Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 832/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 832/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 23098/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 832/2014
Ședința publică de la 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. pentru D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D. și pe intimat ȘCOALA NR. 22 M. E., pârâtă P. M. C. - INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești casare
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
În raport de disp.art. 245 c.p.c instanța repune cauza pe rol.
Instanța din oficiu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.10._09 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C. - Instituția Primarului și reține cauza spre soluționare pe excepție și pe fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. de mai sus U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., pentru reclamanții membrii de sindicat D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA NR. 22 "M. E." și PRIMARIA M. C., INSTITUȚIA PRIMARULUI, solicită obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reclamanților, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/ 2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație pana la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că prin OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 a fost majorat coeficientul de multiplicare de 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Reclamanții au susținut că deși Legea nr. 221/2008 prevede creșterea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar începând cu 1 octombrie 2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.
Guvernul a emis OUG 136/2008 pentru stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, care a redus valoarea coeficientului de multiplicare și a stabilit o altă dată de aplicare a coeficientului prevăzut de Legea nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 1221/12.11.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile OUG 136/2008.
Guvernul a aprobat apoi o nouă ordonanță OUG 151/2008 pentru modificarea și completarea OG 15/2008, care a redus valoarea coeficientului de multiplicare pentru tot anul 2009.
Prin decizia nr. 842/02.06.2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile OUG 151/2008.
A urmat apoi OUG 1/2009, prin care s-a stabilit acordarea unei treimi din creștere salarială prevăzută de Legea 221/2008, declarată la rândul său neconstituțională prin decizia 989/30.06.2009 a Curții Constituționale.
Au mai fost emise Ordonanțele nr. 31/2009 și 41/2009 prin care s-a stabilit aplicarea unor valori de referință mai mici decât cele prevăzute de Legea 221/2008, dispoziții față de care reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate, excepție la care au renunțat apoi, instanța luând act de această renunțare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 și art.330 indice 7 alin.4 din c.p.civ, art.268 alin.1 lit.c codul muncii, art.28 din Legea 62/2011, art.29 și urm.din legea 47/1992 și ale art.1 alin.4 și 5 și art.20 alin.1 din Constituția României
S-au depus la dosar, în fotocopie: tabel nominal cu membrii de sindicat care si-au dat acordul cu privire la acționarea în judecată, sent. nr.3715/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2009, decizia nr.3/2011 a ICCJ, adeverințe emise de unitatea școlară, cărți de identitate.
Pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare si nu au depus înscrisuri în apărare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința nr. 1550/13.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul D. – Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local C. și, în consecință, a respins acțiunea promovată împotriva acestuia.
A admis în parte acțiunea formulată de U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., pentru reclamanții membrii de sindicat D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA NR. 22 "M. E." C., a obligat unitatea școlară pârâtă să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, potrivit reâncadrărilor conform Legilor nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2011, pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective. A respins obligarea pârâtei de a opera aceste modificări în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantă U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., pentru reclamanții membrii de sindicat D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D., arătând că în fapt, acțiunea introductivă, precizată, făcea referire la Legea nr. 221/2008 cu perioada dedusă judecății 27.11._09, iar sentința pronunțată se referă la Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2011, cu perioada dedusă judecății 01.01-_11.
Curtea de Apel C., examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apreciat recursul ca fiind fondat și prin decizia nr. 6488/12.06.2013, a admis recursul, a casat sentința nr. 1550/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul D., reținând că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, iar hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ .
La acest termen de judecată, instanța, din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. C., Instituția Primarului și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.10._09.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. C. - Institutia Primarului, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 166 din Legea nr. 84/1995, O.G. 32/2001 și H.G. nr. 538/2001, coroborate, în speță, cu art. 16 din H.G. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din județele – pilot, între care și județul D. (nominalizat prin H.G. 1942/2004), calculul și plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic, este realizată de unitățile școlare care au calitatea de ordonator de credite. Dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamantă și autoritatea administrativă locală chemată în judecată, instanța constată că pârâta P. M. C. - Instituția Primarului nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, invocată din oficiu, față de data formulării cererii, respectiv 05.12.2012, instanța constată că pentru perioada 01.10._09, acțiunea este prescrisă, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, pe perioada ulterioară datei de 04 12 2009 se constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. I alin. l lit. b și c, se stabilea o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16 % mai mult fațade nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50 % față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin O.U.G. nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit de către Curtea Constituțională că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin. l și art.115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin. 1 din Legea fundamentală. In consecință, Curtea Constituțională a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „In România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Ulterior, Guvernul a emis O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. l pct. l modifică denumirea O.G. nr. 15/2008, prin art. I pct.2 și 3, a redus în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 .
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, a constat neconstituționalitatea art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O.U.G. nr.136/ 2008.
A urmat apoi OUG 1/2009, prin care s-a stabilit acordarea unei treimi din creștere salarială prevăzută de legea 221/2008.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar. De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republic. „Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie”, iar potrivit alin 3 „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.”
În aceste condiții, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse OG nr.15/2008 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, dispozițiile legale aplicabile speței sunt cele prevăzute de OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Reclamanții au fost salariați ai unității in perioada solicitata, iar obligația principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat (art.154 C. muncii).
În caz de nerespectare a obligației, salariatul interesat este îndreptățit să solicite instanței obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale. Astfel, potrivit art.269 alin 1 din C. muncii „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Neplata salariului stabilit prin lege constituie deci o încălcare a contractului individual de muncă încheiat între reclamant și pârâta unitatea școlară, atrăgând răspunderea civilă contractuală a pârâtului.
Prin urmare,fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta unitate de învățământ urmează a fi obligată către reclamant la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O.G. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art. l din Protocolul nr. l la Convenție, care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
In practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „bunuri", în sensul art. l din Protocolul nr. l la Convenție, cuprinde atât „bunuri actuale" cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului său (a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX).
Ori, reclamantii, fiind beneficiari ai dispozițiilor O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă" cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
De altfel, această „speranță legitimă" a reclamanților își găsește justificarea și în desele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva României, S. și alții, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, P. citată anterior, & 98-99, P., nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.l3.309/03,&34,20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamanților cu privire la respectarea drepturilor lor salariale, s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Astfel, potrivit art. l din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Pentru ca o ingerință să fie „legală" aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza V. contra României, hotărârea din 9 decembrie 2008).
Or, în cauză se constată ca însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.
Cât privește prejudiciul suferit de către reclamanți și care trebuie să fie acoperit de pârâta, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din Convenție, aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Ș. împotriva României).
Pentru repararea integrală a prejudiciului produs reclamanților, instanța va obliga unitatea școlară pârâtă să le plătească acestora diferențele de drepturi salariale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare și până la data efectivă a plății.
De altfel, se retine ca prin sent. nr.3715/26.11.2009 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._/63/2009, parata unitate școlara a fost obligata să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, corespunzător activității desfășurate în cadrul unității școlare pârâte, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 26.11.2009, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadente lunare la momentul plății efective.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta unitatea școlară ȘCOALA NR.22 "M. E." C., să calculeze drepturile salariale ale reclamanților membrii de sindicat D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D. rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, pe perioada 05.12._09, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul unității pârâte, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C. - Instituția Primarului, cu sediul în ., nr. 7, jud.D., și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.10._09 și, în consecință respinge acțiunea cu privire la acestea.
Admite în parte acțiunea formulată de U. S. INDEPENDENTE DIN INVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., .. 8, jud. D., pentru reclamanții membrii de sindicat D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D., împotriva pârâtei ȘCOALA NR. 22 M. E., cu sediul în C., ., jud. D..
Obligă pârâta unitatea școlară ȘCOALA NR. 22 "M. E." C., să calculeze drepturile salariale ale reclamanților membrii de sindicat D. M., D. V., D. C., D. N., STILOS D. rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite corespunzător activității fiecărui reclamant în parte, pe perioada 05.12.2009 – 31.12.2009, diferențe ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2014.
PREȘEDINTE, Asistent judiciar, Greier,
G. S. C. D. A. V. E. C.
Red.Jud.G.S./As.jud.A.V.
6 ex./07.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3651/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
