Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3056/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3056/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 15760/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă Nr. 3056/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant G. I. și pe pârât S. G. FRATOȘTIȚA, având ca obiect drepturi bănești
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr de mai sus, reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta S. G. FRATOȘTIȚA a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la reîncadrarea salarială, începând cu data de 13 mai 2011 până în prezent luând în considerare cuantumul salariului de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Lg 330/2009 în raport cu Lg nr 221/2008, precum și la calcularea și plata diferențelor salariale dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 13 mai 2011 până în prezent, diferențe reactualizate cu rata inflației la momentul plătii efective, pentru următoarele considerente:
A arătat că a obținut prin sentința pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr_/63/2012 obligarea pârâtei la încadrarea salarială a sa, conform Legilor 221/2008 și 330/2009 și obligarea la plata diferențelor salariale care rezultă, pentru perioada 01 01 2010 – 13 05 2011.
Învederează că potrivit art. 17 alin 1 din Lg 118/2010, măsurile de diminuare a cheltuielilor de aplică până la 31 12 2010. De asemenea, alin 2 al aceluiași text legal prevede că :" (2) Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condițiile legii cadru nr 330/2009, precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011".
In motivarea Deciziei Curții Constituționale nr 872/2010 se menționează că " In acest sens, Curtea constată că măsura criticată are o durată limită în timp și anume până la data de 31 12 2010. Cu privire la invocarea faptului că art. 17 al 2 din lege acordă o posibilitate nelimitată Guvernului sau Parlamentului de a aplica după data de 31 12 2010, diminuarea cu 25% a salariilor, Curtea constată că această critică nu este reală, întrucât astfel cum rezultă din textul de lege menționat, începând cu data de 1.01.2011 se revine la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare,în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Astfel, în urma aplicării măsurilor criticate se va menține în plată același cuantum al salariilor/indemnizațiilor și al soldelor ca cel de dinaintea reducerilor operate prin legea criticată. Este o obligație de rezultat pe care și-o impune legiuitorul pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la încălcarea caracterului temporar al restrângerii exercițiului drepturilor; or, tocmai acest caracter temporar al restrângerii exercițiului drepturilor este de esența textului art. 53 din Constituție. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că măsura de diminuare a cuantumurilor salariale/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție".
Potrivit Constituției României,deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii " erga omnes".
Prin Lg 118/2010, salariile personalului bugetar au fost reduse cu 25% începând cu data de 03.07.2010.
Prin decizia Curții Constituționale nr 872/2010, s-a statuat că, salariile personalului bugetar, vor reveni la nivelul avut în luna iunie 2010, începând cu data de 01.01.2011.
Pentru punerea în aplicare a Deciziei nr 872/2010, au fost elaborate legile nr 284 și 285/2010, prin care salariile au fost majorate cu 15% față de nivelul lunii octombrie 2010.
Salariile au fost menținute la nivelul lunii ianuarie 2011, pe tot parcursul anului 2011, până în luna mai 2012, când a fost emisă OUG nr 19/2012, care la art. 1 a prevăzut majorarea salariilor cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012 față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, și cu 7,4% începând cu data de 1.12.2012 față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Începând cu luna decembrie 2012 salariile au rămas în același cuantum pe tot parcursul anului 2013, potrivit dispozițiilor OUG nr 84/2012.
Revenirea la nivelul inițial al salariilor s-a făcut de abia în luna decembrie 2012, nivelul păstrat și în prezent, prin ultima majorare a salariilor de 7,4%.
Prin urmare, toate majorările salariale făcute în anii 2011 și 2012 au adus salariile doar la nivelul lunii iunie 2010, salariu nemodificat conform Lg nr 221/2008 și 330/2009 a Deciziilor Curții Constituționale nr 872/2010 și 877/2011, precum și a Deciziei nr 12/2012, pronunțată de ICCJ într-un recurs în interesul legii privind salariile personalului didactic în învățământ pentru perioada începând cu 01 ianuarie 2010.
A exemplificat cu un calcul matematic.
Prin legile nr. 330/2009, legea nr. 284/_ și 285/2010 sporurile personalului didactic au fost incluse în salariul de bază.
A solicitat judecarea în lipsă.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate.
La data de 12.12.2013, reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a invocat, pe cale de excepție, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin 1 și 2, ale art. 2 al 1 și art. 6 din Lg nr. 63/2011 arătând că încalcă art. 1 alin. 5 și art. 147 alin. 4 din Constituție, iar la data de 21 03 2014, reclamantul a depus note de ședință invocând aceleași aspecte.
A depus la dosar în copie următoarele acte: carte de identitate a sa și a soției, adeverințele nr 1517/2013 și nr 335/2013,extras Ecris.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare, nu a depus acte în apărare.
La termenul de judecată din 28.02.2014 instanța a dispus emiterea unei adrese la pârâtă pentru a comunica dacă părțile s-au mai judecat pentru acordarea diferențelor de drepturi salariale conform Legii nr 330/2009, începând cu 13.05.2011, să comunice dacă unitatea școlară a dispus reîncadrarea reclamantului în baza Legii nr 330/2009, să depună state de plată începând cu 13.05.2011 până în prezent,relații comunicate cu adresa nr 488/2014 la care s-au anexat înscrisuri.
La termenul de judecată din 11.04.2014 instanța a dispus comunicarea către pârâtă a duplicatului cererii formulate de reclamant prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin 1 și 2, ale art. 2 al 1 și art. 6 din Lg nr. 63/2011 în vederea depunerii unui răspuns la această excepție.
La termenul de judecată din 09.05.2014 instanța a rămas în pronunțare asupra sesizării Curții Constituționale referitor la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamant, asupra excepției autorității de lucru judecat referitor la sentințele nr 3939/2013 și 2155/2012 pronunțate de Tribunalul D., precum și asupra fondului cauzei.
Prin încheierea de ședință din 09.05.2014 instanța a dispus sesizarea Curții constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin 1 și 2, ale art. 2 al 1 și art. 6 din Lg nr. 63/în raport de art. 1 alin. 5 și art. 147 alin. 4 din Constituție.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul este salariatul unității pârâte, fiind cadru didactic și susține că în ianuarie 2010 reîncadrarea salarială în baza legii 330/2009 trebuia să se facă cu luarea în considerare a creșterilor salariale prevăzute de legea 221/2008, așa cum s-a stabilit și prin hotărârea judecătorească obținută.
Ca urmare a faptului că angajatorul nu a procedat în acest fel i s-a stabilit un salariu mai mic decât cel cuvenit.
În luna iulie 2010, în baza legii 118/2010 salariul său a fost redus cu 25%.
Revenirea la salariul din iunie 2010 s-a făcut treptat în cursul anilor 2011 – 2012.
Consideră că atâta timp cât salariul din iunie 2010 nu a fost calculat corect, nici salariul din anii 2011-2012 nu i s-a stabilit corect, ci într-un cuantum mai mic.
Astfel la aplicarea legii 63/2011 s- a plecat de la un cuantum greșit și că în mai 2011 salariul său trebuia să se raporteze la creșterile salariale prevăzute de legea 221/2008.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat referitor la sentințele nr 3939/2013 și 2155/2012 pronunțate de Tribunalul D., instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr 2155/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr_ instanța a respins cererea reclamantului G. I. formulată împotriva pârâtului Școala Fratoștița prin care a solicitat obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială din luna ianuarie 2012 și în continuare cu salariul și sporurile prevăzute în grila Legii nr 221/2008, la calcularea și plata diferențelor salariale dintre salariul cuvenit potrivit grilei de salarizare din Legea 221/2008 și cel primit în anul 2012, sume indexate cu rata inflației la momentul plății efective, solicitând și eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr 9794/2012 a Curții de Apel C., care a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată sub nr_ *.
Prin sentința civilă nr 3839/2013 pronunțată în dosarul nr_ *, instanța a respins acțiunea reclamantului, motivat de faptul că potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
S-a mai reținut că potrivit acestei legi, cuantumul salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învatamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz. Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4. Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5. Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul. În alineatul 7 se precizează că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din invatamant, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
Pentru anul 2012, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, dispoziții care prevăd expres faptul că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învațamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Principiul securității raporturilor juridice presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instantele judecătorești să nu mai poată fi contestate.
CEDO a stabilit ca instanțele sunt obligate sa tina cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea in discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.
În cauza C – 119/2005, a Curții de Justiție a Comunităților Europene, invocată în concluziile scrise, se statuează că dreptul comunitar se opune aplicării unei dispoziții a dreptului național care urmărește să consacre principiul autorității de lucru judecat, precum articolul 2909 din Codul civil italian (codice civile), în măsura în care aplicarea acesteia împiedică recuperarea unui ajutor de stat care a fost acordat cu încălcarea dreptului comunitar și a cărui incompatibilitate cu piața comună a fost constatată printr-o decizie a Comisiei Comunităților Europene care a devenit definitivă.
Față de obiectul cererii și situația de fapt reținută de instanță se constată că ceea ce s-a dispus în cauza invocată nu poate fi transpus în speță.
În cauza T. T. contra României Curtea considera că, (…..), odată ce un stat a adoptat o soluție, aceasta trebuie implementata cu o claritate și o coerență rezonabile pentru a evita, pe cat posibil, incertitudinea si ambiguitatea în rândul persoanelor la care se refera masurile de implementare a acesteia. În acest context, trebuie accentuat faptul ca incertitudinea - fie ea legislativa, administrativa sau rezultând din practici aplicate de autorități - este un factor important de luat in seama la evaluarea conduitei statului [vezi Broniowski împotriva Poloniei și B. împotriva Romaniei).
Prin urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată soluționată prin sentința civilă nr 3839/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr_ *, instanța constată că, pentru perioada aferentă anului 2012, este îndeplinită condiția triplei identități între aceste două cauze prev de art 431 NCPC, respectiv de părți, obiect și cauză și în consecință este întemeiată excepția autorității de lucru judecat prev de art 432 NCPC, pe care o va admite și va respinge acțiunea formulată pentru această perioadă, ca existând autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei:
Instanța constată că Legea 63/2011,intrată în vigoare la 13.05.2011, nu a prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel potrivit art.1 din legea 63/2011 s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învatamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, dupa caz. Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute in anexa nr. 4. Sporurile, indemnizațiile, compensațiile si celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum si metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute in anexa nr. 5. Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează in funcție de salariile de încadrare prevăzute in anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, in conformitate cu metodologia prevăzuta in anexa nr. 5, cu luarea in considerare a indemnizației de conducere prevăzuta in anexa nr. 4, daca este cazul. În alineatul 7 se precizează că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum si cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se aplica in mod corespunzător si pentru personalul didactic si didactic auxiliar din invatamant, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
Pentru anul 2012, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, dispoziții care prevăd expres faptul că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic si didactic auxiliar din învațamant este cel prevăzut in anexele nr. 1, 2, 3a si 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
Ca urmare pârâta a procedat în mod corect la reîncadrarea sa conform legii 63/2011.
Susținerea reclamantului că majorările salariale făcute în anii 2011 și 2012 pentru recuperarea reducerii de 25% ce avusese loc în iulie 2010, au adus salariile doar la nivelul lunii iunie 2010, salariu care nu respecta Lg nr 221/2008, legea 330/2009, Deciziile Curții Constituționale nr 872/2010 și 877/2011 și Decizia nr 12/2012, pronunțată de ICCJ într-un recurs în interesul legii este întemeiată, dar diferențele de drepturi salariale, rezultate din aplicarea legii 330/2009 în raport de legea 221/2008 au fost acordate reclamantului prin sentința pronunțată în dosarul nr._/63/2012 de la 01.01.2010 până la data de 13.05.2011,după cum rezultă din extras ECRIS ( f.11-12),data intrări în vigoare a legii 63/2011, astfel că prejudiciul a fost acoperit integral în acest interval.
După 13.05.2011 au fost aplicate prevederile Legii 63/2011, așa cum am arătat mai sus, care au stabilit un cuantum fix al salariului de încadrare, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Față de cele arătate mai sus,instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. I.,CNP_, cu domiciliul ales în localitatea Filiași, .,., . în contradictoriu cu pârâta S. G. FRATOȘTIȚA cu sediul în Fratoștița, . 8,județul D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier M. Ș.
Red.jud.E.V. /13 Iunie 2014
4ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 1427/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
