat cunostintă prin semnătură (fila 10 din dosar) că s-au mentionat abaterile disciplinare pentru care este convocată la data de 26.06.2012 ca fiind denigrarea Directorului ADR si a colegilor, lipsa de respect si incalcarea demnitătii subalternilor cat si alte abateri. S-a mentionat in convocare că faptele fac obiectul referatului nr. 8854/11.06.2012 prin care a fost sesizat directorului institutiei.
Contestatoarea a înregistrat sub nr. 9593/25.06.2012 nota explicativă prin care a răspuns punctual la toate abaterile retinute prin referatul nr. 8854/11.06.2012, astfel că nu este întemeiată afirmatia contestatoarei in sensul că a fost înstiintată de obiectul cercetării disciplinare în chiar ședința de audiere din 26.06.2012.
S-a invocat de catre contestatoare că intimata a încălcat obligației de analizare a apărărilor formulate de către angajat, însă se constată că în realitate în decizia contestată, s-au analizat efectiv argumentele și apărările formulate și depuse în forma scrisă anterior sub nr 9593/25.06.2012 si cele din ședința Comisiei de disciplină din 26.06.2012.
Astfel, s-a mentionat că salariata a negat toate acuzatiile, că salariatele avand functia de asistent director au confirmat faptul că li s-au solicitat informatii privind corespondenta ADR SV Oltenia, inainte de a fi analizată de director. Mai mult, asa cum au declarat semnatarii referatelor, o parte din corespondentă era dată cu întârziere directorului ADR SV Oltenia la solicitarea Danielei F., sau la solicitarea acesteia, nu erau prezentate deloc directorului ADR; faptul că angajatii din cadrul departamentului MORUCE au fost jigniti in mod repetat si li s-au adus amenintări la statutul profesional este confirmat de marturia reciproca a salariatilor in cauză, care au fost de față cand acestea au fost exprimate de F. D., faptul că sotul contestatoarei a avut acces cu acordul dansei la calculatorul aflat in folosinta acesteia, calculator pe care erau stocate documente de personal cu caracter confidential si că a copiat fisiere de postă electronică este confirmat de seful compartimentului administrativ si asistentă tehnică, care l-a vazut si a sistat transferul de informatii din calculator pe un stick; înlocuirea yalei de la birou este confirmată de conducătorul auto, care a efectuat operatiunea de schimbare si de îngrijitorul clădirii, căreia i s-a înmânat o cheie in data de 14.06.2012, după orele de program. Faptul că schimbarea a fost efectuată fără informarea prealabilă a compartimentului administrativ este confirmat de seful compartimentului.
Cu privire la motivul invocat de contestatoare in sensul că decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, instanta constată că este nefondat, deoarece decizia respectă dispozitiile art 252 alin 2 pct. a din Codul Muncii cu privire la descrierea faptelor care fac obiectul abaterii disciplinare.
Se constată din decizie că angajatorul nu a aplicat sancțiunea disciplinară și pentru "alte fapte pentru care comisia de cercetare disciplinară considera că nu are prerogative de cercetare", asa cum afirmă contestatoarea, ci doar a constatat că prin referatele mentionate in preambulul deciziei se aduce la cunostintă comportamentul necorespunzător al contestatoarei constând în alte fapte pentru care comisia nu are prerogative de cercetare, astfel, că nu se dispune sanctionarea si cu privire la aceste fapte.
Instanta va respinge motivul invocat de contestatoare in sensul că potrivit fișei postului și prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare, angajații departamentului MORUCE sau cei ai compartimentului Resurse Umane nu au atribuții referitoare la efectuarea cercetării, investigații cu privire la faptele unui angajat al instituției, cu atât mai mult referitoare la faptele șefului ierarhic superior, in conditiile nu s-a mentionat expres cu privire la fiecare membru al comisiei in ce caz de incompatibilitate se află si de ce prevedere este reglementat, iar la dosar există informatii că membrii comisiei nu faceau parte din compartimentul MORUCE si nu erau subalterii contestatoarei, fiind numiti de catre director prin deciziile nr. 45/15.06.2012 si nr. 47/21.06.2012. Astfel, de exemplu, D. B. este sef C. audit Intern.
Se constată că Directorul Agentiei pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, numit in conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 4/1999 a Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, a aplicat sanctiunea disciplinară, in baza prerogativelor conferite de Statut, in temeiul art. 40 lit. e C. Muncii, al art. 24 al. 1 lit. e din CCM al ADR SV Oltenia si al art. 5 lit. e din Regulamentul Intern al ADR SV Oltenia.
Pe fondul cauzei instanta va respinge contestatia ca neîntemeiată, constatând că decizia de sanctionare este legală, facându-se dovada că salariata a sâvârsit faptele retinute in sarcina sa.
Astfel din declaratia martorei audiată in cauză P. C., propusă de intimată, a rezultat următoarele: martora a fost unul dintre cei patru salariați care a sesizat conducerea unității cu privire la conduita reclamantei. Au fost mai multe nemulțumiri legate de comportamentul contestatoarei, în primul rând atitudinea față de subalterni, respectiv jigniri, amenințări repetate, cum ar fi: nu veți mai primi salarii, nu vi se vor mări salariile, nu veți intra în proiecte și, astfel, nu primeau beneficii materiale; denigrări la adresa conducerii instituției în fața subalternilor, denigrarea colegilor. Într-o dimineață de vineri, la jumătatea lunii iunie 2012, martora împreună cu 2 salariați din biroul de Resurse Umane, a încercat să intre în acest birou si a constatat că yala a fost schimbată și, astfel, nu a putut folosi cheia, nu a avut acces la dosarele de personal care erau confidențiale. Ulterior, pe parcursul aceleiași zile, șeful compartimentului administrativ - I. D., l-a găsit pe soțul reclamantei la calculatorul acesteia. I s-a pus în vedere de către conducerea instituției să plece, deoarece accesul persoanelor străine este interzis și până la urmă a plecat. Reclamanta a motivat că nu se descurca cu calculatorul și de aceea l-a chemat pe soțul ei ca să o ajute, însă martora a mentionat că I. D. avea atribuții în IT. P. L. și A. C. cunosc că reclamanta intervenea în dirijarea corespondenței către director, astfel că unele documente care trebuiau să ajungă la director erau direcționate către alte persoane, respectiv către P. D., cu care reclamanta era în relații apropiate, de colaborare, de prietenie și către dumneaei personal. Reclamanta obișnuia să plece din timpul programului în scopuri personale, folosind mașinile și angajații în acest sens. A solicitat audiență la doamna director în ziua când contestatoarea și doamna P. D. erau plecate într-o delegație. Altfel nu îi lăsau să treacă de aceste birouri și să ajungă la doamna director, pentru că îi intimidau și îi amenințau. Martora nu a însoțit-o personal pe reclamantă în deplasările sale care nu erau în interesul serviciului, însă colegii săi au făcut-o, cum ar fi I. D., care a însoțit-o la cumpărături. Secretarele reclamantei predau corespondența la solicitarea acesteia, pentru că nu aveau ce face și nu au fost sancționate. Reclamanta avea competențe în mărirea salariilor, deoarece evalua performanțele subalternilor anual și întocmea propuneri de mărire.
Aceste aspecte au fost confirmate si de următorii salariati, cu ocazia cercetării disciplinare: R. T. (fila 114), G. Stăncut (fila 124) D. I. (fila 134), L. G. P. (fila 142), C. A. (fila 145), D. I. (fila 147), E. Coseran (fila 150), M. Nesculea (fila 152)
Instanta constată că prin prin săvârsirea faptelor retinute in sarcina contestatoarei, aceasta a încalcat următoarele dispozitii retinute si prin decizia de sanctionare: Regulamentul Intern art. 3 lit. c,f,o,p, art. 4 lit. e, f, art. 22, Contractul Colectiv de Muncă al ADR SV Oltenia art. 23 al. 1 lit. e, al. 2, lit. b, c, f, art. 39 lit. e, art. 39.al. 2 lit. c, art. 108 al. 2, Codul de Conduită al salariatilor ADR SV Oltenia pct. 2 lit. c, pct. 3 lit. g, lit. h, pct. 6 lit. a si b, Codul Muncii art. 39 al. 1 lit. e, art. 39 al. 2 lit. c, Procedura privind circuitul informatiilor cap. 5.4 "Controlul si utilizarea decumentelor externe" lit. b, Politica de Resurse Umane-Comportamentul la locul de muncă, Manualul IT.Politica de Securitate IT. Instanta va respinge apărarea contestatoarei in sensul că o primă abatere disciplinară atrage sancțiunea avertismentului, in conditiile in care faptele savârsite sunt abateri grave de la disciplina muncii care pot atrage sanctiunea retrogradării din functie si nu se impune înlocuirea acestei sanctiuni cu alta mai usoară.
Este neîntemeiată motivarea contestatoarei in sensul că potrivit art 37 din CCM, retrogradarea salariaților se va face numai în cazuri bine justificate de incompetență profesională, în raport cu cerințele și responsabilitățile postului ocupat, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile, deoarece textul integral prevede și posibilitatea retrogradării salariatilor in caz de abateri disciplinare.
Cu privire la capătul de cerere din contestatia precizată la data de 24.09.2012 in sensul repunerii in situatia anterioară emiterii deciziei contestate, in sensul revenirii pe functia de sef al departamentului Management Organizational, Resurse Umane si Cooperare Externă, instanta constată că excede solutionării prezentei cauze, in conditiile in care ulterior expirării celor 60 de zile pe care s-a dispus sanctionarea s-a emis decizia nr. 76/30.08.2012 de intimată prin care s-a dispus ca incepând cu data de 03.09.2012 si pana la 31.12.2012 contestatoarea va avea functia de agent de dezvoltare in cadrul Biroului Verificare Tehnică si Monitorizare, iar această modificare a contractului individual de muncă nu a fost contestată de contestatoare in mod expres, instanta fiind investită in această cauză doar cu analizarea santiunii retrogradării din functie pe durata de 60 de zile.
Instanta nu va analiza aspectele invocate de contestatoare prin concluzii scrise cu privire la nulitatea deciziei pe anumite aspecte de formă, după închiderea dezbaterilor, deoarece nu a fost investită cu acele motive de nelegalitate prin cererea de chemare in judecată si aceste motive nu au fost puse in discutia contradictorie a părtii adverse.
]In aceste conditii instanta va mentine decizia de sanctionare ca fiind legală si temeinică si va respinge contestatia formulată impotriva acesteia ca nefondată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea F. D. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat V. M. – C., . 65,judetul D. împotriva deciziei nr. 52/04.07.2012 emisă de intimată A. P. DEZVOLTARE REGIONALA SUD VEST OLTENIA cu sediul în C., . A,județul D., astfel cum a fost completată la data de 24.09.2012.
Definitivă.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2014.
PREȘEDINTE,
C. UncheașuAsistent judiciar, C. O.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
Red Jud C Uncheașu/4 ex/17.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
