Obligaţie de a face. Sentința nr. 2186/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2186/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 1096/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2186/2014
Ședința publică de la 14 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol, pronunțarea cu dezbaterile asupra cauzei - litigii de muncă – privind pe reclamanta G. C.-D. domiciliat în C., .. 2, ., . și pe pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CAI FERATE CFR SA BUCUREȘTI SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C. cu sediul în C., ., J. D., S.C. T. A. S.A. OTOPENI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTA 99 SPRL cu sediul în Otopeni, Calea Bucureștilor, nr. 305 A 42, J. ILFOV, având ca obiect obligație de a face, casare, dezbateri ce au fost consemnate prin încheierea de ședință de la data de 07.04.2014, când instanța a amânat pronunțarea la 14.04.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Procedura, legal îndeplinită.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la această sub nr de mai sus, reclamanta G. C.-D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., pârât S.C. T. A. S.A. OTOPENI obligarea pârâtei să-i acorde încadrarea în grupa aII a de muncă, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 pentru perioada 09.08._01 și să efectueze această mențiune în carnetul de muncă, precum și să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că în perioada menționată a desfășurat activități în cadrul Regionalei CFR C. în funcția de inginer, astfel: În perioada 09.08._81 ca inginer la Șantierul ( Construcții Montaj ) IECT – Instalații, Electrificare, Centralizare, Telecomunicații C. unde a participat direct pe teren alături de personalul muncitor, la execuția lucrărilor de investiții, construcții montaj a instalațiilor specifice căii ferate, activitate care potrivit HG 1223/1990 se încadrează în grupa a II a de muncă.
În perioada 01.12._89 a lucrat ca inginer la Secția ECM – CFR ( Expediție, Camionaj, Mecanizare)C. unde a participat direct pe teren alături de personalul muncitor la lucrările specifice acestei unități pentru efectuarea lucrărilor de întreținere și reparații a containerelor, transcontainerelor din terminalul Stației CFR C., activitate care se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit Ordinului 50/1990 art 3 și anexa 2 poz.211.
A mai arătat că în perioada 01.03._11 a lucrat ca inginer la Serviciul Tehnic – OTD al Regionalei CFR C., unde a executat lucrări specifice de organizare, tehnic, dezvoltare, activitate care se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 art 3 și anexa 2 poz. 210.
A precizat că activitatea s-a desfășurat în condiții deosebite pentru care a primit sporuri la salariu și număr de zile concediu de odihnă suplimentar, confirmate prin CCM, pentru activitate cu specific feroviar și siguranța circulației.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 cu completările ulterioare, HG 1223/1990 și reglementările specifice căii ferate.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că încadrarea în grupele I și II de muncă a fost făcută cu respectarea întocmai a procedurilor prev de Ordinul 50/1990 de către conducerea societății împreună cu sindicatele, ținând seama de nivelul noxelor de la locul de muncă și a timpului efectiv lucrat în aceste condiții .A mai arătat că în perioada 09.08._81, respectiv 01.03._11 nu a lucrat în cadrul unei subunități de bază a Regionalei CFR C. ( secție, stație etc),așa cum prevede pct 210 anexa 2 din Ordinul 50/1990, iar în perioada 01.12._89 nu a desfășurat nici una dintre activitățile prevăzute la Anexa 2 poziția 211 din ordinul 50/1990. Cu privire la capătul de cerere privind operarea în carnetul de muncă a invocat excepția inadmisibilității, dat fiind că prevederile Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate începând cu 01.01.2011.
La termenul din 30.03.2012 reclamanta a depus la dosar precizări prin care a arătat că Departamentul Căilor Ferate din Ministerul Transporturilor a avut în structură ca unități de bază și Regionala CF C., iar după 1990 a fost reorganizat și restructurat succesiv prin HG 581/1998, Hotărârea A. 14/2003 și Rezoluția_/2011, în urma cărora regionala și-a schimbat denumirea, însă din punct de vedere juridic a avut același statut de unitate de bază organizată în teritoriu și a depus la dosar și un răspuns la întâmpinare.
La termenul din 30.03.2012 instanța a dispus conceptarea în cauză a pârâtei Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C. .
La termenul de judecată din 27.04.2012 reclamanta a solicitat proba cu expertiza tehnică specialitatea protecția muncii, având următoarele obiective: să se constate că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 09.08._01 se încadrează în grupa a II a de muncă.
A fost desemnat în cauză expertul I. D. care a depus raportul de expertiză la data de 05.07.2012, împotriva căruia pârâta a formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță la termenul din 05.10.2012 .
Expertul a răspuns la obiecțiuni la data de 31.10.2012.
La termenul din 02.11.2012 la cererea reclamantei instanța a dispus conceptarea în cauză în calitate de pârâtă a ., care a depus la dosar întâmpinare pentru termenul din 07.12.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că a preluat doar o parte din arhiva Regionalei CFR C. - Secția Expediție, Camionaj, Mecanizare C. nu a fost găsit nici un înscris emis de angajatorul reclamantei în care să se facă nominalizarea acesteia ca angajat care se încadrează în grupa a II a de muncă .
La ultimul termen de judecată pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Prin Sentința civilă nr. 390/2013 pronunțată în ședința publică de la data de 22 Ianuarie 2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. și a admis în parte cererea formulată de reclamanta G. C.-D., în contradictoriu cu pârâtele SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C. și S.C. T. A. S.A. OTOPENI.
A obligat pârâta Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C. să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată de acesta în perioada 09.08._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă și a respins cererea reclamantei față de pârâta . ca nedovedită.
În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, conform art 137 C.p.c, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C., instanța o va respinge, întrucât din mențiunile din carnetul de muncă rezultă că au existat raporturi de muncă între părți, care să justifice chemarea acesteia în judecată pentru acordarea unei grupe de muncă.
Pe fond, a constatat că reclamanta și-a desfășurat activitatea la Regionala CF C. care în urma reorganizării s-a transformat în Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C. .
În drept s-au invocat disp. art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 care prevăd că:
„. Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.”
Prin expertiza întocmită în cauză, expertul I. D. a stabilit că activitatea reclamantei în funcția de inginer la Șantierul IECT C. în perioada 09.08._81 a constat în lucrări de investiții, lucrări de reparații capitale a instalațiilor specifice căii ferate, la Secția ECM C. în perioada 01.12._89,unde activitatea a constat în curățarea, igienizarea, salubrizarea și repararea prin lucrări cu specific confecții metalice în cadrul compartimentului de mecanizare al secției și la Serviciul OTD al Regionalei CFR C. .
Expertul a concluzionat că activitatea reclamantei se justifică a fi încadrată în grupa a II a de muncă conform HG 1223 pentru perioada 09.08._81, conform pct 3 și poz.211 din anexa 2 la Ordinul 50/1990 pentru perioada 01.12._89, respectiv conform pct 3 și poz 210 din anexa 2 la Ordinul 50/1990.
Instanța constată că în Ordinul nr. 50/1990 la anexa 1, poz. 210 și 211 sunt enumerate mai multe activități ce pot fi încadrate în grupa a II a de muncă, printre care și cea de inginer în raport de care expertul a descris pe larg condițiile de muncă, locurile de muncă și perioadele în care reclamanta a desfășurat activități specifice personalului care contribuie la siguranța circulației.
În aceste condiții, instanța va acorda relevanță probatorie raportului de expertiză, va avea în vedere perioada în care reclamanta a prestat această activitate, apreciind că situația de fapt reținută în expertiză răspunde condițiilor legale care reglementau încadrarea în grupa a II a de muncă, în conformitate cu disp. art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, coroborate cu prevederile din anexa 2, poz. 210 și 211 din Ordinul nr. 50/1990.
Tribunalul va avea în vedere și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.258 din 20.09.2004, că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Din raportul de expertiză coroborat cu apărările pârâtei . din întâmpinare rezultă că aceasta din urmă nu deține documente privind activitatea desfășurată de către reclamantă, reclamanta nefăcând dovada contrară în acest sens și în consecință, instanța va respinge acțiunea față de aceasta ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta C. NAȚIONALĂ DE CAI FERATE CFR SA PRIN SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 6880 /20.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, instanța a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
A reținut că:
Potrivit pct.1 din Anexa la Ord. 590/15.09.2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele I și /sau a II-a potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor, prin care se atestă faptul că în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001 și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în gr. I și /sau grupa a II-a se depun la angajatori sau deținătorii arhivelor acestora, după caz.
Principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea salariatul în perioada pentru care solicită încadrarea într-o grupă sau alta de muncă.
În condițiile în care încadrarea între-o grupă superioară de muncă nu se poate face decât printr-o analiză a condițiilor concrete în care salariatul și-a desfășurat activitatea, rezultă că instanța trebuie să se raporteze la perioadele de activitate pentru care s-a formulat acțiunea de recunoaștere a gr. a II-a de muncă., la momentul pentru care se solicită încadrarea în grupă, ori o astfel de documentație aparține societății unde au fost angajați acești salariați.
În cauza de față criticile recurentei vizează faptul că pentru perioada 01.12._89 intimata reclamantă și-a desfășurat activitatea la o secția ECM CFR ce nu aparține sucursalei CREIRECF C., invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a unității recurente pentru perioada menționată mai sus.
În motivarea excepției, instanța de fond face trimitere la carnetul d e muncă arătând că au existat raporturi de muncă, dar nu se specifică perioada pentru care face această analiză. Pe de altă parte, nu menționează care este unitatea la care se raportează în condițiile în care există trei perioade și în cadrul fiecăreia dintre ele, reclamanta însăși, în acțiunea introductivă menționează un alt loc de muncă: perioada 09.08._81 ca inginer la Șantierul construcții montaj IECT - Instalații Electrificare, Centralizare, Telecomunicații C. ; perioada 01.12._89 ca inginer la secția ECM – CFR ( Expediție, Camionaj, Mecanizare) C.; perioada 01.03._01 inginer la Serviciul Tehnic - OTD al Regionalei CFR C.. Aceleași unități apar menționate și în raportul de expertiză, filele 80 – 81.
Din denumirea indicată de reclamantă în acțiune și de expert în raportul de expertiză Secția ECM-Expediție, Camionaj, Mecanizare C. nu apare în carnetul d e muncă la poziția 3, unde începând cu 01.12.1981 denumirea unității este trecută ca fiind Div.INST. Există și mențiunea de la poziția 7 referitoare la Secția EMC CFR C., dar față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă în notele de ședință ( fila 110) pentru perioada 01.12._89 instanța nu s-a pronunțat și nu a făcut minime verificări în acest sens, iar în considerente nu arată argumentele pentru care consideră sau nu că se Secția ECM CFR este o unitate ce aparține unității recurente.
Potrivit disp. art. 129 alin. 5 C.p.c., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Față de această situație, soluția care se impune este aceea de admitere a recursului, în baza art. 312 alin. I teza 1 și alin.2, teza a II-a C.pr.civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
În rejudecare vor fi avute în vedere considerentele de fapt și de drept menționate mai sus, instanța va proceda la verificarea cadrului procesual pasiv pentru perioada 01.12._89, și se va stabili dacă Secția ECM CFR este sau nu o unitate ce aparține Sucursalei
CREIRCF C..
La data de 03.09.2013, dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul D. sub nr._ .
La data de 04.11.2013, reclamanta depune o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care solicită să se admită cererea de chemare în judecată, să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, în baza dispozițiilor art. 3 din Ordinul 50/1993, și să oblige pârâta SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. să elibereze o adeverință, prin care să se constate că în perioada 09.08._81 și în perioada 01.03._01 a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, precum și obligarea pârâtei ., prin lichidator judiciar CONSULTA 99 SPRL le eliberarea unei adeverințe din care să reiese că a desfășurat activitate în perioada 01.12.1987-1.03.1989, încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 100%.
În motivarea precizării, reclamanta arată că în conformitate cu poziția nr.7 din carnetul de muncă, în perioada 01.12._89 și-a desfășurat activitatea în funcția de inginer la Secția ECM – CFR C., unde a participat pe teren în mod direct alături de personalul muncitor calificat la lucrări specifice de întreținere și reparații a containerelor, transcontainerelor din terminalele Secției – Stația CFR C., activități ce se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100% din timpul prestat, așa cum de altfel a reținut și expertul în raportul de expertiză judiciară depus la dosarul cauzei în primul ciclu procesual.
Menționează de asemenea că Secția ECM - CFR C. a fost structură a Regionalei CFR C. până în anul 1998, ulterior aceasta s-a desprins din aceasta devenind o structură cu personalitate juridică și autonomie proprie, sub numele ., aceasta preluând și arhiva.
În prezent, . se află sub incidența Legii 95/2006 a insolvenței, având ca administrator judiciar CONSULTA 99 SPRL, care are calitatea și deținător legal de arhivă. Referitor la perioada 09.08._81, și 01.03._01, reclamanta consideră că adeverința solicitată trebuie eliberată de către Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF C..
Temeiul de drept îl precizează ca fiind art. 132 Cod de Procedură Civilă.
La solicitarea instanței, la data de 02.04.2014, pârâta . adeverință prin care atestă calitatea de salariat a reclamantei pe perioada 01.12._89.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Asupra excepției:
După precizarea cererii de chemare în judecată, reclamanta nu mai solicită constatarea în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. (SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C.), pentru perioada lucrată 01.12._89, ci în contradictoriu cu celălalt pârât.
Astfel, instanța va respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. (SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C.), pentru perioada 01.12._89.
Asupra fondului:
Din raportul de expertiză judiciară specialitatea protecția muncii, efectuat în primul ciclu procesual de către expertul tehnic autorizat I. D., coroborat cu datele din carnetul de muncă al reclamantei și din celelalte acte depuse, reiese că aceasta a lucrat în calitate de inginer, pentru pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. (SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C.) în perioada 09.08.1980 – 01.12.1981 și 01.03.1989 – 01.01.2001 și pentru pârâta . – OTOPENI prin CONSULTA 99 SPRL în perioada 01.12._89.
Tot din raportul de expertiză rezultă în mod cert că activitatea s-a efectuat în condițiile concrete specifice grupei a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 210, respectiv, pct. 211.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, instanța va admite cererea precizată.
Va constata, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. (SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C.), că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 09.08.1980 – 01.12.1981 și 01.03.1989 – 01.01.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 210.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga această pârâtă să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Va constata, în contradictoriu cu pârâta . – OTOPENI prin CONSULTA 99 SPRL că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 01.12._89 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 211.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga această pârâtă să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. (SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C.), pentru perioada 01.12._89.
Admite cererea precizată de reclamanta G. C.-D. domiciliat în C., .. 2, ., . în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CAI FERATE CFR SA BUCUREȘTI SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C., cu sediul în C., ., J. D. și S.C. T. A. S.A. OTOPENI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CONSULTA 99 SPRL, cu sediul în Otopeni, Calea Bucureștilor, nr. 305 A 42, J. ILFOV.
Constată în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. SA BUCUREȘTI – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C. (SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C.) că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 09.08.1980 – 01.12.1981 și 01.03.1989 – 01.01.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 210.
Obligă această pârâtă să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Constată în contradictoriu cu pârâta . – OTOPENI prin CONSULTA 99 SPRL că activitatea desfășurată de către reclamantă în perioada 01.12._89 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 211.
Obligă această pârâtă să elibereze reclamantei o adeverință în acest sens.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
01.05.2014/ red. și tehnored. ISV, MVC și MDȘ / 5 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
