Obligaţie de a face. Sentința nr. 5400/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5400/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 6491/63/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 5400/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta F. LUCREȚIA, în contradictoriu cu pârâtul T. D., având ca obiect obligație de a face casare.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reclamanta solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, deoarece a fost plecată din țară și nu a luat cunoștință de înscrisurile dosarului.
Instanța respinge cererea formulată de reclamantă, având în vedere faptul că acțiunea este introdusă în anul 2010 și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei posibilitatea să ia cunoștință de înscrisurile dosarului.
După studierea dosarului, reclamanta învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și obligarea pârâtului să-i elibereze o adeverință tip prevăzută de normele metodologice de aplicare a legii 567/2004 pentru stabilirea și actualizarea pensiei de serviciu cu 1.05.2007, cu includerea sporului de 50% acordat prin sentința nr. 1670/24.03.2008 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._/63/2007.
Instanța declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 8623 din data de 08 iunie 2011, pronunțată de T. D. –în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulata de reclamanta F. Lucreția, împotriva pârâtului T. D., reținându-se următoarele:
Reclamanta a fost angajată a Tribunalului D., ca personal auxiliar de specialitate, până la data de 01.05.2007, dată de la care i-au fost stabilite drepturile de pensie de serviciu.
La data pensionării reclamantei, conform art. 68 din Legea nr. 567/2004, Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficia, la împlinirea vârstei de 65 de ani, de pensie de serviciu „în cuantum de 80% din media salariilor de bază brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. În calcularea mediei salariilor de bază brute lunare se includ și sporurile cu caracter permanent”.
Inițial, potrivit art. 68 alin. 7 pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizau anual „în raport cu media salariilor brute realizate în ultimele 12 luni ale personalului auxiliar de specialitate în activitate”.
Ulterior, prin modificările aduse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/2007, potrivit art. 68 alin. 12, pensiile de serviciu s-au actualizat „ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu”.
Dispozițiile art. 68 alin. 12, în ultima forma enunțată, s-au aplicat până la . Legii nr. 119/2010, când pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000.
Din textele enunțate rezultă că baza de calcul a pensiei de serviciu a reclamantei era constituită din media salariilor de bază brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în care se includ sporurile cu caracter permanent, în plată la data pensionării. Ulterior, la actualizare, sporurile incluse în baza de calcul rămân aceleași, singura modificare posibilă a cuantumului pensiei putând fi determinată de salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate .
Conform adresei nr. 1061/16A/10.05.2011 a Tribunalului D.-C. contabilitate sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu a făcut parte din salariul de bază brut lunar al reclamantei la data pensionării, astfel că nu poate fi avut în vedere nici la actualizările ulterioare.
Pentru considerentele expuse, instanța a constatat că acțiunea, așa cum a fost precizată, nu a fost întemeiată, fiind respinsă.
Excepțiile invocate de pârât au fost respinse cu motivarea că prin cererea de chemare în judecată nu au fost solicitate drepturi bănești și, oricum, prin precizarea din 05.10.2010, reclamanta menționase că data de 30.08.2004 fusese greșit invocată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta F. LUCREȚIA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Prin decizia nr. 3129/28.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, a fost casată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru considerentele următoare:
Prin cererea formulată la data de 06.05.2010, reclamanta F. Lucreția a chemat în judecată pârâtul T. D., solicitând obligarea acestuia să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că a beneficiat de sporul pentru stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în cuantumul net calculat la data întocmirii raportului de expertiză în perioada sept._07 și în continuare.
În motivare s-a arătat că prin sentința nr. 1670/2008 a Tribunalului D. în dosarul nr._/63/2007, a fost admisă acțiunea sa și obligat pârâtul să îi plătească sporul de 50% pe perioada sept._07 și în continuare. A arătat că pentru a putea beneficia de acest spor la pensie, pârâtul trebuia să îi elibereze și să înainteze o astfel de adeverință la casa județeană de pensii.
În susținere a depus în copie: s.c. nr. 1670/2008 a Tribunalului D., decizia nr. 2203/2009 a Curții de Apel C. pronunțate în dosarul nr._/63/2007, prin care s-a recunoscut dreptul la spor pentru perioada 1 sept. 2004 – 1 februarie 2007 și în continuare, fiind obligați pârâții și la plata sporului într-o sumă determinată pentru perioada arătată în precedent .
La data de 24.06.2010, reclamanta a precizat cererea, menționând că solicită obligarea pârâtului să îi elibereze o adeverință pentru actualizarea pensiei de serviciu începând cu data de 30.08.2004, cu includerea sporului de 50% acordat prin sentința nr. 1670/2008 a Tribunalului D. și în continuare.
La data de 05.10.2010, reclamanta formulează o nouă precizare, prin care arată că în precizarea din 24.06.2010 a indicat eronat perioada pentru care solicită includerea în adeverința tip a sporului de 50%, în vederea actualizării pensiei, perioada reală fiind 01.03.2008 și nu 30.08. 2004.
Acțiunea a fost introdusă mai înainte de . Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor .
Dar, ultima precizare la acțiune a fost făcută după . Legii 119/2010 și după emiterea deciziei de recalculare a pensiei în temeiul acestui act normativ art. 3 alin. 1 și după devenirea pensiei de serviciu în pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Nu în ultimul rând, la data pronunțării sentinței, disp. art. 68 din Legea 567/2004 fuseseră abrogate prin Legea 263/2010.
Pe de altă parte, fără a schimba obiectul cererii de chemare în judecată care este determinat exclusiv de parte în virtutea principiului disponibilității specific procesului civil, instanța era datoare să dea calificarea juridică exactă cererii de chemare în judecată precizată și să pună în discuția părților, dincolo de termenii folosiți de titularul cererii, orice împrejurări de fapt și de drept chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, având în vedere evenimentele legislative care au avut loc în intervalul cuprins între data introducerii acțiunii și pronunțarea sentinței.
Prima problemă pe care o identifică instanța de recurs în această privință, este aceea legată de faptul dacă în cauză reclamanta ar fi putut să ceară obligarea unității la eliberarea unei adeverințe pentru: 1. actualizarea pensiei de serviciu în raport cu dispozițiile legii speciale încă în vigoare la data introducerii acțiunii; 2. recalcularea obișnuită a aceleiași pensii în raport cu dispozițiile generale care se referă la identificarea unor anumite sporuri care nu au fost avute în vedere la stabilirea inițială a drepturilor la pensie (legea specială completându-se cu legea generală, existând posibilitatea recalculării): sau: 3. având în vedere data pronunțării sentinței și evenimentele legislative care au avut loc între data introducerii acțiunii și acest din urmă moment, eliberarea unei adeverințe care să ateste veniturile care se iau în calcul la recalcularea pensiei potrivit noii legi, ca pensie contributivă și la stabilirea corectă a punctajului mediu anual.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea are în vedere împrejurarea că instituția actualizării pensiei de serviciu în sensul disp. art. 68 din legea specială 567/2004 în forma inițială și după prima modificare (alin. 7) dar și după ultima modificare (alin. 12), presupunea stabilirea inițială corectă a drepturilor de pensie, urmată de o mărire a acestora la momentele și în raport cu criteriile stabilite de lege.
Dar, în ceea ce privește recalcularea obișnuită a pensiei, aceasta presupunea stabilirea drepturilor într-un cuantum mai mic decât cel cuvenit, urmată de mărirea acestuia de la un moment dat, în raport cu anumite venituri atestate printr-o adeverință și neluate în calcul inițial.
În varianta cea de-a treia, se ridică într-adevăr alte probleme care țin exclusiv de stabilirea corectă a punctajului mediu anual în raport cu totalitatea veniturilor care se iau în calcul potrivit legii, ținându-se seama de principiul contributivității.
Or, în cauză, este fără dubiu că reclamanta a solicitat obligarea intimatei la eliberarea unei adeverințe care să ateste faptul că a beneficiat potrivit hotărârii judecătorești de sporul de 50% pentru risc și suprasolictare neuropsihică(obiectul acțiunii), inclusiv la momentul pensionării, invocând în acest sens sentința tribunalului, dincolo de împrejurarea că a făcut trimitere la actualizarea pensiei pentru a arăta scopul utilizării actului solicitat.
În orice caz, reclamanta urmărea în final, într-o altă procedură și cu un alt cadru procesual cu privire la obiect și părți, mărirea veniturilor din pensia de serviciu, chiar dacă mecanismul corect care ar fi avut această finalitate, aceasta l-a numit ca fiind actualizarea, iar nu o recalculare. În varianta cea de-a treia, se putea urmări mărirea pensiei contributive.
Cu alte cuvinte, reclamanta nu a arătat că personalului în activitate aflat în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței, i s-a majorat salariul de bază brut lunar, ci că ea însăși la data pensionării 01.05.2007, moment care este inclus în perioada la care se referă hotărârea judecătorească invocată, a avut dreptul la sporul în discuție, chiar dacă nu i s-a plătit efectiv la acel moment, obținând ulterior obligarea la plată.
T., atunci când a examinat acțiunea nu a observat această împrejurare esențială și a analizat cererea exclusiv prin prisma necesității eliberării unei adeverințe în vederea actualizării pensiei potrivit legii speciale, această abordare a problemei fiind limitată, deci insuficientă și greșită, nefiind soluționat fondul cauzei.
Or, o asemenea abordare a fost posibilă și ca urmare a faptului că, așa cum s-a arătat în precedent, prima instanță nu a manifestat rol activ în sensul disp. art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, cu respectarea concomitentă a disp. art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, având în vedere particularitățile speței date de evenimentele legislative care s-au succedat după promovarea acțiunii.
În condițiile în care s-a procedat în maniera arătată, Curtea constată că nu poate exercita un control judiciar adecvat și complet, neputându-se pronunța, de asemenea, pentru prima oară asupra unor aspecte nepuse în discuția părților și nelămurite în prima instanță. În caz contrar, toate părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție pe fond.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin încheierea din 16.10.2013 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei având în vedere lipsa părților care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 24.09.2014 reclamanta a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, fiind stabilit termen de judecată la 08.10.2014, cu citarea părților.
Părțile legal citate nu au formulat cereri noi, nu au depus acte noi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantei i s-a stabilit pensie de serviciu prin decizia de pensie nr._/10.07.2007, începând cu 01.05.2007, conform Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar al instanțelor judecătorești, pensie ce a fost ulterior actualizată în conformitate cu prevederile art. din legea 567/2004 .
La stabilirea pensiei și ulterior la actualizarea pensiei de serviciu nu s-a avut în vedere sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor ce a fost recunoscut reclamantei pentru perioada iulie 2004 până la pensionare, prin sentința nr. 1670/24.03.2008 pronunțată de T. D., spor ce face parte din veniturile brute, respectiv din salariul de bază brut lunar al unui grefier.
Potrivit art.68 alin. 1 din legea 567/2004 în varianta de la data stabilirii pensiei de serviciu a reclamantei, data de 01.05.2007 pensia de serviciu se stabilea „ în cuantum de 80% din media salariilor de bază brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. În calcularea mediei salariilor de bază brute lunare se includ și sporurile cu caracter permanent.”
Potrivit art. 68 alin. final din legea 567/2004 „Pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează anual, în raport cu media salariilor brute realizate în ultimele 12 luni ale personalului auxiliar de specialitate în activitate”, adică la începutul fiecărui an calendaristic.
După . OUG 100/ 2007, respectiv octombrie 2007, prevederile art. 68 alin. final au fost modificat în sensul că „Pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, precum și pensiile de urmaș prevăzute la alin. (8) - (10) se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar al personalului auxiliar de specialitate în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu”.
Potrivit Normelor de aplicare a Legii 567/2004 pentru stabilirea pensiei de serviciu și pentru fiecare actualizare a acesteia este necesar ca fostul angajator, în cazul de față Curtea de Apel C. să emită câte o adeverință tip, dintre cele prevăzute de Normele de aplicare a Legii 567/2004, adeverințe pe care le transmite Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care la rândul său le comunică Caselor teritoriale de pensii in vederea punerii in aplicare.
Aceste adeverințe trebuie emise câte una în parte pentru stabilirea pensiei și pentru fiecare actualizare ce a avut loc la începutul fiecărui an calendaristic până la 08.10.2007 și de fiecare dată când a intervenit majorarea indemnizației brute lunară a unui grefier în activitate, după data de 08.10.2007 și trebuie să includă și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Din adeverințele eliberate de angajator, adeverințe ce au stat la baza deciziilor de stabilire a pensiei și de actualizare a acesteia rezultă că nu a fost inclus sporul de 50%, reclamanta fiind astfel prejudiciată de un drept al său.
Instanța nu va reține susținerea pârâtului că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu a făcut parte din salariul de bază brut lunar al reclamantei la data pensionării, astfel că nu poate fi avut în vedere nici la actualizările ulterioare, deoarece motivul pentru care reclamanta nu a beneficiat la data pensionării de acest spor nu îi este imputabil acesteia, ci este imputabil tot angajatorului care nu a acordat drepturile salariale în cuantumul legal, fiind necesară intervenția instanței și pronunțarea unei hotărâri care să oblige pe angajator la plata retroactivă a sporului.
Legea 567/2004, în forma sa de la data pensionării reclamantei iulie 2007, prevedea calcularea pensie de serviciu într-un procent de 80% din "media salariilor de bază brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. În calcularea mediei salariilor de bază brute lunare se includ și sporurile cu caracter permanent". Așadar dacă reclamantei i s- ar fi acordat sporul de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% de către angajator, fără să fie necesar să se aștepte pronunțarea unei hotărârii judecătorești de recunoaștere a acestui drept la calculul pensiei s-ar fi avut în vedere și acest spor.
Ca urmare, instanța va admite cererea de chemare in judecată formulată împotriva pârâtei Curtea de Apel C. și va obliga pe aceasta să emită adeverințe tip prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii 567/2004 pentru stabilirea și actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei începând cu 1.05.2007 cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni (la stabilirea și actualizarea pensiei până la 08.10.2007) sau cu salariul de bază brut lunar al unui grefier în activitate (la actualizarea pensiei după 08.10.2007, până la . legii 119/2010 care a impus transformat pensiile de serviciu ale grefierilor în pensii în înțelesul legii 19/2000), după caz, care să includă și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică acordat prin sentința nr. 1670/24.03.2008 pronunțată de T. D..
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată formulata de reclamanta F. Lucreția, cu domiciliul in C., .,, ., ., împotriva pârâtului T. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Obligă pârâtul T. D. să elibereze reclamantei adeverințe tip prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii 567/2004 pentru stabilirea și actualizarea pensiei de serviciu a contestatoarei începând cu 1.05.2007 cu includerea sporului de 50% acordat prin sentința nr. 1670/24.03.2008 a Tribunalului D. pronunțată în dosarul nr._/63/2007.
Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex. – 15.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
