Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 134/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 134/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 8928/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 134/2014
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Asistent judiciar Ș. I.
Asistent judiciar M. G. M.
Grefier M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamanta N. A., cu domiciliul în mun. C., .. 71, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul S. C. CĂLĂTORI S.A. - SUCURSALA TFC C. cu sediul în mun. C., bvd. Dacia, nr. 221, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: pârâtul prin consilier juridic P. O., lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Procedând la verificarea competenței, conf. art. 131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de față, potrivit dispozițiilor codului muncii, legii dialogului social și codului de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată faza procesuală de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în cauză.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei conform întâmpinării.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
La data de 02.05.2013, reclamanta N. A. a chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C. CĂLĂTORI" SA BUCUREȘTI prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., solicitând obligarea acesteia să plătească reclamantei drepturile salariale la care avea dreptul și nu i-au fost achitate în sumă actualizată cu indicele de inflație până la data plății integrale și dobânda aferentă, după cum urmează:
- salariul suplimentar cuvenit pentru anul 2009 și 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantei din luna decembrie,
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. 2010 și C. pe anii 2009- 2010, și Ziua Feroviarului 2010, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare,
- diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pe anul 2010,calculată la nivelul de 570 lei și cea raportată la valoarea de 700 lei, salariu stabilit prin CCM și sentința Tribunalului D.,
- diferența dintre ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă acordat pe anul 2010 și cel stabilit la valoarea de 700 lei conform art.49 alin.1 și 3 din CCM la nivel de grup de unități feroviare
- echivalentul tichetelor de masă acordate în cuantumul aprobat prin Legea nr.142/1998, actualizată, pentru perioada decembrie 2009- decembrie 2010,
- actualizarea sumelor cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală, calculate de la data scadenței până la data plății efective.
A arătat că a fost angajata a pârâtei în perioada dedusă judecății și, potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Reclamanta a mai arătat că dreptul la tichete de masă ( un tichet /zi) este prevăzut în art.81 din CCM la nivel de grup de unități feroviare .
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamantei drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz.CCM unic la nivel național, CCM la nivel de grup de unități, CCM la nivel de ramură transporturi, art.40 alin.2 lit.c, art.236 și urm. art.11, art.37 și urm., art.161, art.166 alin.4, art.171, art.229 alin.4 și urm. din codul muncii,prevwederile Constituției, dispoz.Legii nr.130/1996, art.998, art.1084 și art.1088 Cod civil, art.274 C.p.civ.
A solicitat judecarea cauzei în baza art.242 C.p.civ.
S-au depus la dosar, în copie, carnetul de muncă și cartea de identitate .
Pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători"SA București prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la solicitarea reclamantului constând în plata salariului suplimentar aferent anilor 2009-2010, ajutorului material de C., Paști și Ziua Feroviarului aferente anului 2010.
În ceea ce privește salariul suplimentar 2009, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști 2010, C. 2010 și Ziua Feroviarului 2010 se arată că acordarea acestor drepturi nu este obligatorie, drepturile solicitate nu reprezintă drepturi salariale prevăzute în contractul individual de muncă, ci ajutoare acordate în baza unui contract colectiv de muncă, care se supune prescripției de 6 luni, astfel că în raport de data introducerii acțiunii, 02.05.2013, dreptul la acordarea acestor drepturi salariale este prescris.
Pe fond, solicită respingerea capătului de cerere privind acordarea salariul suplimentar aferent anului 2009, cu motivarea că în conformitate cu prevederile art. 32 alin.1 și 3 din la nivel C. Călători " pentru munca desfășurata in cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv"
Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar", cu condiția ca societatea să fi avut în anii 2007-2010 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C. Călători" este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza OUG nr.79/2001 și OUG nr.79/2008 privind întărirea disciplinei economico-financiare, revenindu-i obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008-2010, fundamentarea fondului de salarii făcându-se pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii.
Mai arată că potrivit BVC pe anul 2009 și 2010, s-au înregistrat pierderi, ceea ce nu a permis constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Referitor la solicitarea primelor pentru Ziua Ceferistului 2010, a ajutoarelor de P. și C. pe anul 2010, pârâta solicită respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, considerând că potrivit art. 69 alin.1 lit.b din CCM privind acordarea primei ocazionale de " Ziua Ceferistului " se putea face numai sub condiția ca organul decizional al pârâtei, respectiv Consiliul de Administrație, cu consultarea delegaților sindicatelor, să o aprobe.
Conform BVC pe anul 2009 și 2010, la rubricele 79 și 87 s-au înregistrat pierderi, depășindu-se chiar și fondul de salarii.
Prin urmare, Consiliul de Administrație nu a aprobat premierea pentru Ziua Feroviarului, raportat la prevederile legale (prevederile din actele normative care au aprobat BVC), deoarece acestea erau prioritare prevederilor din CCM.
În continuare, pârâta invocă prevederile art. 236 alin.4 din Codul Muncii, conform cărora "contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", din acest text de lege reieșind că un contract colectiv de muncă poate fi izvor de drepturi și obligații, numai dacă se înscrie în limitele legii, în caz contrar, clauzele negociate neproducând efecte juridice.
Prin contractul colectiv de muncă pe anul 2011-2012, art. 109, părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au convenit ca ajutoarele materiale ale salariaților ce urmau să se acorde cu ocazia Zilei Ceferistului și sărbătorilor de Paști, C., nu se aplică până la data de 22.03.2012, iar prin CCM la nivel de unitate pe anii 2012-2014, art. 104, se precizează că aceste drepturi se acordă începând cu 27.03.2014.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind: dispozițiile art. 115 și următoarele din Codul de Procedură Civilă, prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, Legea 130/1996, CCM pe anii 2009- 2010 al C. Călători, prevederile art.5 lit.a din OUG nr.79/2008 coroborate cu art.15 alin.1din OUG nr.37/2008.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 242 alin. 2, C. Proc. Civ., solicită judecarea în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru toate părțile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune de 6 luni, pentru salariul suplimentar 2009, P. 2010, C. 2010 și Ziua Ceferistului 2010, reglementată de dispoz. art. 268 alin.1 lit. e C. Muncii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge, deoarece drepturile solicitate de reclamantă sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar nu de 6 luni, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată .
Pe fondul cauzei :
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anii 2009-2010, reclamantul se întemeiază pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar și art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumeră la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Instanța reține astfel că pârâta a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond prev.la art.30(3) din CCM la nivel de unitate, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anii 2009 și 2010.
Nu se poate susține astfel că pârâta a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a ajutorului de P. pe anul 2010 și respectiv de C. pe anul 2010 se rețin următoarele:
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.49 alin.3 din CCM la nivel de grup de unități, salariații vor beneficia și de un ajutor material pentru recuperarea forței de muncă egal cu un salariu de bază corespunzător clasei 20 de salarizare valabil la data începerii concediului de odihnă
Prin urmare, nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație sau de disponibilitatea financiară..
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P. și respectiv de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
În ce privește acordarea diferenței dintre ajutorul pentru recuperarea forței de muncă și indemnizația de concediu pe anul 2010 în raport de salariul minim brut de 700 lei, se reține că prin sentința 174/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2012, instanța a obligat pârâta SNTFM C. MARFĂ SA Sucursala Banat –Oltenia la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale efectiv plătite și cele calculate la o valoarea a salariului de bază minim brut de 700 lei, iar față de recunoașterea pârâtei care a învederat că la executarea sentinței respective au fost calculate aceste diferențe și la sporurile aferente salariului cât și la indemnizația de concediu de odihnă și ajutorul pentru recuperarea forței de muncă pentru anul 2010, cererea urmează a fi respinsă, reclamanta valorificându-și acest beneficiu executând sentința nr. 174/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_/63/2012.
Cu privire la capătul de cerere de acordare a tichetelor de masă se reține că :
Potrivit art. 78 CCM, salariații pârâtei pot beneficia de acordarea a câte unui tichet de masa/zi, în conformitate cu prevederile legale.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea tichetelor de masă rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli aprobate.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Această măsură legislativă, ce ține de politica economică și socială a statului, nu poate fi considerată abuzivă, decât dacă se încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, aceasta reprezentând o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Instanța apreciază că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
În același sens și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.14 din 18.02.2008, într-o speță similară, faptul că: "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație."
Avându-se în vedere faptul că în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei nu este prevăzută o astfel de obligație, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă.
Instanța va respinge și capetele de cerere accesorii privind reactualizarea sumelor cu indicele de inflație și dobânda legala aferente drepturilor salariale solicitate în cuprinsul cererii, în virtutea principiului "accesorium sequitur principale".
În raport de considerentele sus-expuse, instanța urmează să respingă acțiunea de reclamantă, ca nefondată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. A., cu domiciliul în mun. C., ., nr.71, ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C." CĂLĂTORI S.A, cu sediul în București, ..38, sector 1, CUI_, prin SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C., cu sediul în C., ., jud. D., CUI_
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 20.01.2014
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Red.Jud.C.C./As. j.Ș.I.
4 ex/ 30.01.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5444/2014. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
