Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1587/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1587/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 17061/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1587/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant L. M.
și pe pârât S. E. C., pârât ., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă material cât și teritorial de a soluționa cauza dedusă judecătii și legal investită.
Instanța, în temeiul art. 258 din noul C.p.c. încuviințează reclamanților proba cu înscrisurile depuse.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 19 12 2013, reclamant L. M. a chemat în judecată pârâtele S. E. C., ..R. SA solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate în solidar:
- să-i achite ca despăgubire pentru perioada 01 01 2011 – 31 12 2011 diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin aplicarea coeficienților de salarizare la salariul de bază minim brut pe țară în cuantum de 670 lei și drepturile salariale diminuate încasate prin raportarea la salariul minim de 600 lei;
- să-i achite ca despăgubire pentru perioada 01 01 2012 – 01 02 2013 diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin aplicarea coeficienților de salarizare la salariul de bază minim brut pe tară în cuantum de 700 lei și drepturile salariale diminuate încasate prin raportarea la salariul minim de 600 lei,
- să fie obligate la plata contribuțiilor ce stau în sarcina angajatorului funcție de drepturile salariale lunare recalculate,
- cuantumul despăgubirilor să fie actualizat cu rata inflației și aplicarea dobânzilor legale.
In motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata . cu contract individual de muncă nr 2/2/588 din data de 03 07 2006 în funcția de inginer IV.
In perioada 01 01 2011 – 31 12 2011 nu a primit drepturile salariale, cuvenite conform art 1 din HG nr 1193 din 24 11 2010, pentru drepturile salariale aferente anului 2011( 670 lei la care se aplica coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare).A menționat că în cursul anilor 2011 – 2012 salariul minim brut la ., respectiv clasa I de salarizare,conform Anexei 1 la CCM 2011 – 2012 la nivel de unitate a fost de 600 lei.
Pentru perioada 01 01 2012 – 01 02 2013 nu a primit drepturile salariale cuvenite conform art 1 din HG nr 1225/14 12 2011,pentru drepturile salariale anului 2012/700 lei la care se aplica coeficientul de ierarhizare al clasei de salarizare). A mai menționat că în cursul anilor 2012 – 2013 salariul minim brut la ., respectiv clasa I de salarizare,conform Anexei I la CCM 2011 -2012 la nivel de unitate a fost de 600 lei.
Reclamantul a mai arătat că pârâtele aveau obligația de a calcula salariile în perioadele
- 01 01 2011 – 31 12 2011 având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare din CCM,anexa 1, suma de 670 lei lunar înmulțită cu coeficientul de ierarhizare al fiecărei clase de salarizare pentru un program complet de 170 de ore în medie pe lună, reprezentând 3,94 lei pe oră, salariul de bază fiind stabilit fără alte sporuri,adaosuri sau indemnizații incluse în acesta;
- 01 01 2012 – 01 02 2013 având ca bază de pornire clasa I de salarizare din CCM anexa 1, suma de 700 lei/lună înmulțită cu coeficientul de ierarhizare al fiecărei clase de salarizare,pentru un program complet de 169,333 ore în medie pe lună,reprezentând 4,13 lei pe oră,salariul de bază fiind stabilit fără alte sporuri sau indemnizații incluse în acesta.
Din aceste motive, a solicitat instanței să oblige pârâtele să acorde salariul având ca bază de pornire(clasa 1 de salarizare) suma de 670 lei, respectiv 700 lei, astfel cum se prevede în HG enumerate anterior, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare cuveniți funcției îndeplinite și recalcularea tuturor drepturilor salariale( sporuri,adaosuri,indemnizații) ce decurg din aplicarea salariului minim de 670 lei respectiv 700 lei.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 38,40 alin 2 lit c, art. 159,160,162,164 din Codul Muncii, art. 28 din Lg 62/2011 – Codul de Dialog Social, art. 1 din HG 1193/24 11 2010, HG 1225/14 12 2011, anexa 1 la CCM încheiat la nivel de unitate cu coeficienții de ierarhizare pe clase de salarizare,care se aplică la salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare, anexa 2 la CCM încheiat la nivel de unitate cuprinzând clasele de salarizare corespunzătore meseriilor și funcțiilor din ..
Reclamanta a depus la dosar în copie: actul de identitate,extras carnetul de muncă,anexa nr. 1 la CCM 2011 – 2012 și CCM 2012 – 2013,adeverința care atestă calitatea de angajat al . din anul 2004 și până în prezent.
Unitatea pârâtă . a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, deoarece situația reală este cu totul alta decât cea prezentată de către reclamantă.
Din studiul cererii de chemare în judecată se poate observa faptul că aceasta a încălcat normele legale în materie precum și motivele pentru care nu s-au acordat drepturile solicitate de reclamantă în petitul acțiunii.
Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat deoarece reclamantul a mai formulat o acțiune ce a făcut obiectul dosarului_, soluționat de Tribunalul D. prin s.c.nr. 4670/2013 din 31 05 2013,sentință ce a fost confirmată și de Curtea de Apel C. prin decizia nr 9001/16 10 2013 a respins ca nefondat recursul.
Pe cale de excepție pârâta a invocat prescripția dreptului material la acțiune, având în vedere prevederile Legii 53/2003 art. 268 alin 1 pct. e.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la această perioada în condițiile în care CCM-urile pentru anii 2009/2010, 2010/2011 și 2011/2012 și-au încheiat valabilitatea.
A arătat că la data de 30 03 2012 a intrat în vigoare contractul colectiv de muncă 2012/2013,dată la care CCM 2011/2012 și-a încetat valabilitatea.
Pe fond, a arătat că întreaga argumentație pe care se motivează acțiunea reclamantului o consideră greșită și fără un fundament legal sau convențional. A precizat faptul că în CCM nu este prevăzută o astfel de clauză. Reclamanta a confundat prevederea din fostul CCM Unic la Nivel de R. în care se prevedea că negocierile vor porni de la suma de 700 lei. In CCM s-a negociat anumiți coeficienți de salarizare aplicați la suma clasa I de salarizare, care pentru anii 2011 – 2012 a fost de 600 lei.
De altfel, în CCM nu este prevăzut faptul că în cazul în care salariul minim pe economie va crește coeficientul ierarhizare se va aplica la noul salariu minim pe economie.
Potrivit art 969 din vechiul C. Civil cît și art 1270 din Noul C. Civil orice persoană trebuie ă-și execute obligațiile pe care le-a contractat, așa că salariatul a acceptat salariul inclusiv prin semnarea contractului individual de muncă a actelor adiționale la acesta, nefiind încadrat cu un salariu mai mic decât cel minim brut garantat pe tară. Astfel, la încheierea contractului individual de muncă al reclamantei a fost respectat art 11 din Codul Muncii republicat .
In altă ordine de idei,nu există absolut nici un act normativ prin care un coeficient de ierarhizare negociat pentru aplicarea clasei I de salarizare trebuie aplicat sumei de 700 lei,atâta timp cât nu sunt salariați încadrați la clasa I de salarizare.
Pârâta consideră că în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă,salariații aveau posibilitatea legală de a solicita instanței anularea contractului colectiv de muncă.
Mai mult, nu există absolut nici o prevedere legală care să sancționeze cu nulitatea prevederilor contractului individual de muncă, de a se acorda un salariu mai mic decât cel prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Referitor la plata dobânzii legale, unitatea pârâtă a arătat că între părți nu s-au stabilit raporturi juridice de natură a dobânzii legale, ci raporturi de muncă, obiectul acțiunii reprezentându-l diferența de drepturi salariale.
In dreptul muncii plata dobânzii legale devine admisibilă atunci când părțile contractului au stipulat în convenție o astfel de clauză, altfel, în condițiile art. 166 Codul Muncii, ca dispoziție derogatorie de la dreptul comun, neexecutarea obligației de plată a drepturilor salariale se transformă în daune interese potrivit art. 1530 Cod Civil.
In drept, prezenta a fost întemeiată pe disp. art. 115 – 119 cod pr civilă.
La data de 11 12 2012, reclamanta U. A. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă, ca fiind neîntemeiate.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția autoritarii de lucru judecat, instanța constata următoarele:
Prin sentința nr. 4670/31.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ instanța a soluționat cererea formulată de organizația sindicală pentru membrul de sindicat (printre alții) care în prezenta figurează în calitate de reclamant. În privința pârâtului, a obiectului și a cauzei, cererea este identică, pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012.
În prezența speță se solicită același drept salarial pentru 01.01.2011 – 01.02.2013. Deci suprapunerea este parțială.
Prin urmare, în temeiul art.163 din C.p.c 1865 și art.1201 din Codul civil 1864, respectiv art. 430 și următoarele din noul C.p.c., instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, va respinge cererea pentru perioada 01.01.2011 – 31.12.2012.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța constată că este neîntemeiată și o va respinge deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în limita căruia a fost formulată acțiunea.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța urmează sa o unească cu fondul si sa o respingă, întrucât prevederile art. 6 din CEDO asigura liberul acces la instanța de judecata.
Asupra fondului:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din carnetul de muncă/adeverință, fapt necontestat de părți.
Cu privire la actele normative invocate, instanța constată următoarele:
Potrivit art 1 din HG 1193/2010 "Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Potrivit art 2 din același act normativ " Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1."
Pentru anul 2012 salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat conform HG nr. 1225/2011 la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar
Prin aceste acte normative statul garantează in plată fiecărui salariat un salariu minim brut de 670 lei în anul 2011 și respectiv de 700 lei în anul 2012, angajatorii având obligația să asigure salariaților acest salariu minim brut impus de lege, fără a avea posibilitatea stabilirii unor salarii de bază mai mici de 670 lei, respectiv de 700 lei.
In cazul salariaților de la C. salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc in funcție de coeficienții de salarizare si de formula de calcul din Anexa 1, așa cum prevede art. 7 al. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012.
Formula de calcul pentru salariile de bază brute corespunzătoare fiecărei clase de salarizare este următoarea: S = S clasa 1 x K (S reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei de salarizare respective, S clasa 1 reprezintă salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare si K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare), așa cum rezultă din anexa 1 la CCM.
Se constată astfel că pentru calculul salariului de bază corespunzător fiecărei clase de salarizare nu se pornește de la salariul de bază minim brut garantat in plată, ci de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare (salariu convenit de partenerii sociali la un anumit cuantum).
Așadar pârâta nu avea obligația să pornească de la salariul de bază minim brut pe tară si să înmulțească valoarea acestuia cu coeficientul de salarizare.
In urma aplicării acestei formule de calcul pârâta a stabilit reclamantului salariul de bază corespunzător clasei de salarizare a acestuia, salariu ce respectă condiția impusă de HG nr. 1193/2010 si HG nr. 1225/2011 de a nu fi mai mic decât salariul minim brut garantat pe tară acela de 670 lei, respectiv 700 lei.
Totodată pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că salariul minim brut este superior salariului de bază minim brut pe tară.
Dispozițiile art. 164 alin 1 și 2 Codul muncii prevăd că "Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat."
Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut pe țară.
Nici aceste dispoziții nu impun obligația ca în formula de calcul să se pornească de la salariul de bază minim brut pe țară, ci doar obligația ca rezultatul în urma aplicării formulei de calcul să nu fie sub salariul minim brut pe țară. Or, pârâta a respectat aceste dispoziții deoarece salarul reclamantului este superior salariului de bază minim brut pe țară.
Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea pentru perioada 01.01._13 ca neintemeiata.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției invocata de parata in întâmpinare.
Admite excepția autoritarii de lucru judecat, si in consecința, respinge acțiunea formulată de reclamant L. M., CNP_, cu domiciliul în localitatea C., ., ..1, ., județul D. în contradictoriu cu pârât S. E. C.F.R. SA, cu sediul în București,. 38,. și pârât . sediul în C.,. nr 5 județul D. pe perioada 01.01._12.
Respinge acțiunea pe perioada 01.01._13 ca neîntemeiata.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul D., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publica de la 25 martie 2014.
PREȘEDINTE M. N.
Asistent judiciar A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier E. C.
Red. Jud.M.N./as.A.D./5ex./28.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
