Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2170/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2170/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 7484/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2170/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe S. C. LIBERĂ C. 2011, cu sediul în mun. C., ., cam. 03, poarta B, jud. D., pentru reclamanții membri de sindicat M. C. M., T. D., Ș. M., T. I. A., Ț. M., în contradictoriu cu pârâta CNCF "CFR" S.A. - S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE INTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., cu sediul în mun. C., bvd. D., nr. 1, jud. D., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: reclamanții, prin avocat Șunică C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Registratură, pârâta a depus întâmpinare la dosar.
Avocatul reclamantului arată că prin cererea din data de 03.03.2014 a modificat obiectul și cauza cererii inițiale.
Instanța constată că cererea depusă la dosar la data de 03.03.2014 nu reprezintă o modificare a acțiunii inițiale, conf. art. 204 c.p.c., ci o cerere distinctă, ce nu are legătură cu cererea inițială, așa încât, potrivit art. 95 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, o va înainta pentru repartizare aleatorie.
Avocatul reclamantului arată că nu renunță la cererea inițială, ci o menține, deoarece nu are mandat în acest sens și solicită încuviințarea probei cu actele aflate la dosar.
Instanța încuviințează proba cu actele aflate la dosar, la cererea avocatului reclamantului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii, conform cererii modificate,fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.04.2013, S. C. LIBERĂ C. 2011, cu sediul în mun. C., bvd. D., nr. 1, cam. 03, Poarta B, jud. D., pentru reclamanții membri de sindicat M. C. M., T. D., Ș. M., T. I. A.,Ț. M. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C.F. C., solicitând obligarea acesteia să calculeze și să plătească reclamanților:
- salariul suplimentar (al 13-lea salariu) cuvenit pentru anii 2009 și 2010, echivalent cu salariul de bază brut al reclamanților din luna decembrie a anilor respectivi, conform art. 41 alin.3 lit. a și b și art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010 .
- ajutoarele materiale/premiile cuvenite cu ocazia sărbătorilor de C., P. și Ziua Feroviarului pentru anul 2010, echivalent fiecare ajutor cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare de 700 lei, conform art. 41 alin.3 litera a și bdin CCM la nivel de R. Transporturi valabil pe anii 2008-2010, conf. art. 71 din CCM la nivel de G. de Unități Feroviare, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că reclamanții-membrii de sindicat au fost în perioada dedusă judecății angajații pârâtei și toate drepturile solicitate in prezenta acțiune au fost/sunt prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sau la nivel de grup de unități.
Prin art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010, s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13-lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 – 2008, prelungit prin actul adițional, s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamanților drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate, fiind aplicabile disp. art. 253 rap. la art.166 alin.1 și alin.4 din codul muncii.
Mai arată că în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii:,, angajatorul este obligat să acorde toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de muncă" si conf. art. 253 raportat la art. 166 alin. 1 si 4 din Codul Muncii si art. 1531 din Codul civil, prin neplata acestor drepturi, membrii de sindicat au fost prejudiciați.
Potrivit legii nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, art. 7, alin.2, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Art. 24 din legea nr. 130/1996 prevede că Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate. A..4 al aceluiași articol prevede că Până la negocierea drepturilor, clauzele a căror nulitate a fost constatată sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în alege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, după caz.
În drept, au fost invocate dispozițiile ar. 41 alin5 din Constituția României, din contractele colective de muncă la nivel de grup de unități și la nivel de ramură, Codul Muncii, Legea 62/2011, Legea 130/1996, Codul Civil și N.C.P.C.
În susținere, sindicatul reclamant a depus, în copie, un set de înscrisuri: certificat de grefă eliberat de Judecatoria C., prin care se atesta ca până la data prezentei nu sunt inregistrate mentiuni privitoare la dizolvare, lichidarea sau radierea sindicatului, adeverintă prin care se atesta calitatea de membri ai sindicatului, împuternicirile date de membrii de sindicat in vederea reprezentării in instanța de către sindicat pentru obținerea unor drepturi salariale, carnete de muncă ale reclamanților, cărti de identitate ale membrilor de sindicat, extrase din contractele colective de muncă la nivel de unități din Transportul feroviar pe anii 2006-2008, acte adiționale la acesta, CCM la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, anexa cu salariile de bază brute ale angajaților .
Prin cererea formulată la data de 20.09.2013, reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că temeiul juridic al capătului de cerere privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 si 2010 îl constituie art.30 din CCM la nivel de G. de Unitati Feroviare pe anii 2006-2008, prelungit prin actul aditional înregistrat la MMFPS cu nr. 370/20.06.2008.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată deoarece acordarea celui de al treisprezecelea salariu nu este obligatorie, fiind condiționată de existența resurselor financiare, iar în ultimii ani societatea a avut pierderi financiare; pe de altă parte, nu există un regulament aprobat de comisia paritară, veniturile societății nefiind în măsură să permită constituirea fondului necesar plății salariului suplimentar.
În ceea ce privește ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de C., P. și Ziua Feroviarului aferente anului 2010, pârâta a învederat că prin actul adițional nr.1718/22.04.2010 partenerii sociali au convenit ca ajutorul material pentru Paști, C. și Ziua Feroviarului să nu se acorde în 2009 și nici în anul 2010, stabilindu-se prin același act, că nici salariul suplimentar pe anul 2010 nu se acordă.
A mai menționat că și cererea privind daunele interese este neîntemeiată, între unitate și reclamanți fiind încheiate doar raporturi de muncă, neexistând raporturi juridice civile care să justifice aplicarea disp.OG 13/2011 privind dobânda legală.
A depus la dosar o . adeverințe privind pe salariații-reclamanți .
La termenul din 03.03.2014, sindicatul reclamant a depus la dosar cerere intitulată modificatoare a actiunii introductive, în sensul că întelege să înlocuiască membrii de sindicat reclamanți cu alții: S. G., Helesteanu I., V. D.-S., P. I., Dumitrilă M., și să modifice obiectul și cauza, solicitând diferențele dintre drepturile salariale calculate la valoarea salariului de bază minim brut de 600 lei și cele cuvenite, calculate la nivelul salariului minim brut de 700 lei, pe perioada 04.04._11, conf.art.41 al.3lit.a CCM unic la nivel de Ramura Transporturi pe 2008-2010, cu daune interese constând în actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
A anexat în susținerea acestei cereri un set de acte: cărti de identitate, carnete de muncă și împuterniciri ale noilor membrii de sindicat, extrase CCM aplicabil și act aditional.
La data de 11.04.2014, societatea pârâta a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a invocat excepția tardivității privind cererea modificatoare depusă la termenul din 03.03.2014 față de actiunea introductivă înregistrată la data de 04.04.2013, potrivit art.204 al.1 și al.3 NCPC, precum și excepția prescripției privind drepturile aferente perioadei 04.04._11,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul 14.04.2014, instanța constată că cererea depusă de reclamant la dosar la data de 03.03.2014 nu reprezintă o modificare a acțiunii introductive, ci o cerere distinctă, și, potrivit art. 95 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, această cerere s-a înaintat pentru repartizare aleatorie.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanții-membri de sindicat au fost angajații societății pârâte, în anii 2009 – 2010 pentru care se solicită drepturile bănești, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anii 2009 și 2010, instanța constată că:
În conformitate cu art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități s-a prevăzut acordarea unui salariu suplimentar astfel: „pentru munca desfășurata in cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Textul a fost preluat și de contractul colectiv încheiat la nivelul unității cu o modificare, sintagma "vor beneficia" fiind înlocuită de " poate primi" cu referire la personalul societății.
Din întregul text al art. 30 din ambele contracte colective rezultă însă o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Reclamantul pretinde că în situația diferențelor ce rezultă din cele două texte ale contractelor colective se aplică direct dispoziția din contractul colectiv la nivel de grup de unități, dispoziția din contractul aplicabil la nivel de unitate fiind inferioară .
Sub acest aspect, instanța apreciază că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada vizată în cererea de față) clauzele cuprinse în contractele negociate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din lege sunt lovite de nulitate, care se constată la cererea părții interesate de către instanța competentă.
Astfel, în situația în care clauzele unui contract colectiv de muncă sunt considerate inferioare celor negociate în contractul colectiv încheiat la nivel superior, partea interesată poate cere în instanță să se constate nulitatea sa. După obținerea unei hotărâri în acest sens, trebuie demarată renegocierea clauzei, pe parcursul căreia clauzele anulate se înlocuiesc cu prevederile favorabile cuprinse în lege și/sau contractele colective de muncă, după caz.
Din coroborarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1990 rezultă, în opinia instanței, că doar în situația în care un anumit drept nu a fost prevăzut în contractul colectiv încheiat la nivel inferior sau nu există încheiat un astfel contract, se poate aplica direct dispoziția inclusă în contractul încheiat la nivel superior, nu și în situația în care această clauză există, dar nu este pusă în acord cu cea favorabilă salariatului. În această ultimă situație, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauza trebuie mai întâi anulată de către instanța competentă .
Este adevărat că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 130/1996, clauzele negociate în contractele colective de muncă constituie legea părților, însă prioritate are contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, fiind negociat de partenerii sociale conform specificului activității din fiecare unitate în parte.
În speță, partenerii sociali au negociat acordarea unui salariu suplimentar și a ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului prin inserarea unor clauze în acest sens în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Însă, tot în urma unei negocieri a ambilor parteneri sociali acordarea lor a fost condiționată de constituirea unor fonduri speciale (pentru salariul suplimentar) sau a de existența unui buget ( în cazul ajutoarelor aferente sărbătorilor menționate anterior).
Nu se poate susține astfel că pârâta a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, chiar părțile contractante au convenit de comun acord, prin Actul Adițional la CCM pe anul 2009-2010, înregistrat la DMPS a Municipiului București cu nr. 2591/2009, că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamanți privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 – 2010 este neîntemeiată.
Referitor la cererea privind acordarea ajutorului material de sărbătorile de C. și P. pe anul 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010, instanța reține că, potrivit disp. art.71 din CCM la nivel de grup de unități, cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Instanța constată că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este adevărat că la același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste prevederi se aplică cu 01.01.2010, dar prin Actul adițional la acest CCM înregistrat la ANPS la data de 22.04.2010, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010, conform actului adițional menționat mai sus, instanța reține că, în acest fel a avut loc o modificare a acestei clauze din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Instanța apreciază astfel, că și aceste condiționări reprezintă "legea părților", cu atât mai mult cu cât clauzele respective puteau fi contestate în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996, însă nu pot fi înlocuite direct de prevederile mai favorabile conținute de contractele colective încheiate la nivel superior .
Ca urmare, în contextul în care pârâta nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2011, precum si plați restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., consideram ca nu exista obligația plații salariului suplimentar aferent solicitat de reclamant.
Așa cum s-a reținut constant în practica judiciară a tribunalului în soluționarea cererilor întemeiate pe aceleași dispoziții din contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și la nivel de ramură transporturi feroviare, în situația în care o societate economică constată că nu se poate încadra în buget și nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin CCM, aceasta are posibilitatea de a renegocia cu sindicatele contractele respective.
Cu privire la ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului pentru anii 2010, respectiv 2009 și 2010 așa cum s-a menționat și anterior, în actele adiționale încheiate la contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în 2009 și 2010, în art. 64 s-a convenit, că începând cu 01.01.2009 nu se mai acordă.
În aceste condiții se constată ca obligația pârâtei de a plați ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului nu mai exista începând cu anul 2010 .
În ceea ce privește capătul de cerere de obligare a pârâtei la plata de daune interese constând în actualizarea sumelor pe care le solicita reclamantul și dobânda legală, conform principiului de drept ,, accesorium sequitur principale", instanța urmează a respinge și această solicitare.
Pentru aceste considerente, și în raport și de practica instanței superioare, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de sindicat pentru membrii de sindicat reclamanți.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de S. C. LIBERA C. 2011, cu sediul în C., Bld D., nr.1, cam. 03, poarta B, jud D. pentru membrii de sindicat: M. C. M., având CNP_, T. D., având CNP_, Ș. M., având CNP_, T. I. A., având CNP_, Ț. M., având CNP_ în contradictoriu cu pârâta COMPANIA N. DE CAI FERATE CFR SA - S. C. REGIONAL DE EXPLOTARE INTRETINERE SI REPARATII CF C., cu sediul în C., ., jud.D..
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14.04.2014
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Red.Jud.C.C./As.jud.M.G.M.
5 ex/28.04.2014
.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
