Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4060/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4060/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1722/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4060/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul I. E. I. în contradictoriu cu pârâtul C. M. - SOCIAL BRABOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, prin avocat T. B., lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin avocat, învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată și obligarea pârâtei să acorde despăgubiri egale cu_,58 lei sumă netă reprezentând contravaloarea sporului de prevenție, sporului de noapte, sporului pentru muncă prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, sporului pentru orele suplimentare efectuate în perioada 1.01._13 conform raportului de expertiză, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație de la 31.07.2013 la data plății efective, la care să se adauge dobânda legală de la 31.07.2013 la data plății efective, învederând faptul că pârâtul recunoaște, în răspunsul la adresa dispusă de instanță, că sporurile cuvenite și neplătite nu au fost compensate cu timp liber corespunzător din cauza deficitului de personal. Nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 23.01.2013 reclamanta I. E. I. a chemat în judecată pe pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligat pârâtul la: plata sporului de prevenție de 11% începând cu data de 01 01 2010 – până la pronunțarea hotărârii, plata sporului pentru munca desfășurată pe timpul nopții de 25% și pentru zilele de repaus sau de sărbătoare, cu 200% începând cu data de 01 01 2010 - până la pronunțarea hotărârii, plata sporului de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare, necompensate cu timp liber, efectuate, începând cu data de 01 01 2010 – până la pronunțarea hotărârii, plata de daune interese, constând în actualizarea sumelor, precum și dobânda legală la sumele respective, plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanta arătat că este salariata pârâtului în funcția de paznic, iar drepturile solicitate sunt prevăzute de Legea 330/2009, codul muncii și în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură sanitară - art. 97(1).
Angajatorul pârât nu i-a plătit sporul de prevenție de 11% din salariul de bază, sporul pentru munca pe care a efectuat-o în timpul nopții și nici pentru orele suplimentare necompensate cu timp liber, orele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 97 alin 1 din CCM la nivel de ramură sanitară,art. 123 din Codul Mucii, art. 142 alin 2 din Codul Muncii, art. 126 alin 2 din Codul Muncii, Legea 330/2009, Legea 304/2008.
A depus la dosar în copie: cartea de identitate, contractul individual de muncă, fișa postului, foile colective de prezență, ștate de plată, Hotărârea pentru aprobarea Regulamentelor de organizare și funcționare a unităților de asistentă medico – sociale și pentru modificarea Regulamentului de organizare și funcționare a Direcției Publice Comunitare de Evidență a Persoanelor D., fluturași de salariu.
Unitatea sanitară pârâtă a depus la dosar note de ședință învederând următoarele:
- nu s-a acordat sporul de prevenție de 11%,
- sporul pentru munca de noapte s–a acordat în cuantum de 15% și nu 25%;
- nu s-a acordat sporul pentru zilele de repaus sau de sărbătoare de 200%,
- nu s-a acordat sporul de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare necompensate cu timp liber,
- din 01.01.2010 până în prezent nu s-au acordat zile libere în compensare din cauza deficitului de personal, precum și plata acestora doar în limita Legii 284 /2010 art. 22 alin 1,2 precum și Legea 285/2011.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă, având ca obiective:
- să se calculeze sporul de prevenție de 11% la salariul de bază conform CCM și L304/2008 începând cu data de 01 01 2010 – până la data efectuării expertizei,
- să se calculeze contravaloarea orelor de muncă pentru activitatea desfășurată în timpul nopții, începând cu data de 01 01 2010 la zi, conform art 97 alin 1 lit e din CCM,
- să se calculeze contravaloarea orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale conf. art. 97 alin 1 lit. b din CCM la nivel de ramură sanitară începând cu data de 01 01 2010 la zi,
- să se calculeze orele suplimentare, necompensate cu timp liber, efectuate pe perioada 01 01 2010 la zi conform art. 123 alin 2 din Codul Muncii,
- să calculeze daune interese, constând în actualizarea sumelor mai sus rezultate, cu rata inflației, precum și dobânda legală la sumele respective.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert B. M. si depus la dosar la data de 12.11.2013 la filele 253 și urm. și a fost completat apoi cu răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă.
Instanța a pus în vedere reclamantului să formuleze precizării în raport de prevederile legale care în anii deduși judecății au interzis plata sporurilor pentru orelor suplimentare și a orelor lucrate sâmbăta, duminica și în zile de sărbătoare legală.
Reclamanta a depus o precizare în raport de dispozițiile menționate, precizare care a fost comunicată pârâtului care însă nu a formulat apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta este salariata unității pârâte C. M.-SOCIAL BRABOVA, cu contract individual de muncă, pe funcția de paznic și prin acțiunea precizată a solicitat obligarea pârâtului angajator la plata unei despăgubiri egale cu diferențe de drepturi salariale cuvenite și neachitate de angajatorul pârât, începând cu 01.01.2010, reprezentate de: sporul de prevenție de 11%; spor de noapte în cuantum de 25%; sporul pentru zilele de repaus sau de sărbătoare legală de 200%; sporul de 75% din salariul de bază reprezentând contravaloarea orelor suplimentare necompensate cu timp liber, temeiul acordării acestor drepturi fiind dat de dispozițiile codului muncii și ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară valabil pe perioada de referință.
În ceea ce privește sporul de prevenție, în procent de 11%, instanța reține că acesta a fost reglementat inițial prin legea 304/2008 art. 13 alin.5 și 6 care prevedeau că "Personalul contractual de specialitate medico-sanitarși auxiliar sanitar din sectorul sanitar beneficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază, care se acordă începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
(6) Personalul din unitățile sanitare, inclusiv personalul de specialitate medico-sanitar contractual și funcționarii publici din cadrul autorităților de sănătate publică, beneficiază de un spor lunar de prevenție, în cuantum de 11% din salariul de bază".
Începând cu 01.01.2010 acest spor a fost introdus în salariul de bază, nemaifiind reglementat ca spor distinct la salariul de bază, așa cum rezultă din Nota din Anexa II /2 la legea 330/2009 "În coeficientul prevăzut în coloana Bază sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea".
Potrivit recunoașterii pârâtului din întâmpinare și concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză reclamanta nu a beneficiat de acest spor în baza legii 304/2008, până la 31.12.2009, astfel că la . legii 330/2009 nu a fost introdus în salariul său de bază. În acest fel reclamanta a primit un salariu mai mic începând cu 01.01.2010 decât cel cuvenit, suferind un prejudiciu material din vina angajatorului pe care în temeiul art. 253 din codul muncii acesta are obligația să îl acopere.
Potrivit raportului de expertiză diferențele de salariu rezultate din neacordarea și ulterior neincluderea în salariu de bază a sporului de prevenție sunt în sumă brută de 432 lei, sumă care i se cuvine reclamantului ca și despăgubire pentru prejudiciul suferit (sumă ce a fost apoi actualizată de expert și la care s-a calculat dobânda legală, s-a determinat cuantumul net, care a fost apoi avut în vedere la stabilirea sumei nete totale cuvenite reclamantei).
In ceea ce privește sporul pentru munca de noapte, instanța reține că reclamanta a efectuat muncă noaptea, lucrând în 3 ture și că i s-au plătit integral drepturile cuvenite, neexistând diferențe de plată.
Astfel potrivit art. 126 alin 2 din codul muncii pentru munca prestată în timpul nopții salariații beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază, iar potrivit art. 97 litera f din CCM la nivel de ramură sanitară valabil în perioada 29.09.2008 – 29.09.2010 "pentru activitatea desfășurată în 3 ture, în locul sporului prevăzut în pct. e), se acordă un spor de 15% la salariul de bază".
Din concluziile raportului de expertiză contabilă se reține că pârâtul a plătit sporul de 15% în conformitate cu prevederile CCM pentru munca desfășurată pe timpul nopții în 3 ture, astfel că nu există diferențe neplătite.
Cu privire sporul pentru orele prestate in zilele de repaus săptămânal si in zilele de sărbătoare legală și orele suplimentare necompensate cu timp liber s-a constatat de expert, după analizarea statelor de plată si a foilor colective de prezentă, că reclamanta a prestat muncă din dispoziția angajatorului (dispoziție concretizată în planificarea turelor de serviciu) în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, precum și muncă suplimentară care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător și nici nu a fost plătită conform dispozițiilor legale în vigoare.
Pentru acestă muncă codul muncii art. 142 alin.2 (In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru) și respectiv art. 123 alin.2 (Sporul pentru munca suplimentara, acordat in condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, după caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza) reglementa plata unor sporuri care să compenseze efortul depus de salariat.
Aceste sporuri au fost reglementate și de legea de salarizare nr. 330/2009 și apoi legea 284/2010, dar și de CCM la nivel de ramură sanitară valabil în perioada 29.09.2008 – 29.09.2010 art.97 alin 1 literele a și c. (art. 97 litera a) pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică, de sărbători legale și în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, se acordă un spor de 100%; și art. 97 litera c c) pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, potrivit prevederilor legale, dar nu mai puțin decât cuantumul în vigoare la data înregistrării prezentului contract colectiv de muncă)
De menționat că prevederea de la art. 97 litera b din CCM care reglementează un spor de 200% atunci când din cauze argumentate repausul săptămânal se acordă după 15 zile de activitate continuă, pe care reclamata îl solicită, nu este aplicabilă deoarece nu s-a făcut dovada că salariata s-a aflat în această situație.
În perioada dedusă judecății 2010 – 2014 prin acte normative succesive (anuale) cu caracter special derogatoriu de la codul muncii și de la legile de salarizare din sectorul bugetar s-a prevăzut obligatoriu, doar compensarea cu timp liber corespunzător pentru munca prestată în zile de repaus săptămânal, de sărbătoare legală sau munca prestată suplimentar: pentru anul 2010 art. 30 alin.7 din legea 330/2010, pentru anul 2011 art. 9 din legea 285/2010, pentru anul 2012 art. 7 din legea 283/2011, pentru anul 2013 art.2 din OUG 84/2012 și pentru anul 2014 art.9 din OUG 103/2013.
Ca urmare salariații nu pot beneficia de plata sporurilor legale prevăzute de art .142 alin. 2 și art.123 alin 2 din codul muncii.
În schimb, având în vedere că, așa cum recunoaște și pârâtul în întâmpinare și cum a stabilit și expertul în raportul de expertiză, salariații nu au beneficiat de timp liber corespunzător din vina angajatorului, vină rezultând din modul în care acesta a organizat munca, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită să primească o despăgubire bănească pentru efortul suplimentar depus, pentru lipsirea sa de posibilitatea de a avea repaus săptămânal și liber în zilele de sărbătoare legală, de a se bucura ca toți ceilalți salariați de timpul liber împreună cu familia, de odihnă și de refacerea capacității de muncă
Această despăgubire va fi egală cu contravaloarea sporurilor prevăzute de lege pentru munca prestată în zile de repaus săptămânal, de sărbătoare legală sau munca prestată suplimentar, acest a fiind singurul criteriu obiectiv de apreciere a valorii prejudiciului suferit, cuantumul fiind determinat de expert în funcție de numărul de ore efectuate, necompensate și neplătite de unitate ș în funcție de dispozițiile legale în materie.
Instanța nu va reține susținerea că salariatul nu ar fi cerut compensarea cu timp liber corespunzător pentru că angajatorul care organizează activitatea și stabilește sarcinile salariaților avea obligația legală prevăzută de art. 40 alin. 2 litera c din codul muncii de a acorda acestora toate drepturile rezultate din lege, din CCM sau din contractul individual de muncă, între acestea regăsindu-se și dreptul la odihnă săptămânală, la compensarea cu timp liber corespunzător. Angajatorul este cel care se face vinovat de încălcarea unei dispoziții legale, iar nu salariatul care are ca principală obligație, obligația de a munci nu de a cere drepturi. Angajatorul nu poate invoca în apărare propria sa culpă.
De asemenea instanța nu va reține nici ideea că salariatul ar trebui să ceară în acest moment, după 3-4 ani de la data la care a desfășurat activitatea compensare acu timp liber corespunzător deoarece scopul pentru care codul muncii a prevăzut în principal zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbătoare legală sau compensarea cu timp liber corespunzător, acela de a oferi salariatului posibilitatea să se odihnească, nu mai poate fi atins.
Pe de altă parte așa cum am mai arătat mai sus efortul suplimentar la salariatului nu trebuie să rămână nerecompensat, motiv pentru care instanța va obliga pârâtul la plata unei despăgubirii echivalente cu contravaloarea sporurilor pentru munca în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală și munca suplimentară efectuată, în cuantumul calculat de expert.
Ca urmare instanța va admite acțiunea precizată în parte, (doar pentru perioada 01.01.2010 – 31.07.2013, pentru care expertul a făcut verificării și calcule, perioadă pentru care se reține că pârâtul se face vinovat de încălcarea drepturilor salariaților, pentru restul perioadei solicitate, la zi necuprinsă de raportul de expertiză, nedovedită, reclamanta având posibilitatea de a formula o acțiune nouă).
Va obliga pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu_,58 lei sumă netă reprezentând contravaloarea sporului de prevenție, sporului pentru muncă prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, sporului pentru orele suplimentare efectuate în perioada 1.01._13 conform raportului de expertiză, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație de la 31.07.2013 la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală de la 31.07.2013 la data plății efective.
Pârâta datorează reclamantei actualizarea și dobânda legală calculate asupra sumei principale, această cerere accesorie fiind întemeiată în raport de dispozițiile art. 166 alin. 4 Codul Muncii, în conformitate cu care întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului; daunele interese datorate pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor datorate, dar și actualizarea cu indicele de inflație care acoperă deprecierea monetară, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art. 1531 N.C.C. care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată, în parte formulată de reclamanta I. E. I., cu domiciliul ales în C., . 4 a, ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul C. M.-SOCIAL BRABOVA, cu sediul în localitatea Brabova, ., județul D..
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu_,58 lei sumă netă reprezentând contravaloarea sporului de prevenție, sporului de noapte, sporului pentru muncă prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbătoare legală, sporului pentru orele suplimentare efectuate în perioada 1.01._13 conform raportului de expertiză, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație de la 31.07.2013 la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală de la 31.07.2013 la data plății efective.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red.C.D.
4 ex. – 08.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
