Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 740/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 740/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 11790/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 740/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamantul S. INVATAMANTULUI "S. HARET" D., cu sediul în mun. C., .. 6, jud. D. pt. G. AGRIPINA, în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. NR. 1 MÂRȘANI, C. L. MÂRȘANI și P. LOCALITĂȚII MÂRȘANI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. și P. Localității - Instituția Primarului, precum și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.07.2013 S. INVATAMINTULUI S. HARET D., pentru reclamanta membră de sindicat G. AGRIPINA, a chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA G. NR. 1 MÂRȘANI, C. L. MÂRȘANI și P. LOCALITĂȚII MÂRȘANI - INSTITUȚIA PRIMARULUI și a solicitat obligarea acestora la reîncadrarea salariala a reclamantei începând cu data de 01 ianuarie 2010, potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice luând in considerare salariile de baza aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea legii 221/2008, reîncadrarea personalului didactic cu începere de la data de 01.01.2011 potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice si Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, calculul si plata sumelor compensatorii corespunzătoare diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite, potrivit reîncadrării conform legii 330/2009, pentru perioada începând cu 01.01.2010 la zi, diferențe ce vor fi reactualizate in raport de data fiecărei scadente lunare la momentul plătii efective plus dobânda aferentă drepturilor bănești cuvenite
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că drepturile membrilor de sindicat – personal didactic, câștigate în instanță până la data de 31.12.2009 în temeiul Legii nr. 221/2008, nu au fost acordate începând cu data de 01.01.2010, dată la care a intrat în vigoare Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În egală măsură, ele nu au fost acordate nici de la data de 01.01.2011, dată la care au intrat în vigoare Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010.
Neplata respectivelor drepturi ulterior datei de 01.01.2010 este nelegală întrucât Legea nr. 330/2009, garantează la nivel de principiu, menținerea drepturilor câștigate. În aceste sens sunt disp. art. 3, lit. c) din lege.
În al doilea rând, la art. 30, alin. 5 din lege se statuează din nou faptul că în luna ianuarie 2010 salariile nu pot fi diminuate față de luna decembrie 2009, în același sens fiind și disp. art. 5, alin. 1 din OUG nr. 1/2010.
Art. 7, alin. 2 din Legea nr. 284/2010 stipulează faptul că, în anul 2011, valoarea salariilor de bază utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului plătit din fonduri publice se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011. Aceasta este Legea nr. 285/2010 care, la art. 1, alin. 1 reglementează baza de calcul a salariilor pe anul 2011 ca fiind salariul de bază din luna octombrie 2010, căruia i se aplică o majorare de 15%.
În consecință, din interpretarea coroborată a disp. art. 30, alin. 5 din Legea nr. 330/2009 cu disp. art. 5, alin. 1 din OUG nr. 1/2010 rezultă faptul că salariul de bază pe anul 2011 nu poate fi mai mic decât cel cuvenit salariaților din sistemul public, în baza actelor normative constituționale și a hotărârilor judecătorești, în luna decembrie 2009, diminuat conform disp. Legii nr. 118/2010 și majorat cu 15% potrivit Legii nr. 285/2010.
Însă, pe lângă drepturile cuvenite la data de 01.01.2011, membrii de sindicat au fost privați și de drepturi cuvenite în luna octombrie 2010, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate.
Astfel, prin sentințele pronunțate de Tribunalul D. a fost admisă acțiunea formulată de S. Învățământului "S. Haret" și au fost obligați pârâții la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, începând cu 1.10.2008, până la data de 31.12.2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății.
Cu toate acestea, salariile personalului didactic de predare și pregătire/instruire practică și didactic auxiliar nu au fost calculate în anul 2010 la nivelul stabilit prin hotărâre judecătorească inclusiv până la data de 31.12.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 Cod pr civilă, art. 268 alin. 1 lit.c Codul Muncii, dispozițiile din Legea dialogului social, Legea 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legea 284/2010, Legea 285/2010, Legea 283/2011.
In scop probator a depus la dosarul cauzei în copie: tabel cu semnătura membrei de sindicat care și-a dat acordul cu privire la formularea cererii de chemare în judecată, adeverință eliberată de unitatea școlară, carte de identitate și practică judiciară.
La data de 22.11.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei motivele de drept pentru capătul 5 din cererea de chemare în judecată referitor la plata dobânzii aferente drepturilor bănești cuvenite, conformându-se dispozițiilor instanței.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au depus acte în apărare deși au fost citați în acest sens.
A fost administrată proba cu acte pentru toate părțile.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 248 Cod Procedură Civilă, instanța va analiza cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Mîrșani și P. localității Mîrșani-InstituțiaPrimarului și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de instanță, din oficiu.
Pârâtul C. L. Mîrșani si P. Localitatii Mîrșani -Institutia Primarului nu au calitate procesuală pasivă, dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamanta, calculul și plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic, realizându-se de unitățile școlare care au calitatea de ordonator de credite, astfel incat instanta va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Mîrșani si P. Localitatii Mîrșani -Institutia Primarului și, în consecință, respinge acțiunea față de acest pârâti
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01._10, se reține că cererea ce vizează calculul și plata diferențelor de drepturi salariale pretinse de reclamantă, pe o perioadă începând cu data de 01.01.2010 se situează în afara termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului, prevăzut de dispozițiile art. 268 alin. 1 lit.c din Codul muncii, iar față de data formulării cererii, 12.07.2013, se constată prescris dreptul material la acțiune referitor la drepturile salariale aferente perioadei 01.01._10, excepția urmând a fi admisă .
Pe fondul cauzei:
Reclamanta este salariata unității de învățământ pârâte, ocupând o funcție didactică/didactică auxiliară.
La data de 01.01.2010, unitatea școlară a procedat la reîncadrarea întregului personal, inclusiv a reclamantei, reîncadrarea efectuându-se în baza art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că: "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".
Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 și s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanta ar fi trebuit să la aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată la rândul lor au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamantei rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în îndemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege ( fapt consfințit și prin hotărârile pronunțate de instanțe referitoare la legea 221/2008).
În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cât legea nouă a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare Ia salariile de bază ale acestora Ia aceeași dată de referință.
În acest context se reține că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Cu privire la aplicabilitatea în cauză a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, la care se referă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, prin care este diminuată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ca act normativ modificator al Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament.
De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici Înalta Curte de Casație și Justiție și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
Soluția enunțată se impune și întrucât viciul de neconstituționalitate stabilit cu privire la unele dispoziții legale nu trebuie perpetuat prin modificarea dispoziției legale în sensul confirmării soluției legislative declarate ca fiind neconformă cu Legea fundamentală. În situația prezentată, legiuitorul delegat (Guvernul), prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, a persistat în hotărârea de a reduce majorările salariale stabilite prin voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, iar ordonanța de urgență adoptată trebuie considerată ca lipsită de efecte față de neconstituționalitatea reglementărilor care au redus creșterile salariale stabilite prin Legea nr. 221/2008.
În consecință, singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
Mai mult, drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, în Cauza De Santa contra Italiei (Hotărârea din 2 septembrie 1997, R.., 1997-V, p. 1663, pct. 18), în contextul aplicabilității art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a reținut că plata salariului este un drept "pur patrimonial", iar în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniază că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu o anumită valoare și nu este suficient ca un reclamant să se bazeze pe existența unei "contestații reale" sau a unei "plângeri credibile", dar o creanță poate fi considerată drept o "valoare patrimonială", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci când are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu, atunci când este confirmată de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (Kopecky împotriva Slovaciei, Hotărârea din 28 septembrie 2004. R.., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52). De asemenea trebuie văzută și hotărârea pronunțată în Cauza Draon împotriva Franței (nr. 1.513/03, paragraful 65, CEDO 2005-IX), citată și în Cauza V. împotriva României (Hotărârea din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009, paragraful 58), conform căreia noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanta poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate.
De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
De menționat că în acest sens s-a pronunțat ICCJ prin Decizia 11/2012 privind recursul in interesul legii care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008.
În ce privește salariile pentru anul 2011 instanța reține că au continuat să fie calculate greșit deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel potrivit art. 1 din legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Începând cu 13.05.2011 a intrat însă în vigoare legea 63/2001 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege". Din acest considerent drepturile solicitate vor fi acordate doar până la 13.05.2011.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta unitatea școlară, va obliga pârâta unitatea școlară la reîncadrarea salarială a reclamantei pentru perioada 12.07.2010 – 13.05.2011, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, va obliga pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prev. Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prev. OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 12.07._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadente lunare, la data plății efective.
În ceea ce privește plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești cuvenite, instanța apreciază că dobânda legală poate fi acordată reclamantei, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1530 si urm. din N.C.C. care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. Mîrșani, cu sediul în loc.Mîrșani, jud.D. și P. Localității Mîrșani- Instituția Primarului, ambele cu sediul in loc.Mîrșani, jud.D., și în consecință respinge acțiunea față de acești pârâți.
Admite acțiunea formulată de S. Învățământului S. Haret D., cu sediul in C., .. 6, jud. D., cod fiscal_, pentru reclamanta membră de sindicat - G. AGRIPINA, având CNP_, în contradictoriu cu pârâta unitatea școlară ȘCOALA G. nr.1 MÎRȘANI, cu sediul în loc.Mîrșani, jud.D..
Obligă pârâta unitatea școlară la reîncadrarea salarială a reclamantei pentru perioada 12.07.2010 – 13.05.2011, luând în considerare salariile de bază aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Obligă pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prev. Legii nr. 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prev. OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 12.07._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadente lunare, la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești respective.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Declarația de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 17.02. 2014.
PREȘEDINTE
C. C.
Asistent- judiciar Ș. I.
Asistent judiciar- M. G. M.
Grefier -M. Ș.
Red./Tehnored.Jud.C.C./As.jud.Ș.I.
6 ex/04.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
