Obligaţie de a face. Sentința nr. 58/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 58/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 12267/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 58/2014
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Uncheașu
Asistent judiciar C. O.
Asistent judiciar L. C. O.
Grefier L. R. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta P. T. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta personal și asistat de avocat F. C., cu delegație la dosar și pârâta prin consilier juridic M. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă raportat la art. 269 Codul Muncii, apreciază că este competentă atât material, cât și teritorial.
Avocat C. pentru reclamantă solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și mai depune înscrsiuri și practică judiciară, arătând că le-a comunicat pârâtei prin reprezentant; totodată, solicită proba testimonială cu numita C. M., nominalizată în cererea de chemare în judecată, arătând că aceasta este prezentă în sala de ședință.
Consilier juridic D. pentru pârâtă solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu se opune la încuviințarea probei testimoniale solicitate de reclamantă prin apărător.
Instanța încuviințează cererile de probatorii solicitate de părți prin apărători, după care procedează la administrarea probei testimoniale sub prestare de jurământ cu numita C. M., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat C. pentru reclamantă își precizează acțiunea, în sensul că restrânge perioada dedusă judecății până la 01.12.1990.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată la aceste termen, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste că reclamanta a desfășurat în perioada 01.12.1975 – 01.12.1990 activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%; solicită cheltuieli de judecată și depune chitanța reprezentând cheltuieli de judecată.
Consilier juridic I. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii așa cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta P. T. a chemat în judecată pe pârâta ..A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.12.1975 – 01.04.1992, în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct. 34, coroborate cu dispozițiile pct. 2 și 3, precum și obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință în acest sens.
În fapt, a arătat că a fost angajata pârâtei în perioada 01.12.1975 – 12.10.2009 cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, îndeplinind diferite funcții după cum urmează: muncitor necalificat în perioada 01.12.1975 – 20.03.1976; pregătitor-completator în perioada 20.03.1976 – 14.06.1977 respectiv 01.02.1978 – 01.12.1990; funcționar economic în perioada 01.12.1990 – 01.08.1998 și planificator în perioada 01.08.1998 – 12.10.2009.
Reclamanta a arătat că în cadrul secției unde a lucrat existau aproximativ 100 de utilaje, cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule iar piesele prelucrate erau din materiale feroase și neferoase, inox, material grafitat, textolit, lemn stratificat.
Totodată, a menționat că, zgomotul produs de utilaje depășea 80 dB, limită inscripționată pe carcasele utilajelor și în carte tehnică a acestora dar împotriva zgomotului nu s-au luat măsuri de izolare fonică de către pârâtă, tot personalul fiind nevoit să lucreze în aceste condiții de zgomot.
A mai arătat că activitatea zilnică se desfășura într-un mediu toxic întrucât piesele prelucrate, necesitau precizie, ceea ce impunea microașchiere, în urma căreia rezulta pulbere microscopică și praf rezultat din îndepărtarea stratului de rugină de pe semifabricatele metalice neprotejate împotriva coroziunii.
Utilajele pentru prelucrări mecanice prin așchiere utilizau lichid de răcire-ungere, care în contact cu piesele supraîncălzite se transforma în vapori toxici iar datorită faptului că utilajele erau amplasate în spațiu deschis și lipseau instalațiile de ventilație, practic tot personalul din secție era expus tuturor noxelor emise de utilaje, pe tot parcursul programului de lucru de 8 ore pe zi.
Reclamanta a precizat faptul că îndeplinirea funcțiilor de muncitor necalificat și pregătitor completator în perioada 01.12.1975 – 01.04.1992 presupunea prezența nemijlocită în Secția Prelucrări Mecanice în aceleași condiții de toxicitate și zgomot ca și cei care lucrau efectiv pe mașinile ce degajau noxe, motiv pentru care în acea perioadă a și beneficiat de sporul pentru noxe. De asemenea, a arătat că și în perioada în care a fost încadrată ca funcționar economic a lucrat în aceleași condiții de muncă, însă în carnetul de muncă a fost înscrisă altă meserie.
În drept au fost invocate prevederile Ordinului 50/1990, în Anexa II, pct. 34.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie carnetul de muncă, cartea de identitate.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței faptul că, activitatea reclamantei nu s-a desfășurat în condiții de grupa I sau a II-a de muncă pentru că această încadrare se făcea numai în situația în care cu toate măsurile luate de societate pentru nominalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor ar fi fost cel prevăzut de Ordinul 50/1990, însă existau instalații mijloace de atenuare, izolare cât și ventilații amplasate în fiecare secție.
Referitor la prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990, pârâta a precizat că reclamanta nu s-a încadrat ca funcție ocupațională în acordarea sporurilor pentru muncă în condiții nocive sau periculoase.
Pârâta a mai susținut și că acordarea grupei a II-a de muncă nu se justifică, avându-se în vedere și condițiile lipsei acute de comenzi și a întreruperilor frecvente de activitate, care au determinat ca gradul de încărcare al salariaților să fie de sub 50% și faptul că începând cu anul 1992 nici un loc de muncă de la . a îndeplinit condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C. și ale art. 272 Codul Muncii.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a lucrat efectiv pe parcursul întregului program de lucru în condițiile menționate în acțiune, că activitatea unității nu a fost sub 50% iar colegi de-ai săi au obținut grupe de muncă prin hotărâri judecătorești. De asemenea a mai arătat că unitatea pârâtă nu a contestat faptul că a acordat adeverințe de încadrare în grupa a II-a de muncă altor salariați care au ocupat aceleași funcții și au lucrat în aceleași condiții ca și reclamanta, invocând Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale referitoare la regimul discriminatoriu.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială cu 1 martor, în cauză fiind audiată sub prestare de jurământ religios martora C. M., ale cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, în perioada 01.12.1975 – 12.10.2009, îndeplinind diferite funcții după cum urmează: muncitor necalificat în perioada 01.12.1975 – 20.03.1976; pregătitor-completator în perioada 20.03.1976 – 14.06.1977 respectiv 01.02.1978 – 01.12.1990; funcționar economic în perioada 01.12.1990 – 01.08.1998 și planificator în perioada 01.08.1998 – 12.10.2009, desfășurându-și activitatea în Secția Prelucrări Mecanice, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorei rezultă că activitatea reclamantei de pregătitor-completator din perioada 20.03.1976 – 14.06.1977 și respectiv perioada 01.02.1978 – 01.12.1990 s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate.
Activitatea sa concretă a constat în transportarea pieselor pe fluxul de producție prin diferite ateliere, de la debitare și până la ultima operațiune. Piesele prelucrate erau din aluminiu sau oțel iar în cadrul secției se desfășurau și operațiuni de sudură și forjare, zgomotul fiind foarte puternic, generat de utilajele care lucrau simultan.
Mediul era toxic, noxele provenind de la atelierele de rectificare și de sudură, ce funcționau în aceeași secție dar și de la tratamentele care se efectuau în secția învecinată.
În spațiile de lucru nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorei, colegă de muncă cu reclamanta, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiile descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare pentru această perioadă.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru în perioadele 20.03._77 și 01.02._90.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru această perioadă, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru activitățile de: muncitor necalificat în perioada 01.12.1975 – 20.03.1976, de funcționar economic în perioada 01.12.1990 – 01.08.1998 și de planificator în perioada 01.08.1998 – 12.10.2009, instanța constată că reclamanta nu a dovedit prin probele administrate în cauză că aceste activități pot fi încadrate în situațiile prevăzute de Ordinul 50/1990.
Ca atare, în lipsa unor dovezi pertinente și concludente cauzei, care să demonstreze temeinicia pretențiilor formulate prin cerere, instanța va respinge cererea reclamantei de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru activitățile de: muncitor necalificat în perioada 01.12.1975 – 20.03.1976, de funcționar economic în perioada 01.12.1990 – 01.08.1998 și de planificator în perioada 01.08.1998 – 12.10.2009.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite în parte cererea precizată, va constată că activitatea de pregătitor-completator desfășurată de reclamantă în perioadele 20.03._77 și 01.02._90, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34 în procent de 100%.
În baza art. 40 alin 2 lit. h, din Codul muncii, va obliga pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamanta P. T., identificată cu CNP_, având domiciliul în C., .. 48, jud. D., în contradictoriu cu pârâta . sediul în loc. Ghercești ., jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioadele 20.03._77 și 01.02._90 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, anexa II pct. 34, în procent de 100 %.
Respinge cererea privind celelalte perioade.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,
C. Uncheașu
Asistent judiciar, C. O.
Asistent judiciar, L. C. O.
Grefier, L. R. M.
Red.CO/4 ex/06.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
