Acţiune în constatare. Sentința nr. 3651/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3651/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 2342/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3651/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar A. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M. M.
și pe pârât ., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamant - M. M.
asistat de avocat D. G., lipsind pârât - ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența în conformitate cu dispoz. Ncpc.
Avocat D. G. pentru reclamant, având cuvântul, arată că Tribunalul D. este competent.
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecății și legal investită.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat D. G. pentru reclamant, învederează că dosarul se poate soluționa la acest termen, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile depuse și proba testimoniala cu un martor, respectiv D. G..
Instanța în baza art. 258 noul C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimoniala cu un martor pentru dovedirea situației de fapt.
Sub prestare de jurământ a fost audiat martorul D. G., a cărui declarație a fost consemnată și depusă la dosarul cauzei .
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat D. G. pentru reclamant având cuvântul, pune concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2014 pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul M. M. a chemat în judecată pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității pârâte se încadrează în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele 01.07._71 și 02.02._01, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, pct. 41, 69 și 79, cu obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței din care să rezulte încadrarea în grupa a II – a de muncă, în procent de 100%, conf. 40 alin 2 lit. h din Codul Muncii.
În fapt, a arătat că în perioadele 01.07._71 și 02.02._01, a fost salariat al pârâtei în funcția de lăcătuș montator de întreținere și reparații, efectuând operațiuni de găurire, ajustare, pilire, degresare cu solvenți organici și soluții alcaline, utilizând materiale cu risc foarte ridicat de îmbolnăvire pa bază de mică, bandă de sticlă impregnată în rășină.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 35 NCPC, Ordinului nr. 50/1990 art. 40 alin 2, lit. h din Codul muncii.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei în copie cartea de identitate și carnetul de muncă.
La data de 24.04.2014, pârâta a depus întâmpinare, prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a arătat că reclamantul și-a desfășurat activitatea în meseria de lăcătuș montator la Atelierul Întreținere și Reparații din cadrul Fabricii Aparataj Electric, loc de muncă ce nu a fost încadrat în nicio grupă de muncă, așa cum rezultă din Anexa 7 A / Aparataj Electric E..
Pârâta a depus la dosarul cauzei în copie, Anexa 7 A / Aparataj Electric E. și un tabel cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997 la Divizia Aparataj Electric E..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială cu un martor solicitată de reclamant, în cauză fiind audiat martorul D. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, văzând și prevederile legale în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unității pârâte, cu contract pe durată nedeterminată, în perioadele 01.07._71 și 02.02._01, menționate în acțiune.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, la data de 01.07.1969 reclamantul a fost angajat pe durată nedeterminată în funcția de lăcătuș montator până la 17.06.1971, când a fost încorporat. Din data de 02.02.1973, conform mențiunilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost reîncadrat tot ca lăcătuș montator de întreținere și reparații, fărăsă existe vreo mențiune cu privire la schimbarea de funcție.
Din declarația martorului D. G., rezultă că reclamantul a ocupat in fapt funcția de lăcătuș montator de întreținere pe perioada dedusă judecății, acesta relatând că au lucrat împreună din 1972, la fabrica Aparataj Electric, Atelierul M.O.P (Motoare Oleopneumatice). A menționat că reclamantul a desfășurat în procent de 100% din timpul de lucru, activitatea de lăcătuș în condiții grele de muncă, efectuând operațiuni de găurire, debavurare, spălare cu triclor, white-spirit, gaz special de degresare, substanțe foarte care produceau vapori foarte toxici. Reclamantul mai efectua și operațiunea de șlefuire din care rezulta praf care se degaja în atmosferă, în atelier folosindu-se și rășină..
A relatat că, în hala în care își desfășura activitatea reclamantul existau mai multe ateliere, fără a deține un sistem de ventilație, vara se lucra la temperaturi ridicate, iar iarna în condiții de temperatură scăzute.
Martorul a menționat că datorita condițiilor grele de muncă au fost înregistrare boli profesionale, el însuși suferind de dermatită alergică..
Din probele administrate în cauză, se reține că pe toată perioada dedusă judecății 01.07._71 și 02.02._01, reclamantul a ocupat funcția de lăcătuș montator de întreținere și reparații.
Din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, reiese că reclamantul a realizat operațiuni de degresare chimică cu solvenți organici și cu soluții alcaline foarte toxice..
Din declarația martorului, care a fost coleg de muncă cu reclamantul, având aceeași meserie în cadrul aceluiași atelier, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiilor descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru și că unitatea angajatoare a recunoscut unor lăcătuși colegi ai reclamantului încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, însă și aceștia din urmă doar pe anumite perioade, deși unitatea pârâtă nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă.
Împrejurarea că locul de muncă al reclamantului nu a fost nominalizat în anexele la contractul colectiv de muncă nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamant un caracter inadmisibil, întrucât Ord. 50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 69 și 79 din Ordinul 50/1990, care prevede ca activitatea de ,,degresare chimica cu solvenți organici sau cu soluții alcaline", respectiv, impregnarea cu rășini, se încadrează în grupa a II a de muncă.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Instanța va avea în vedere și faptul că numeroși colegi ai reclamantului, care au avut meseria de lăcătuș și care lucrau în aceleași condiții ca și acesta au obținut recunoașterea grupei de muncă, prin intermediul unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în contradictoriu cu pârâta din speța de față.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța va admite acțiunea, în sensul că va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 01.07._71 și 02.02._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. nr.50/1990 anexa II, pct.69 și 79, în procent de 100%.
In baza, dispozițiilor art. 40 alin 2 lit. h din C. muncii, va obliga pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de reclamantul M. M., având CNP_, domiciliat in C., . 3, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta . sediul in C., .. 80, jud D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul pârâtei, perioadele 01.07._71 și 02.02._01, se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, anexa II pct.69 și 79, în procent de 100%.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE, Asistenți judiciari, Grefier,
G. S. A. V. M. M. E. C.
Red.Jud.G.S./As.jud.A.V.
4 ex./24.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
