Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 806/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 806/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 7682/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 806/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta C. DOINIȚA T. în contradictoriu cu pârâta S. "C. MARFĂ" SA și pârâta S. "C. MARFĂ" SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat A. V., lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pârâta nu a comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul de judecată anterior, după care:
Reclamanta, prin avocat, solicită repetarea adresei către pârâtă pentru comunicarea relațiilor solicitate de instanță.
Instanța revine asupra probei încuviințate, întrucât, referitor la primul aspect al adresei: "anexa la adresa DMS nr.1555/17.06.2009 cuprinzând observațiile acestei instituții în legătură cu modificările unor clauze ale CCM", constată că CCM la nivel de unitate a fost înregistrat chiar dacă au fost formulate observații de către DMMFS, iar sub cel de-al doilea aspect "statele de plată semnate sau dovada virării pe card, cuantumul indemnizației CO și modul de calcul", decade pârâta din probă și acordă cuvântul asupra excepției privind prescripția de 3 ani a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă în întâmpinare.
Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepției, întrucât acțiunea a fost formulată în termenul legal și învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite conform motivelor dezvoltate în acțiune și la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele
La data de 09.04.2013 reclamanta C. DOINIȚA T. a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta S. "C. MARFĂ" SA și pârâta S. "C. MARFĂ" SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA, solicitând obligarea acestora să-i calculeze și să-i plătească:
- salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din luna decembrie a anilor respectivi conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional și art. 43 alin. 2 punctul a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional,
- prima de vacanță pentru anul 2010 conform art. 49 alin.3 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional,
- daune interese constând în actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă,
- calcularea sumelor cuvenite și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010.
A arătat că a fost angajatul pârâtei, așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Potrivit art. 49 alin. 3 din CCM unic la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă" (primă de vacanță cum o numește reclamantul).
Pe de altă parte, potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantului drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
S-a depus la dosar extras din contractele colective de muncă invocate și copia contractului individual de muncă, adeverințe din care rezultă că reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de art. 71 din CCM dar că nu a beneficiat de drepturile reglementate de acest articol și nici de salariul suplimentar (fila 32).
La data de 01.07.2013, pârâta a formulat întâmpinare, in care a invocat excepția dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privitor la salariul suplimentar pe anul 2009, având în vedere data depunerii acțiunii, raportat la prevederile art. 268 alin.1 lit c din Codul muncii, considerând ca dreptul s-a născut in decembrie 2009 si s-a prescris in decembrie 2012, acțiunea fiind formulata la 28.03.2013, deci după expirarea termenului de prescripție.
Pe fondul cauzei a arătat că la art. 43 alin.3 din CCM R. Transporturi se prevede că: "La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă".
Arată că unitatea nu a îndeplinit cele 2 condiții, în sensul că societatea nu a avut posibilitățile financiare necesare, deoarece a înregistrat pierderi în ultimii 5 ani, precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, veniturile acesteia nepermițând constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, acordarea acestora neavând alt efect decât creșterea deficitului bugetar al acesteia, a doua condiție fiind aceea că nu a existat un regulament aprobat de Comisia paritară.
Pe de altă parte, pârâta precizează că acest salariu se acordă la propunerea subunității., cu aprobarea Consiliului de Administrație.
Se învederează că în actul adițional la CCM al S. C. MARFĂ SA se menționează în mod expres faptul că salariul suplimentar nu se acordă în anul 2009 și nici în anul 2010.
Referitor la plata ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. 2010 și P. 2010, pârâta solicită respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat, pârâta arată că pentru anii 209-2010 în CCM al S. C. MARFĂ SA AFERENT ANILOR 2009-2010 și actul adițional la acesta, la art. 64 se prevede că ajutoarele materiale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. 2009, premierea pentru Ziua Feroviarului nu se acordă în anul 2009 și 2010.
Arată că potrivit CCM încheiate, premierile acordate sunt asimilate unui ajutor material, fiind în fapt o sumă acordată de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților. Acordarea acestui sprijin material nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea sa ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă, el putând fi acordat numai în anumite condiții negociate de părți. Statutul acestei premieri este acela de ajutor financiar, fiind o facultate a S. C. MARFĂ SA, în raport cu angajații săi, având caracter de obligație doar în condițiile financiar-economice stabilite de Consiliul de Administrație al societății.
Referitor la premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, pârâta solicită respingerea și acestui capăt de cerere ca fiind nefundat și menționează că potrivit prevederilor CCM încheiate, premierea acordată de Ziua Feroviarului este asimilată unui ajutor material, fiind în fapt o sumă acordată de societate pentru completarea veniturilor nete ale salariaților. Acordarea acestui sprijin material nu este obligatorie, dovadă fiind neincluderea sa ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă, el putând fi acordat numai în anumite condiții negociate de către părți.
Apreciază că se poate vorbi de un caracter obligatoriu, doar în condițiile financiar-economice stabilite de Consiliul de Administrație al societății. Mai mult, în actul adițional la CCM al S. C. MARFĂ se menționează în mod expres că premierea pentru Ziua Feroviarului nu se acordă în anul 2009 și nici în anul 2010.
Cu privire la prima de vacanță pe anul 2010 a arătat că i-a fost acordată fapt dovedit cu fluturașii de salariu.
În ceea ce privește plata sumelor actualizate cu coeficientul de inflație și dobândă legală până la data efectuării plății, pârâta arată că atât dobânda legală cât și actualizarea cu indicele de inflație reprezintă tot despăgubiri și au aceeași natură juridică, ambele reprezentând daune și, de aceea, cumulul acestora apare astfel inadmisibil.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 205-208 Cod Proc. Civ.
În scop probator, pârâta depune: extras CCM al S. C. MARFĂ SA aferent anului 2009/2010, actul adițional la CCM aferent anului 2009/2010, BVC al S. C. MARFĂ SA pe anul 2010.
La data de 24.07.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, in care a solicitat sa nu se tina seama de apărările pârâtei acestea fiind neintemeiate.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte inclusiv în perioada dedusă judecății, după cum reiese din înscrisurile depuse și din opinia concordantă a părților.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, adică de la data scadentei.
Pentru salariul suplimentar aferent anului 2009, scadența este în cursul anului 2010, putând fi plătit oricând in cursul acestuia, fapt ce rezultă din împrejurarea că nu s-a prevăzut expres un termen de plată. Art. 30 menționează doar că salariul suplimentar se plătește după expirarea anului calendaristic pentru care se acorda și ca se poate acorda și trimestrial, de unde rezultă că poate fi plătit oricând în cursul anului următor celui pentru care se acorda. Termenul de prescripție începe să curgă de la data scadentei, data la care ar fi trebuit să se plătească dreptul solicitat. În raport de aceasta data acțiunea formulata in martie 2013 este in termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției.
Asupra fondului:
În ceea ce privește salariul suplimentar pentru 2009 și 2010:
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumără la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Or, în contextul in care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, Curtea consideră că nu exista obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamant.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a ajutorului de P. pe anul 2010 și respectiv de C. 2010, se rețin următoarele:
Potrivit art. 71 și respectiv 49 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an, respectiv de ajutorul pentru recuperarea forței de muncă (prima de vacanță).
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație.
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P. și respectiv de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
În concluzie, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
Modificându-și practica anterioară, în adoptarea prezentei soluții instanța a avut în vedere și jurisprudența generală a instanței de control judiciar și necesitatea unificării practicii.
Cu privire la ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 instanța constată că a fost plătit de unitatea pârâtă, prin raportare la valoarea salariului de bază de 700 lei, așa cum rezultă din copia statului de salariu aferent lunii mai 2010 depus la dosar.
Ca urmare instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. DOINIȚA T. cu domiciliul in C., .. 6, ., . cu pârâta S. "C. MARFĂ" SA cu sediul în București, .. 38, sector 1 și pârâta S. "C. MARFĂ" SA - SUCURSALA BANAT OLTENIA, cu sediul în C., ., CUI_, având ca obiect drepturi bănești ca neîntemeiată
Cu apel, la Curtea de Apel C., in 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând sa fie depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. C. D.
4 ex. – 14.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
