Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1228/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1228/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 14324/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1228/2014
Ședința publică de la 10 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind pe contestator B. L. - S. domiciliat în C., .. 17, ., . CNP_ și pe intimat . cu sediul în C., ., J. D. având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns - intimat - . prin reprezentant T. BĂLUTA lipsind: - contestator - B. L. - S.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța pune în discuție competența.
Reprezentant pentru intimată arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză
Coroborând dispozițiile privind principiul disponibilității părților în procesul civil consacrat de art. 9 Cod procedură civilă cu dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 3, art. 6 și art. 61 din Legea 76/2012, instanța procedează la informarea părților asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această procedură pentru soluționarea litigiului dedus judecății sau în alt mod, pe cale amiabilă.
Reprezentant pentru intimată învederează că nu se poate soluționa cauza nici prin mediere și nici prin acordul părților .
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Reprezentant pentru intimată estimează că dosarul se poate soluționa în 3 luni
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării acțiunii.
Reprezentant pentru intimată solicită admiterea excepției.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția tardivității.
După strigarea cauzei se prezintă avocat R. O. pentru contestatoare și depune note scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 23.10.2013 pe rolul Tribunalului D. – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a fost înregistrată contestația formulată de B. L. S. împotriva deciziei de concediere nr. 548/19.08.2013 în contradictoriu cu intimata . C., prin care contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere,repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data concedierii și până la reintegrarea pe același post.
În susținere contestatoarea a învederat instanței că a ocupat funcția de gestionar și vânzător în cadrul pârâtei . La data de 09.09.2013 i-a fost comunicată prin intermediul B. A. I. decizia de concediere contestată, potrivit căreia raporturile de muncă încetează datorită săvârșirii de către contestatoare a unor abateri grave săvârșite în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, abateri ce s-au soldat cu o lipsă în gestiune în cuantum de 38.827.43 lei, aplicabile fiind dispozițiile art 61 lit. a din Codul muncii. Lipsa în gestiune s-a constatat urmare a inventarului din perioada 15.07._13 și din perioada 25.07._13.
Contestatoarea critică decizia de desfacerea a CIM invocând încălcarea de către pârâtă a prevederilor art. 252 alin 3 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei contestatoarea a susținut că în urma inventarului efectuat pentru perioada cuprinsă între 12.10.2012 – 15.07.2013, inventar ce s-a efectuat din 15.07.2013 și până la 19.07.2013, s-a stabilit lipsă în gestiune în valoare de 34.632,43 lei din care i s-a reținut garanția de către societate în cuantum de 2.162 lei,rămânând de achitat o diferență de 31.504,43 lei.
Urmarea a acestui fapt pârâta a dispus începând cu data de 22.07.2013 suspendarea CIM al contestatoarei (conform deciziei nr. 453/19.07.2013) pe perioada cercetării disciplinare și efectuarea unui nou inventar începând cu data de 25.07.2013. Contestatoarea învederează instanței că nu a fost convocată la efectuarea acestui din urmă inventar care a avizat aceeași perioadă cu perioada anterior verificată. La acest inventar s-a constatat o lipsă în gestiune de 7.323 lei. Apreciază contestatoarea că întrucât avea CIM suspendat la data efectuări inventarului și nu a fost convocată să participe la efectuarea lui, nu-i poate fi imputată suma constată lipsă în gestiune.
În ceea ce privește cercetarea disciplinară contestatoarea a învederat instanței că a dat două note explicative prin care și-a recunoscut vina, asumându-și în același timp și un angajament de plată, fiind forțată în acest sens de către reprezentanții intimatei.
Arată că vina, respectiv prejudiciul nu i se datorează în totalitate, întrucât de marfă se ocupau și alte persoane cunoscute de administratorului societății ,datorită volumului mare de muncă.
Referitor la termenul de contestare a deciziei contestatoarea a invocat prevederile art. 211 lit. a din Legea 62/2011, în sensul că termenul în care poate fi contestată decizia de sancționare este de 45 zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
A solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiză contabilă.
În susținere a depus un set de acte: fotocopii decizia de concediere, fișa postului, decizia de suspendare, convocarea nr. 450/19.07.2013, adresa nr. 451/19.07.2013, angajament de plată nr. 477/25.07.2013, certificat de informare, taxă judiciară de timbre, împuternicire avocațială.
La data de 22.11.2013 contestatoarea a depus note scrise prin care a indicat martorii propuși prin acțiunea introductivă și obiectivele expertizei.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.
La data de 20.12.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. A invocat excepția tardivității introducerii contestației, invocând că în cauză sunt aplicabile prevederile art.252 alin 5 și ale art. 268 alin.1 lit. b din Codul muncii raportat la obiectul cauzei și anume contestație împotriva deciziei de desfacere disciplinară a CIM (contractului individual de muncă) și nu dispozițiile art. 211 din Legea 62/2011.
Pe fondul cauzei a arătat pârâta că măsura concedierii disciplinare a fost legală. Contestatoarea și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei în funcția de gestionat vânzător, având CIM încheiat pe durată nedeterminată, atribuțiile de serviciu fiind stabilite în conformitate cu Legea 22/1964. Arată că a formulat contestatoarea cerere de efectuare a concediului de odihnă pentru intervalul 22.07._13, aprobată de conducerea societății, sub rezerva efectuării inventarului, urmând o predare – primire de gestiune către alte persoane.
Urmare a constatării unei lipse în gestiune, administratorul societății a dispus revocarea rezoluției de acordarea a concediului de odihnă și suspendarea CIM pe perioada cercetării disciplinare . Contestatoarea s-a prezentat la cercetarea disciplinară și a dat două note explicative. S-a efectuat o a doua inventariere, chiar dacă contestatoarea a refuzat acest lucru, când s-a constata o lipsă suplimentară în gestiune în valoare de 7.323 lei .Ulterior s-a încheiat și un angajament de plată prin care contestatoarea s-a obligat să plătească 34.632,43 lei, din care s-au reținut 1590 garanții, rămânând o sumă de achitat de 33.042, 42 lei . Contestatoarea a mai achitat conform chitanțelor atașate sumele de 572 lei, respectiv 966 lei.
După cel de-al doilea inventar contestatoarea a fost convocată din nou pentru a da explicații în legătură cu suma constatată lipsă, însă după ce a scris nota explicativă contestatoarea a rupt-o refuzând orice comunicare cu reprezentanții pârâtei.
Urmarea a acestor împrejurări, pârâta a încheiat procesul verbal nr. 547/19.08.2013 privind cercetarea disciplinară și constatând că sunt îndeplinite condițiile ce atrag răspunderea disciplinară,fiind respectate dispozițiile prevăzute la art 252 și urm. din Codul muncii, a propus desfacerea CIM în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. a și art. 248 alin 1 lit. e din Codul muncii, fapt concretizat prin decizia nr. 548/19.08.2013. care i-a fost comunicat contestatoarei prin poștă, pârâta comunicând-o în același timp, împreună cu nota de lichidare și prin intermediul B. A. I..
Pârâta a mai învederat instanței că nu pot fi reținute susținerile contestatoarei în sensul că nu este vinovată și că a fost forțată să dea note explicative și să semneze un angajament de plată, câtă vreme din inventarele efectuate rezultă vinovăția acesteia. Contestatoarea și-a recunoscut vina, fapt confirmat și prin achitarea în parte, de bună voie a unei părți din prejudiciu, precum și din acordul dat la încheierea angajamentului de plată.
În susținere a depus actele ce au stat la baza emiterii deciziei de desfacere disciplinară a CIM, și anume: referat, convocare, note explicative,angajament de plată, dispoziție de încasare, procese verbale de la cercetarea disciplinară,decizia 548/19.08.2013, extras de cont, dispoziții de încasare a sumelor, CIM, fișa postului.
La data de 10.03.2014 contestatoarea a depus note scrise prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă referitoare la termenul de contestare a deciziei de desfacere disciplinară a CIM în temeiul prevederilor art.211 lit. a din Legea 62/2011.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, asupra excepției instanța reține următoarele:
Contestatoarea a fost sancționată cu concedierea prin decizia nr. 548/19.08.2013 emisă de către angajatorul intimat.
Această decizie i-a fost comunicată salariatei la data de 09.09.2013, după cum însăși arată în acțiune.
Termenul de 30 de zile, calculat pe zile libere, s-a împlinit la data de 10.10.2013.
Contestația împotriva deciziei a fost înregistrată la tribunal la data de 23.10.2013, fiind trimisă cu scrisoare recomandată la data de 21.10.2013, cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plic.
Art. 211 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede:
"Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;
b) constatarea nulității unui contract individual de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică;
c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."
Aceste dispoziții se suprapun și, în măsura neconcordanței, modifică prevederile art. 268 lit.a), c) și d) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma actualizată și republicată):
"Art. 268 (1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
Însă nu se poate aprecia că modifică implicit și dispozițiile de la lit. b), acestea având un domeniu de aplicare special, distinct, anume în privința deciziilor de sancționare disciplinară.
Mai mult, art. 268 se găsește în CAPITOLUL I: Dispoziții generale din TITLUL XII: Jurisdicția muncii. Însă în TITLUL XI: Răspunderea juridică, la CAPITOLUL II: Răspunderea disciplinară, există încă o dispoziție specială, anume la art. 252 alin. 5 din Codul muncii:
"Art. 252 (5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării."
Inclusiv opinia doctrinară este în acest sens (tratatul profesorului Ț., ediția ulterioară apariției Legii nr. 62/2011). Practica judecătorească este neunitară. Însă chiar dacă dispozițiile mai favorabile pentru salariat sunt cele generale, din Legea dialogului social, nu pot fi încălcate dispozițiile speciale din Codul muncii privind expres procedura sancționării disciplinare.
În speță, decizia de sancționare nr. 548/19.08.2013 conține în mod expres, la final, la art. 4, mențiunea că poate fi contestată în 30 de zile de la comunicare la Tribunalul D..
Deci contestatorul se putea conforma, având la dispoziție suficient timp.
Prin urmare, instanța va admite excepția tardivității și, în consecință, va respinge contestația ca tardiv formulată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității.
Respinge contestația formulată de contestatoarea B. L. - S., domiciliată în C., .. 17, ., ., J. D., CNP_, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în C., ., J. D., ca tardiv formulată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
25.03.2014/ red. și tehnored. ISV, MCS și MDȘ /4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1415/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
