Acţiune în constatare. Sentința nr. 2190/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2190/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 15209/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2190/2014
Ședința publică de la 14 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. V.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol, pronunțarea cu dezbaterile asupra cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamant V. M. domiciliat în C., ., nr. 7, ., . CNP_ și pe pârât . cu sediul în C., .. 80, J. D., având ca obiect acțiune în constatare, dezbateri ce au fost consemnate prin încheierea de ședință de la data de 07.04.2014, când instanța a amânat pronunțarea la 14.04.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Procedura, legal îndeplinită.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 08.11.2013, reclamantul V. M. a formulat acțiune, în contradictoriu cu pârâta . care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că activitatea desfășurată în perioadele 01.06._72 și 04.07._01 se încadrează în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990 anexa 2 art 3, pct 42 și pct 69 .
În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei cu CIM în perioadele menționate, având meseria de bobinator, dar și de electrician,în cadrul Atelierului de bobinaj TRAFO, desfășurând operații de degresare chimică cu solvenți organici și soluții alcaline în vederea acoperirii și lipirii bobinelor și operațiuni de impregnare a bobinelor și a mașinilor electrice, pentru aceasta folosind substanțe toxice, caustice precum mica, cupru, azbest și sticlă, tabla de siliciu, rășina, șnur poliesteric, aliaje de lipit care prin încălzire degajă fum toxic,etc. Mai desfășura și operații de șlefuire a Cuprului folosit la bobinare.
Pe tot parcursul programului de lucru își desfășura aceste activități în condiții de muncă grele (zgomot), în condiții de frig iarna, respectiv căldură excesivă vara, într-o hală în care existau și alte ateliere – de sudură și emailare, degajându-se zgomot peste limitele maxime admise și noxe( fum, vapori de email etc).
A argumentat reclamanta că activitățile desfășurate de el se încadrează în dispozițiilor Ordinului 50/1990 completat cu avizele ulterioare în 1994, anexa 2 art 3 pct 42 și pct. 69 din Ordinul 50/1990.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe carte de identitate, xerocopie carnet de munca.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.
Pârâta a formulat la data de 13.01.2014 întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de munca ocupat de reclamant nefiind încadrat în locurile de muncă corespunzătoare grupei a II a de munca, așa cum rezultă din anexa nr. 7 la CCM Transformatoare E./1992.
A arătat pârâta că numai o parte din salariați au fost încadrați în grupa a II a de muncă, respectiv, cei care își desfășurau activitatea de pregătiri izolații sticlă . A mai susținut pârâta că la locul de muncă al reclamantului nu existau noxe și faptul că acestea sunt motivele pentru care pârâta nu a virat contribuții CAS pentru grupa a II a, în ceea ce o privește pe reclamant.
Pârâta a invocat prevederile art 205-208 NCPC.
În susținere pârâta a depus anexa 7M la CCM TRAFO E. și tabel cu personalul încadrat cu condiții deosebite de muncă Atelier Pregătiri Trafo Uscate.
La data de 20.02.2014 reclamantul a formulat precizare la acțiune în temeiul prevederilor art 204 NCPC prin care a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte desfășurarea activității în perioada menționată în acțiune în condiții de grupa a II a de muncă, în procent de 100%, iar ca temei juridic a indicat dispozițiile Ordinului 50/1990 art 3 anexa 2 pct. 69 și 79 coroborat cu dispozițiile pct 160 .
A anexat acte medicale.
La data de 24.02.2014 instanța a luat act de precizarea la acțiune formulată de reclamant și a dispus comunicarea acesteia către pârâtă.
La termenul de judecată din 07.04.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu un martor pentru reclamant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. S-a depus la dosar hotărâre judecătorească prin care martorului i-a fost recunoscută grupa a II a de muncă.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Din declarația martorului R. J. F. reiese că acesta, împreună cu reclamantul, având funcțiile de bobinatori, au lucrat în intervalul de timp specificat în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia.
Îndeplineau concret sarcini și activități similare: degresare chimică folosind solvenți organici, soluții alcaline, mică, bandă de sticlă, șlefuire cupru, vapori de email, zgomot puternic.
Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor.
Martorul a susținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Martorul a obținut recunoașterea faptului că a prestat o activitate încadrându-se în grupa a II-a de muncă, prin sentință judecătorească executorie, depusă în copie la dosar, nr. 7270/2012 pronunțată de Tribunalul D.. Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se și în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79 și 160.
În consecință, instanța va admite cererea precizată și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.06.1970 – 20.02.1972 și 04.07.1973 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79 și 160.
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată de reclamant V. M., domiciliat în C., ., nr. 7, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârât ., cu sediul în C., .. 80, J. D..
Constată că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.06.1970 – 20.02.1972 și 04.07.1973 – 01.04.2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 79 și 160.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2014.
Președinte, I. S. V. | Asistenți judiciari M. V. C. M. C. S. | |
Grefier, M. D. Ș. |
01.05.2014/ red. și tehnored. ISV, MCS și MDȘ / 4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
