Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2818/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2818/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 12243/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2818/2014
Ședința publică de la 07 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. L.-D. și pe pârât ., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta reprezentată de avocat G. A. lipsind societatea pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul P. N. a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosarul cauzei și constatând că nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat G. A solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată cu cheltuieli de judecată constând în cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 29.07.2013 reclamanta B. L. D. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale perioadei 07.05._13, a orelor suplimentare efectuate în perioada 04.11._13; contravaloarea orelor de noapte lucrate în perioada 04.11._13; indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat pentru anii 2011 – 2013, actualizarea tuturor acestor sume și obligarea pârâtei să plătească toate contribuțiile și impozitele aferente drepturilor menționate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că a fost salariata unității pârâte în funcția de "bucătar", cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată din luna noiembrie 2011 și până la data de 07.05.2013, când i s-a desfăcut contractul individual de muncă, pentru un program de 8h/zi, cu un salariu negociat la valoarea salariului minim pe economie.
Menționează că programul efectiv de lucru a fost de 17 ore/zi, iar în zilele în care erau programate nunți sau botezuri, lucra și câte 20 ore/zi, efectuând minim 255 ore pe lună, astfel că apreciază că în perioada 04.11._13 a lucrat peste 1422 ore ce nu i-au fost plătite. Consideră că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. 2 Codul Muncii, prin aplicarea unui spor de 75%.
Reclamanta mai arată că a lucrat un număr de 5 ore pe timpul nopții în fiecare tură, astfel că a lucrat un total de 75 ore de noapte, iar pentru cele 24 luni lucrate a efectuat 1350 ore de noapte, ce nu i-au fost plătite.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 126 lit. b Codul Muncii, ar fi trebuit să primească un spor de 25/ din salariul de bază.
Cu privire la concediul de odihnă, arată că nu a efectuat nicio zi din perioada ce i se cuvenea pentru timpul efectiv lucrat și, potrivit art. 146 alin. 4 Codul Muncii acesta se poate compensa în bani la data încetării contractului de muncă.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile atașate a dosar: copie Ci, extras REVISAL, adeverința salariat și a probei testimoniale cu martorii S. N. și P. N..
Pârâta a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii, arătând – în esență – că susținerile reclamantei nu sunt reale și, ca urmare, nu pot fi dovedite de aceasta.
Au fost încuviințate probele cu înscrisuri și testimonială propuse de reclamantă, precum și proba propusă de instanță privind: state de plată, foi pontaj pentru perioada dedusă judecății în vederea verificării efectuării orelor suplimentare/de noapte( concediu de odihnă pretinse de reclamantă și dacă acestea au fost plătite, respectiv compensate cu timp liber corespunzător, sens în acre s-a efectuat o adresă către pârâtă.
Întrucât pârâta nu s-a conformat, la solicitarea reclamantei, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 273 Codul Muncii, pârâta fiind decăzută din beneficiul probei.
A fost audiat martorul propus de reclamantă P. N..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta B. L. D. a fost salariata unității pârâte ., în funcția de "bucătar" în perioada 04.11._13, conform mențiunilor REVISAL (fila 8-verso).
Reclamanta susține că în ultimul an de activitate nu a mai fost plătită pentru munca depusă și anume în perioada 07.05._13; nu i-au fost plătite orele suplimentare și de noapte lucrate, precum și indemnizația de concediu pentru perioada lucrată în perioada în care a fost salariata pârâtei.
În art. 168 alin.1 Codul Muncii, coroborat cu art. 272 Codul Muncii, este reglementată obligația angajatorului de a dovedi cu statele de plată sau orice alte documente justificative, plata salariului către angajat pentru munca prestată, conform contractului individual de muncă încheiat.
Cu toate acestea, probele nu sunt administrate în exclusivitate de angajator, salariatul putând și trebuind să probeze pretențiile sale, în dovedirea situației de fapt fiind relevante, în egală măsură, și probele propuse de acesta.
Pe de altă parte, se reține că potrivit 159 Codul Muncii, salariatul are dreptul la plata salariului corespunzător activității sale pentru munca prestată.
Rezultă astfel că, înainte de a se proba plata salariului, inclusiv a sporului pentru orele suplimentare, ore de noapte etc., trebuie dovedită prestarea efectivă a muncii de către salariat.
În lipsa statelor de plată și a pontajelor, în acest sens, a fost administrată proba testimonială, fiind audiat martorul P. N., propus de reclamantă.
Acesta a arătat că a lucrat în cadrul societății aproximativ doi ani, fiind coleg cu reclamanta. A susținut că nu are informații privind neplata salariilor la nivelul unității, personal primindu-și toate salariile după încetarea raporturilor de muncă . Știa că reclamanta nu a primit salariul pentru ultima lună de activitate, însă nu cunoaște dacă – după finalizarea raporturilor de muncă – și-a primit sau nu salariul, cum de altfel s-a întâmplat în cazul său.
Martorul a mai arătat că, într-adevăr la nivelul unității se efectuau ore suplimentare, inclusiv ture de noapte, care nu erau plătite de pârâtă. Referitor la programul de lucru, a arătat că se lucra în program de ture, de câte 14 ore două zile consecutiv, urmate de timp liber în alte două zile consecutive.
Uneori erau chemați la muncă în zilele libere, cu o frecvență de una-două zile pe lună, în care lucrau aproximativ câte 5-6 ore.
Instanța constată că declarația acestuia nu este elocventă, cunoștințele sale asupra programului de muncă, prestării muncii și plății salariului către reclamantă având un caracter generalist, fiind cunoscute indirect, prin percepția propriei activități.
Astfel, nu se confirmă susținerea reclamantei privind neplata salariului pe o perioadă atât de mare – de un an de zile, martorul susținând că aceasta nu își primise salariul decât pentru ultima lună de activitate, însă chiar și pentru această lună nu putea menționa dacă – la fel ca în cazul său – pârâta și-a îndeplinit obligația de plată ulterior încetării raporturilor de muncă.
În lipsa unor probe clare, din care să rezulte fără echivoc neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a salariului pentru munca prestată de către reclamantă în intervalul 07.05._13, instanța constată neîntemeiată această cerere.
Se mai reține că potrivit art. 125 alin. 1 Codul Muncii "munca prestată între orele 22,00-06,00 este considerată muncă de noapte" .
Potrivit art. 108 Codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Potrivit art. 119 Codul muncii, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat.
Potrivit art. 120 Codul muncii la solicitarea angajatorului salariații pot efectua munca suplimentară, cu respectarea prevederilor art.114 sau 115, după caz.
Ca atare munca suplimentară se poate efectua numai la inițiativa si solicitarea angajatorului, iar evidențierea orelor prestate și a orelor suplimentare se ține prin intermediul fișelor de pontaj, întocmite de angajator, conform 119 Codul muncii.
În cauză nu s-a făcut dovada întocmirii unor pontaje, însă nici depoziția martorului audiat în cauză nu conduce la dovedirea zilelor și numărului efectiv de ore suplimentare efectuate de către reclamantă, peste programul normal de lucru, declarațiile acestuia evidențiind fragmente de timp din activitatea reclamantei, constatate prin raportare la propria activitate.
Nu se confirmă decât parțial susținerile privind munca depusă peste programul normal de lucru și în timpul nopții, martorul susținând existența unor astfel de ore mult sub cel pretins de reclamantă. Mai mult, martorul menționează că orele lucrate suplimentar, erau compensate cu timp liber corespunzător, fiind urmate de zile libere.
Existența reclamantei la locul de muncă, la anumite ore ale zilei, nu face dovada deplină, a efectuării de ore suplimentare peste programul normal de lucru de 40 de ore pe săptămână, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior și nici a numărului de ore efectiv efectuate suplimentar în beneficiul societății.
În lipsa documentelor care sa evidențieze programul de lucru, orele de muncă efectuate și în condițiile în care în cauza nu s-a făcut dovada, fără dubiu, efectuării de ore suplimentare peste programul normal de lucru, respectiv a orelor de noapte se constată neîntemeiată și această susținere a reclamantei.
Nici în ceea ce privește concediul de odihnă nu au fost produse minim de probe din care să rezulte fără dubiu neefectuarea acestuia, respectiv necompensarea în bani ulterior încetării raporturilor de muncă.
Așa cum s-a arătat și mai sus, conform art. 272 Codul Muncii, sarcina probei revine într-adevăr angajatorului, însă probele nu sunt administrate în exclusivitate de acesta, salariatul putând și trebuind să probeze pretențiile sale, neîndeplinirea acestei obligații de către angajator, nu dă dreptul angajatului să rămână în pasivitate în dovedirea pretențiilor sale.
Cum în cauză pretențiile reclamantei nu au fost susținute prin niciun mijloc de probă, instanța constată neîntemeiată acțiunea, urmând să o respingă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezentate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. L.-D., cu domiciliul în C., . M. nr.2, ., . împotriva pârâtei ., cu sediul în C., .. 63, jud. D. .
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2014.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
D. S. M. G. M. C. S. C.C. P.
Red.Jud.D.S.
4 ex/06.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
