Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4171/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4171/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 4132/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4171/2014
Ședința publică de la 01.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
Asistent judiciar: M. V. C.
Asistent judiciar: M. C. S.
Grefier: M. D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D. PENTRU M. M., Î. C., V. S., R. M. M.,R. F. și pe pârât L. T. DE TRANSPORTURI AUTO C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă general, material cât și teritorial de a soluționa prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru reclamantă, în baza art. 258 noul C.p.c., considerând-o utilă soluționării cauzei, pentru dovedirea situației de fapt invocate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare pe excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, autorității de lucru judecat invocate de pârât prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 20.03.2014 reclamantul S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D. pentru membrii de sindicat M. M., Î. C., V. S., R. M. M.,R. F. a chemat în judecată pârâtul L. T. de Transporturi Auto C., solicitând obligarea acesteia la plata diferențelor salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea legii nr. 221/2008 începând cu data de 13 mai 2011 și până la pronunțarea hotărârii, actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că Tribunalul D. a admis acțiunile formulate de reclamantă și a obligat unitățile de învățământ la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG_, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății. Instanța de judecată a constatat astfel că membrii de sindicat, care îndeplinesc funcții didactice de predare și instruire practică și funcții didactice auxiliare trebuiau să beneficieze, pentru perioada 01.10._09 de dispozițiile L 221/2008.
Aceste soluții ale instanței de judecată au fost confirmate și de ICCJ, care, prin decizia nr. 3/2011 a reținut că, " dispozițiile OG 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009".
Or, în condițiile în care tribunalul a apreciat, că salariile personalului didactic trebuiau calculate prin aplicarea dispozițiilor L 221/2009 inclusiv până la data de 31.12.2009, raportat la dispozițiile art. 30 alin 5 din L 330/2009, același sistem de calcul trebuia aplicat și ulterior datei de 01.01.2010, astfel încât salariile din anul 2010 să fie la același nivel cu cele din decembrie 2009.
În acest sens, ICCJ, prin decizia RIL nr. 11/2012, a statuat că: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin 6 din OUG 1/2010 și ale art. 30 din L 330/2009 (…), personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008, aprobată cu modificări prin L 221/2008."
Rezultă, așadar, că salariul de bază pe anul 2011 nu putea fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform dispozițiilor Legii nr._ și majorat cu 15%, potrivit L 285/2010.
A fost însă nevoie de intervenția instanței de judecată pentru ase acorda membrilor de sindicat drepturile salariale cuvenite în baza L 221/2008 și în anul 2010 și în anul 2011. Însă, instanța s-a pronunțat doar până la data de 12 mai 2013, inclusiv.
Apreciază reclamanta că salariile membrilor de sindicat trebuiau calculate în raport de o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei (conform L 221/2008) și ulterior datei de 12 mai 2011, pentru următoarele considerente:
În primul rând, conform dispozițiilor art. 1 alin 1 din L 285/2010, raportate la cele ale art. 3 și art. 30 din L 330/2009 și L 221/2008, în tot cuprinsul anului 2011, salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate prin aplicarea valorii de 400 lei a coeficientului de multiplicare.
În ceea ce privește anul 2012, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă L 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Față de faptul că membrii de sindicat și-au păstrat calitatea de cadre didactice/didactice auxiliare și față de economia dispozițiilor L 63/2011, este evident că trebuie să beneficieze și în anul 2012 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, în raport de prevederile din L 283/2011.
În ceea ce privește anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă O.U:G: nr._ privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative precum și unele măsuri fiscal - bugetare, care face, însă, trimitere expresă la dispozițiile L 283/2011.
În anul 2014, în materia salarizării personalului din sectorul bugetar este aplicabilă OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care, la art. 1 alin 4 prevede: "în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011."
În consecință, pentru argumentele prezentate și față de faptul că membrii de sindicat își desfășoară activitatea în calitate de cadre didactice, respectiv didactice auxiliare, trebuie să beneficieze și în anul 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 și urm. Și art. 194 Cod proc.civ., ale art. 268 alin 1 litera c) din Codul Muncii, art. 28 și art. 208-210 din L dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 litera c) și art. 30 alin 5 din Legea cadru nr. 330/2009, art. 5 și art. 6 din OUG nr. 1/2010, art. 3 litera c și art. 7 alin 2 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 1 alin 1 din L 285/2010, ale art. unic pct. 2II din Legea nr. 283/2011, ale art. 2 din OUG nr. 84/2012 și ale art. 1 alin 4 din OUG nr. 103/2013.
La cerere, au fost atașate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, tabel prin care membrii de sindicat care au împuternicit sindicatul să promoveze cererea de chemare în judecată, adeverințe din care rezultă faptul că membrii de sindicat nu au beneficiat ulterior datei de 12.05.2011 de salarizare potrivit Legii nr. 221/2008 și practică judiciară.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin 3 din codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea acuzei în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Pârâtul L. T. de Transporturi Auto a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că se cer sume de bani pentru o perioadă pentru care operează prescripția de drept, respectiv începând cu anul 2009.
Totodată, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că drepturile solicitate de reclamant au fost acordate prin hotărâri judecătorești.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, motivat de faptul că plata sumelor câștigate în instanță de reclamanți a fost reglementată de OUG nr. 71/2009.
Totodată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod proc. civ, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune și asupra excepției autorității de lucru judecat, invocate de pârât prin întâmpinare.
Relativ la excepția prescripției dreptului material la acțiune, se reține că prin cererea dedusă judecății se solicită drepturi bănești începând cu luna mai 2011, așadar, raportat la data formulării cererii, 20.03.2014 pe o perioadă care se situează în interiorul termenului de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin 1 litera c din Codul muncii, considerent pentru care excepția prescripției urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, pârâtul a arătat prin întâmpinare că reclamanților le-au fost deja acordate drepturile bănești solicitate prin hotărâri judecătorești, făcând trimitere la sentințele atașate de reclamanți la cererea de chemare în judecată.
Analizând hotărârile la care pârâtul face trimitere, instanța reține că acestea sunt pronunțate de Tribunalul Argeș ( sentința civilă nr. 9646/2013 pronunțată în dosarul nr._/109/2012 și sentința civilă nr._/2013 pronunțată în dosarul nr._ ) nu vizează reclamanții din prezenta cauză, astfel că, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 Cod proc.civ și această excepție urmează a fi respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, se rețin următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți pune în discuție modalitatea de salarizare a acestora începând cu luna mai 2011 și în continuare.
Reclamanții sunt salariați ai unității de învățământ pârâte.
Prin hotărârile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească salariaților diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, sentințe menținute de Curtea de Apel C. și confirmate de ICCJ prin decizia nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii
Ulterior Tribunalul D. a obligat unitățile de învățământ sa calculeze si sa plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătită, începând cu 01.01.2010 până la 13.05.2011 sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, soluție pronunțată în concordanță cu decizia nr. 11/2012 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Reclamanții consideră că sunt îndreptățiți să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008 invocând prevederi din Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanța constată că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamant, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea 63/2011.
Legea 63/2011 care a intrat în vigoare la 13.05.2011 a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
"Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul".
În alineatul 7 se precizează că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012 care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011 până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția autorității de lucru judecat, excepții invocate de pârât prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamant S. INVĂȚĂMÂNTULUI S. HARET D., cu sediul în C., .. 6 jud. D., pentru membrii de sindicat M. M., CNP_, Î. C., CNP_, V. S., CNP_, R. M. M., CNP_, R. F., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul L. T. DE TRANSPORTURI AUTO C., cu sediul în C., .. 99, jud. D., având ca obiect drepturi bănești, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 01.09.2014.
Președinte, Asistenți judiciari,
M. V. M. V. C.
M. C. S.
Grefier,
M. D. Ș.
Red/tehnored/ M.V
4 ex/05.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
